Duminică seara:
Luni seara:
Marţi seara:
Miercuri seara:
Joi seara:
Vineri seara:
- Sambata, in Saptamana Patimilor (Denia de Vineri seara)
- Cea mai dureroasa zi din istoria crestinismului
Sf. Luca al Crimeei spunea că până nu vom înţelege durerea prin care a trecut Hristos în Săptămâna Patimilor Sale nu vom înţelege nici Învierea şi bucuria ei. Aşa că vă las cu un îndemn tot dintre textele liturgice atât de dragi mie:
"Mergand Domnul spre patima cea de bunavoie, a zis Apostolilor pe cale: Iata ne suim in Ierusalim, si se va da Fiul omului, precum scrie pentru Dansul. Să venim dar şi noi cu gânduri curate să mergem impreuna cu El si-mpreuna să ne răstignim si să murim pentru desfătările lumeşti, ca să viem împreună cu Dansul."
Denia de Duminică seara
Domnul să ne binecuvânteze această ultimă parte a împreună-călătoriei noastre cu El!Natalia
7 comentarii:
Multumesc din suflet pentru toate postarile folositoare! Sa ne ajute Domnul sa strabatem cu bine ceea ce ne-a mai ramas pana la Sfanta Inviere! Sa nu ne trezim ca smochinul cel blestemat!
Buna Natalia,
foarte folositoare postarile tale. Am cumparat si eu de la "Femeia de azi" un supliment despre Saptamana Patimilor si povestea fiecarei zile dar totul e prezentat succint.
Iuliana, cu mare mare drag! Sa ne ajute Domnul sa aducem roadele cerute si sa ne ingaduie sa traim impreuna cu el Patimile Sale, ca sa ne putem bucura de Inviere!
Niko, am mai dat si eu pe la serviciu peste genul acesta de articole, dar nu am fost niciodata multumita de ele... Contin de multe ori greseli, sau sunt amestecate cele ale credintei cu tot felul de superstitii...
Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,
fă să-Ţi suferim alături când Tu sui a Crucii cale,
să simţim şi noi cum Crucea ne apasă şi ne doare,
să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.
Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură,
să răbdăm aceeaşi hulă şi batjocură, şi ură,
să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate,
să simţi şi Tu că ne doare c-am trăit cândva-n păcate.
Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
măcar partea mea de vină să-Ţi ajut să mi-o poţi duce,
măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,
e de-ajuns câţi ani din viaţă Ţi-am făcut şi eu ruşine.
Sus pe Golgota, Iisuse, când pe Cruce-au să Te-ntindă,
fă şi firea mea cea veche răstignirea s-o cuprindă
şi, privindu-Ţi agonia, s-o văd şi pe ea cum moare,
Tu să Te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.
Iar în clipa Învierii, piatra când se dă-ntr-o parte,
să se vadă că din groapă ai ieşit Tu Fără Moarte,
sfintele mironosiţe şi-ai Tăi ucenici să vadă
şi-ale mele semne-alături, şi-nvierea mea s-o creadă.
Atunci ştiu că şi-n a Doua Fericită Înviere
aş veni şi eu cu Tine în Mărire şi-n Putere,
– căci, dac-am răbdat alături, în batjocuri şi-n ruşine,
vom fi-alături şi-n Mărire, să împărăţim cu Tine.
de Traian Dorz
Natalia,
ma grabesc putin dar sint fortata de imprejurari: o sa am o minivacanta fara internet... asa ca iti spun cu emotie de acum
Hristos a inviat!
Va doresc un Paste fericit!
Sorin, multumim mult!
Niko, sarbatori cu bucurie, pomeneste si impreuna-calatorii acolo pe unde mergeti!
Trimiteți un comentariu