sâmbătă, 12 aprilie 2008

Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

Mâine este Duminca a 5-a din Post, în care se pomeneşte Cuvioasa Maria Egipteanca şi se citeşte Evanghelia numită Cererea fiilor lui Zevedeu:

Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Un cuvânt f.frumos al IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale, găsiţi aici.

Astăzi Biserica ne pune înainte în călătoria Postului modelul Cuvioasei Maria Egipteanca, care din abisurile cele mai adânci ale păcatului şi ale desfrâului a ajuns pe culmile sfinţeniei. Întoarcerea ei s-a făcut într-o clipă, când, văzând că o forţă nevăzută o împiedică să intre în biserică, şi-a dat seama că este oprită din cauza păcatelor ei. Astfel a promis Maicii Domnului că dacă o lasă să intre, îşi va schimba viaţa. Şi s-a ţinut de cuvânt, chiar dacă i-a luat 17 de luptă cu gândurile şi aducerile aminte de păcatele făcute, care îşi cereau drepturile. În total, după întoarcerea ei la Dumnezeu, a petrecut 47 de ani în pustie. Viaţa ei pe scurt o găsiţi aici.

Cuvioasa Maria Egipteanca ne arată ce înseamnă şi cum se face pocăinţa, iar în acelaşi timp este nădejde pentru noi că oricât de păcătos ar fi un om, există şanse pentru el, iar Dumnezeu îl aşteaptă să se întoarcă.

Natalia

„Pe tine, mieluşeaua şi fiica lui Hristos, astăzi cu cântări te lăudăm, Marie pururi vrednică de cântare, care te-ai arătat crescând între egipteni şi din toată rătăcirea lor ai scăpat; şi te-ai adus aleasă şi cinstită odraslă a Bisericii, prin post şi prin rugăciune, nevoindu-te mai presus de măsura firii omeneşti. De aceea te-ai înălţat la Hristos, prin viaţă şi prin fapte. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă Împărăţiei cerurilor, Cuvioasă Marie, mult lăudată.“

Din cântările Triodului

4 comentarii:

Laura spunea...

Cuvioasa Maria Egipteanca m-a marcat profund...acum cativa ani, cand am citit din Viata Sfintilor...
O am in suflet de atunci... pe ea si pe multi alti sfinti, dragi inimii mele si mult folositori...
Sfantul Fanurie mi-e cel mai aproape de inima, viata lui m-a coplesit (am plans in hohote cand am citit prima data despre el)
Si apoi l-am descoperit pe Sfantul Grigorie Decapolitul, pe Sfantul Nicolae, facatorul de minuni... pe Sfantul Iosif de la Partos, la care mergem cat de des putem, fiindu-ne cel mai aproape -moastele sale se gasesc la Catedrala Mitropolitana din Timisoara...
...si apoi altii si altii, pe care bunul Dumnezeu i-a lasat sa ne intre in casa si in suflet...

Iti multumesc ca ne reamintesti de placutii lui Dumnezeu, draga Natalia!
Doamne ajuta!

Natalia spunea...

Ce ma bucur, Laura draga, ca te-ai imprietenit cu sfintii! Sunt cei mai buni prieteni! Pana acum cativa ani nici eu nu ii cunosteam asa bine... Imi parea ca Domnul si Maica Domnului sunt de ajuns si nu prea ma rugam la sfinti (o aveam doar pe Cuvioasa Parascheva ca protectoare a familiei, pentru că din ziua ei din 1997 suntem noi impreuna). Dar incet incet mi-au batut ei la usa: mai intai Sf. Ioan Rusul, apoi Sf. Nectarie, ale carui moaste le vom avea in curand si in bisericuta noastra si care este ca un membru al familiei noastre.
Acum avem multi prieteni ale caror „poze“ ii fac prezenti in casa noastra (cred ca avem vreo 30 de icoane in casa :) )

Anonim spunea...

Natalia, sfintii se supara pe noi cand gresim? Sfantul Nicolae cred ca e suparat pe mine. M-am rugat lui si am primit ajutor de fiecare data de la Sfantul Nicolae. Mi-a rasuns la rugaciuni, si a fost mereu alaturi de mine de cate ori l-am chemat in ajutor. Dar am pacatuit si cand am ajuns acasa, l-am privit in icoana si inima mi s-a strans. Am simtit puternic ca l-am suparat prin pacatul meu. De atunci , parca s-a rupt "prietenia". L-am asezat pe perete, mai departe de mine. Si ma uit mai rar la icoana sa. Dar mi-e tot drag si ii mai cer ajutotul, cand mi amintesc. I-am cerut iertare, am dat milostenie. Natalia, mai e suparat pe mine?

Natalia spunea...

Draga Anonim, cred ca sfintii au "reactii" din acestea, dar "suparat" cred ca nu e cel mai potrivit cuvant, pentru ca doar noi, oamenii, suntem incercati de aceasta slabiciune care este supararea. Cred mai degraba ca sfintii se intristeaza, sunt indurerati si sufera atunci cand noi prin pacat ne indepartam de Dumnezeu. Ajutorul pe care ni-l dau ei este pentru ca noi sa vedem ce minuni poate lucra Dumnezeu prin ei, care au fost oameni ca si noi, si vazand aceste minuni sa credem si mai puternic in Domnul si mai ales sa ne indreptam viata. Daca ei ne ajuta in mod repetat iar noi continuam sa ne bucuram de ajutorul lor, dar nu ne indreptam viata, se mahnesc foarte tare si chiar se incrunta la noi. La o manastire din Muntele Athos exista o icoana cu Sf. Ioan Botezatorul f.incruntat, pentru ca asa a ramas chipul lui dintr-o intamplare adevarata: turcii intrasera sa jefuiasca biserica, iar Sfantul s-a incruntat asa de rau la ei ca s-au speriat si au fugit.
Sfintii ne sunt prieteni pur si simplu, mai buni decat orice prieteni din lumea aceasta, si cred ca ar trebui sa luam seama la mustrarea lor atunci cand ni se pare ca ne "cearta", pentru ca o fac cu multa multa dragoste, spre binele nostru.
Te imbratisez cu drag si bucurie pentru dragostea ta pentru Sf.Nicolae!