Vinerea Mare: Cu spini se încununează Dumnezeu, primeşte răni şi rabdă ocări

Doamne, ce grozăvii am trăit în seara asta…


„Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape.
Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor.
Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu suliţa a fost împuns Fiul Fecioarei!
Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase.
Arată-ne nouă şi slăvită Învierea Ta.”


„Răstignitu-Te-ai pentru mine, ca să-mi izvorăşti mie iertare; împunsu-Te-ai în coastă, ca să-mi ţâşneşti pâraie de viaţă; cu piroane Te-ai pironit, ca prin adâncul patimilor Tale, crezând eu înălţimii puterii Tale, să-Ţi cânt: Dătătorule de viaţă, Hristoase, slavă şi Crucii Tale, şi Patimii Tale, Mântuitorule.“


„Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut ţie? Sau cu ce v-am supărat pe voi? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă cu oţet; în loc să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit.“


„Cu spini se încununează Dumnezeu, Care înfrumuseţează tot pământul cu flori; primeşte răni şi cu îndelungă răbdare rabdă ocări; poartă porfiră de ocară, şi toate le rabdă şi pătimeşte cu trupul, Dumnezeu fiind.”


„Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stat-a gol la judecată şi a primit palme peste obraz, din mâinile pe care le-a zidit. Şi poporul cel călcător de lege a răstignit pe Domnul slavei pe Cruce. Atunci s-a rupt catapeteasma Templului; soarele s-a întunecat, nesuferind să vadă batjocorit pe Dumnezeu, de care se cutremură toate.“

Denia celor 12 Evanghelii

Nu mă mai satur de aceste stihiri din Joia Mare… Oricât le-aş relua şi aş găsi şi altele, mintea mea rămâne blocată în faţa Îndelung-răbdării pline de Iubire pe care o are Domnul faţă de ura, scuipările, bătăile, batjocoririle sau, mai rău, indiferenţa noastră.
Şi cât de inconştienţi suntem că în voia noastră stă să-L slobozim sau să-L răstignim şi că atunci când ne dedăm la fărădelegi, trimitem pe Domnul la moarte.

Doamne, ajută-ne să nu-Ţi fim răstignire…

N.

Şi, din nou, Costache Ioanid:

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce Se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...

Şi-acum Iisus cel condamnat,
azi, El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...