Puteţi face tot ce v-am recomandat până acum şi totuşi să vă pierdeţi copiii în favoarea celor lumeşti. Cum se poate? Simplu: prin influenţele nepotrivite care pot veni asupra lor, dacă nu îi feriţi de ele. Poate vă întrebaţi până când trebuie protejaţi. Până când au ajuns la maturitate, până când educarea lor se va fi încheiat – iar acestea se întâmplă mult mai târziu decât cred sau speră majoritatea părinţilor.
“Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Pentru că fie pe unul îl va iubi şi pe celălalt îl va urî, fie de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui”. (Matei 6:24)
Domnul ne-a spus că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Deci, luaţi aminte: când permiteţi influenţe exterioare discutabile asupra copiilor voştri, nu faceţi decât să îi împingeţi în braţele celui de-al doilea stăpân, spre tentaţiile acestei lumi. Şi e foarte puţin probabil ca în acele momente ascultarea şi loialitatea lor să nu aibă de suferit. Dacă nu ştiţi să-i feriţi şi chiar să-i separaţi de lume, vor alege tentaţia păcatului şi vă vor respinge, spre ruşinea şi pedeapsa voastră.
„Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, iar de ce este necurat să nu vă atingeţi, iar Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată şi voi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Atotputernicul.” (II Corinteni, 6: 17-18)
O cale simplă şi sigură de a avea copii evlavioşi este ca ei să petreacă mai mult timp în familie, sub supravegherea părinţilor, decât alături de alţi copii. Dacă îi ţineţi aproape şi-i îndrumaţi cu dragoste şi autoritate, dacă îi păziţi în copilărie şi adolescenţă de influenţe negative, nu mai aveţi de ce vă teme. O să fie eliminate de la sine o serie de probleme care ar fi existat dacă i-aţi fi încurajat să îşi petreacă timpul „în lume”. Mă rog pentru voi să aveţi curajul să respingeţi duhul înşelător al lumii şi teoriile moderne greşite pe care poate le-aţi învăţat de la alţii, din şcoală sau din cărţi şi în care aţi crezut cu bună intenţie. Să urmăm căile Domnului şi să-I închinăm Lui toate ale vieţii noastre, inclusiv educarea copiilor.
„Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan, 4:1)
Dacă privim cu onestitate, vom vedea că majoritatea problemelor copiilor apar ca urmare a influenţei aşa-zişilor prieteni şi a unor persoane din afara familiei. Pentru că în afara familiei copiii vor afla despre alte valori decât cele pe care li le împărtăşiţi voi. Acolo vor deprinde atitudini anti-familiale şi anti-autoritate părintească. Aşa vor învăţa apoi neascultarea şi vor fi expuşi unor situaţii şi unor tentaţii pe care aţi fi vrut să nu le cunoască niciodată. Iar apoi vă vor întoarce spatele – vouă şi lui Dumnezeu – şi vor fi loiali celor lumeşti. Deci dacă doriţi să creşteţi copii care îl vor alege ca Domn pe Hristos, trebuie să tăiaţi constant şi de timpuriu legăturile copiilor voştri cu lumea. Trebuie să credeţi cuvintele Domnului care spune: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi”.
Vegheaţi, aşadar, şi îndrumaţi cu blândeţe şi autoritate paşii copiilor voştri din pruncie şi până când devin responsabili.
Practic: Cum disciplinăm copilul
Când vă corectaţi copilul nu ridicaţi vocea. Asta îl va învăţa să nu răspundă până când ţipaţi la el. Am auzit cu toţii părinţi strigând: „Adi. Adi! AADI, ADRIAN!!!… VINO AICI IMEDIAT!" Asta nu se întâmplă doar o dată, ci de fiecare dată când doresc să obţină atenţia copiilor lor. Nu procedaţi aşa. Chemaţi şi instruiţi-vă copilul pe un ton obişnuit. Apoi ridicaţi-vă şi corectaţi-l dacă nu vă răspunde prompt. Nu-l chemaţi de două ori. Folosiţi un ton ferm, dar plăcut.
Lipsa de consecvenţă este una dintre cele mai mari probleme pe care o au majoritatea părinţilor, indiferent de metoda de educaţie aleasă. Succesul pe care îl veţi obţine e direct legat de cât de consecvent sunteţi.
Ţineţi copiii lângă voi şi supravegheaţi-i, corectând toate neascultările şi atitudinile rele.
Spuneţi clar ce doriţi şi doriţi exact ceea ce spuneţi.
Nu vă temeţi să stabiliţi standarde înalte şi să le menţineţi.
Aşteptaţi, învăţaţi şi educaţi copilul să se poarte în modul în care doriţi, şi nu în modul în care alţii îşi lasă copiii să se poarte.
Consecvenţă nu înseamnă "procedează la fel cu fiecare copil" sau "fă acelaşi lucru indiferent de circumstanţe". Copiii au personalităţi diferite, au reacţii diferite. Nu toate împrejurările sunt la fel. Vârsta copilului trebuie luată în seamă. Unii copii au o voinţă mai puternică şi sunt mai încăpăţânaţi ca alţii. Motivaţia unui copil va varia de la o perioadă la alta şi de la un incident la altul. În loc să încercaţi să vă descurcaţi cu fiecare copil în acelaşi mod, încercaţi să vizualizaţi rezultatul final pe care îl doriţi, şi faceţi orice trebuie făcut ca să-l obţineţi cu fiecare copil în parte. Învăţaţi să priviţi în inima fiecărui copil şi să hotărâţi ce corecţii sunt necesare în funcţie de asta.
A consemnat Oana Dobrin
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 15, aprilie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu