Pentru mine acest post trece îngrozitor de repede, mi-aş dori mult să îi încetinesc puţin viteza, pentru că îl resimt ca pe o perioadă de bucurie, de viaţă adevărată, de comuniune cu voi, împreună-călătorii. Mi-au plăcut cuvintele unui anonim (pe care îl aşteptăm şi cu numele ca să călătorim împreună) într-un comentariu referitor la călătoria noastră: „Asa era Biserica primara, un duh de dragoste si de unitate, de apropiere, bunatate si speranta, de rugaciune si infranare, pace si curatie, toate in Duhul lui Hristos, Mantuitorul nostru.“
Domnul să ne ajute să trăim aşa!
Cât este e frumoasă vremea postului pe care ne-ai dat-o nouă, Doamne! Întru care milostiveşte-te spre sufletele noastre ca un bun, pentru rugăciunile sfinţilor mucenici, care au iubit Patimile Tale cele frumoase şi cinstite.
Denia de vineri seara în Săptămâna a 5-a din Post
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu