Nu pot exprima in cuvinte starea sufleteasca pe care mi-o inspira mie aceasta slujba a Postului... Tot ce pot să spun este că auzind cuvintele care se citesc imi vine mereu sa plang cand ma gandesc la cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat de indiferenti suntem noi la iubirea lui, cate prostii si prostioare mai facem, cata rautate avem in noi si lipsă de ingaduinţă pentru aproapele, câtă indiferenţă pentru suflet, care e cel mai de pret bun al nostru, si câtă iubire si alergatură pentru cele ale trupului, fie ele ale gurii sau ale confortului...
Dumnezeu să ne miluiască şi să ne ierte!
Natalia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu