joi, 25 august 2011

Dacă vă doriţi să înţelegeţi România şi românii de azi...

... vizitaţi Memorialul de la Sighet.
Pentru mine a fost o experienţă copleşitoare, grea, dureroasă, dar extrem, extrem de folositoare. Fără a cunoaşte acest episod al istoriei recente, nu ne putem înţelege, nu putem şti ce e de făcut.
Merită fiecare kilometru făcut până acolo, deşi pentru majoritatea dintre noi e destul de departe... Iar dacă ajungeţi, rezervaţi-i cel puţin câteva ore, dacă nu o zi întreagă.
Mai multe despre programul de vizitare şi alte date puteţi găsi pe site-ul Memorialului.
N.


14 comentarii:

Anonim spunea...

Nu am fost acolo dar am avut o perioada de cautari si m-am cutremurat de cate documente am gasit pe net... Mi-am raspuns la o groaza de intrebari, deh, generatia noastra nu a avut acces la informatii pana acum ceva vreme. Ai dreptate, nu stii ce e de facut daca nu cunosti ce a fost...
As vrea sa ajung la Aiud!

Anonim spunea...

Asa este!Si parintele meu duhovnic mi-a recomandat acest loc.

Anonim spunea...

La multi ani, draga Natalia!

adriana spunea...

La multi ani, draga Natalia!

Ana spunea...

La multi ani cu sanatate si bucurii! :)

Natalia spunea...

Mari, am mai citit şi eu şi m-am cutremurat, dar la Sighet am găsit o sinteză foarte bună a tot ce a fost.
În plus, trăirea directă a unui spaţiu în care s-au întâmplat nişte grozăvii te pătrunde de tot ce s-a întâmplat acolo. Iar Sighetul este singurul muzeu de genul acesta din ţară.
Noi am ieşit foarte apăsaţi, eu cu dureri de cap la creierul mic, ceea ce nu mi se întâmplă decât foarte rar, la stresuri foarte mari.
Am fost la Aiud, de 3 ori. Un alt fel de experienţă.

Natalia spunea...

Camelia, Domnul să îţi ajute să împlineşti recomandarea!

Natalia spunea...

Alina, mulţumesc!

Adriana, Ana, la mulţi ani şi vouă, Domnul să vă dea toate cele de folos şi să ne ajute ca într-o bună zi, la timpul potrivit, să ne întâlnim şi faţă către faţă cu bunii noştri sfinţi ocrotitori!

Andreea Tatiana spunea...

Eu am avut ocazia sa transcriu cateva interviuri audio cu fosti detinuti...nici nu-ti poate trece prin minte la ce chinuri si umilinte ii puneau...ce sa mai zic de hrana si de conditiile inumane..iar noi nu pretuim nimic..ei se multumeau sa zareasca un pic din lumina soarelui..Dumnezeu sa ne ajute!

Dana spunea...

La multi ani binecuvantati, draga Natalia!

Natalia spunea...

Andreea, din păcate omul nu prea ştie să preţuiască decât când nu mai are...

Natalia spunea...

Dana, mulţumesc mult! Chiar m-am gândit la tine, luni am avut marea binecuvântare să văd şi eu "de-adevăratelea" crucea monahului Nicolae, pe care o admiram adesea la profilul tău, cu jind :).

Anonim spunea...

Buna Natalia,
Sunt sigur ca ai aflat la Sighet si despre martiriul episcopilor uniti din Transilvania. Niste Sfinti!
Sa ne rugam lui Dumnezeu ca acestia sa fie cat mai curand ridicati la cinstea altarelor.

Natalia spunea...

Anonim, ştiam de suferinţele lor, aşa cum ştiam şi de cele ale preoţilor şi ierarhilor ortodocşi. Din păcate cred că am uitat totul prea uşor. Atât de uşor, încât mulţi dintre noi sunt nostalgici...
Slavă Domnului că sfinţenia lor nu depinde de noi, deşi canonizarea da.