Cuvant la 1 iunie

Am primit cuvantul pastoral al Inaltului nostru, IPS Laurentiu, la ziua de maine - 1 iunie. Mi-a placut tare mult, asa ca pun si aici cateva fragmente:

„… în trecut părinţii îi împărţeau pe copii cel mult în copii buni şi copii răi şi căutau să-i facă pe toţi mai buni. Astăzi însă, pentru noi, copiii se împart în „copii doriţi” şi „copii nedoriţi”. Altădată, părinţii primeau de la Dumnezeu toţi copiii ca daruri ale Lui; astăzi, îi primim doar ca rezultat al alegerii şi planificării noastre. Nu mai vrem să avem pur şi simplu copii, ci numai „copii doriţi”. Altădată, părinţii iubeau pe toţi copiii, deşi sufereau pentru unii dintre ei. Acum însă, suferim pentru toţi, tocmai pentru că nu îi mai iubim pe toţi.

Suferim pentru copiii pe care nu-i dorim şi îi refuzăm, cărora le interzicem viaţa prin metodele anticoncepţionale sau le-o retezăm prin avort.

Dar nu mai puţin suferim pentru copiii pe care îi dorim şi pe care îi planificăm ca să putem face faţă la ceea ce noi înşine ne propunem să le oferim. Auzim de multe ori justificarea: „nu pot primi acest copil pentru că nu am ce să-i ofer!” Însă ce le oferim acelor copiii pe care îi primim totuşi?

Desigur, orice părinte normal doreşte să ofere ceea ce are mai bun copiilor săi. Însă ce avem noi, părinţii, mai bun, care sunt lucrurile mai bune pe care ne străduim să le realizăm de obicei şi sperăm să le transmitem copiilor? Libertatea? Dar adesea suntem stăpâniţi de tot felul patimi! Curajul? Dar facem adesea compromisuri numai să ne meargă mai bine! Sinceritatea? De câte ori nu suntem ipocriţi ca să ne impunem cu orice preţ în ochii celorlalţi! Curăţia? În câte locuinţe nu devarsă mass-media audio-vizuală cultura libertinajului sexual, a pornografiei, a adulterului şi divorţului? Iubirea? Dar câte duşmănii nu avem, şi în familie şi în afara ei! Educaţia superioară? Dar în câte dintre şcolile noastre — pe care le-am abandonat în grija unui stat tot mai puţin responsabil pentru soarta acestui popor — nu înfloreşte consumul de tutun, alcool şi chiar droguri? Credinţa? De câte ori nu ne aducem aminte de Dumnezeu doar la necazuri iar apoi Îl uităm mulţumiţi! Dorim pentru copii un viitor mai bun? Dar noi nu le mai oferim prezentul, nu mai reuşim să le asigurăm prezenţa noastră, apropierea noastră cotidiană!

Profesiunea, serviciul, afacerile, munca în străinătate sunt indispensabile pentru bunăstare şi confort, dar să nu ignorăm preţul pe care îl plătim pentru acestea prin copiii noştri. Pentru că în familie nu există învăţământ şi educaţie la distanţă, am invitat în casele noastre un nou pedagog: televizorul. Dacă noi, adulţii, gustăm şi considerăm indispensabilă cultura mass-media intrată cu brutalitate în viaţa noastră, să nu ignorăm faptul că ea ajunge să formeze mintea copiilor şi să le determină comportamentul. Să nu ne mirăm atunci că distracţia devine pentru ei obiectivul principal al vieţii, că alcoolul, euforizantele, drogurile şi multe alte plăceri trupeşti li se par căile pentru dobândirea fericirii. Oricât de greu de refuzat, noi cei maturi trebuie să rezistăm ofertei mass-media şi să înlăturăm acest război nevăzut dus împotriva minţilor copiilor noştri, oferindu-le alternative prin care să le stimulăm lectura, jocul, dialogul, creativitatea, credinţa.

Noi vrem numai „copii doriţi”, dar suntem noi părinţii doriţi, adică părinţii care ar fi de dorit să fim?“

+ Dr. LAURENŢIU STREZA

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Intregul cuvant pastoral, care merita citit, il gasiti aici.

Natalia