Sambata lui Lazar

Astăzi a fost Sâmbăta lui Lazăr, zi în care ne aducem aminte de învierea lui Lazăr de către Domnul, una din cele mai mari minuni săvârşite de El în faţa evreilor, dovadă şi faptul că a doua zi a fost întâmpinat cu mare alai, ca un Biruitor, la intrarea Sa în Ierusalim.

Minune mare şi neobişnuită s-a săvârşit astăzi; că strigând Hristos pe mortul cel de patru zile, din mormânt l-a sculat şi prieten l-a numit. Deci să-L lăudăm pe Dânsul, ca pe Cel preaslăvit, ca pentru rugăciunile dreptului Lazăr, să mântuiască sufletele noastre.

Triod, Sâmbăta din Săptămâna Floriilor

Astăzi se face şi pomenirea generală a morţilor. O zi în care ne rugăm pentru toţi cei adormiţi din neamul nostru şi nu numai, ca Domnul să-i aşeze „unde drepţii se odihnesc“.

Cu durere în suflet am văzut din nou cu această ocazie că trăim într-o societate păgână. Am văzut mulţi proprietari de case din sat care au venit special în această zi pentru a se îngriji de morminte. Dar, deşi mormintele din cimitir sunt foarte îngrijite, cu lumânări şi pline de flori, la slujba de pomenire ce s-a făcut pentru cei adormiţi au participat foarte puţini, o mână de oameni... Asta este oare omul: oasele lui care zac într-o groapă? E clar că şi mormintele trebuie îngrijite, dar nu e mai important sufletul celui drag plecat dintre noi? Nu de acesta ar trebui să ne pese şi să ne rugăm pentru el, să îl rugăm şi pe preot şi pe toţi cei prezenţi să îl pomenească?

Iată că tot trupul are întâietate!! Sufletul, amărâtul, cum zice povestea pe care am postat-o zilele trecute, e cel mai prigonit şi uitat şi asuprit, chiar şi după moarte, când apropiaţii curăţă mormintele în loc să cureţe suflete! Cu adevărat o societate păgână materialistă, deşi se declară ortodoxă…

Dumnezeu să ne ierte, şi pe ei şi pe noi, care nu ştim să fim „lumina lumii“, pentru ca văzând ceilalţi frumuseţea vieţii creştine să îşi dorească a o urma.

Natalia