Izvorul Tamaduirii acasa

Anul acesta este primul în care am rămas acasă de Izvorul Tămăduirii de când suntem în parohie. Până acum părintele mergea la Sâmbăta, la mănăstire, unde se sărbătoreşte al doilea hram, iar eu sărbătoream… la servici :D.

Împreună cu câţiva oameni dispuşi şi cu iniţiativă am mers vineri mai sus, spre munte, unde există un bazin care captează două izvoare, adună apa, iar de acolo vine până în sat, iar noi o avem direct de la robinet. Un sistem foarte inteligent realizat de un vrednic inginer, fiu al satului, încă de acum aproape 30 de ani…

Acolo am făcut sfinţirea apei, apoi ne-am întors în sat pentru Sf. Liturghie. Am avut şi un oaspete, un părinte coleg de facultate şi prieten, care nu a fost încă instalat în parohie şi a ales să vină la noi. Ne-a făcut o mare bucurie, pentru că aproape niciodată nu avem doi preoţi la Sf. Liturghie, fiecare fiind legat de parohia lui.

Deşi a fost cam rece şi chiar a şi plouat la un moment dat, slujba de la pădure a fost… dumnezeiască! Aerul era pur şi simplu parfumat (ca să nu mai vorbesc de tare şi curat!), totul era de un verde superb, iar păsărelele ne acompaniau cântarea în frunte cu o mierlă solistă. Doamne, minunate sunt lucrurile tale!

Natalia