„Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, şi ne vom despărţi de la acestea de aici. Până când ai vreme, trezeşte-te, grăind: Greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică: Să nu rămân afară din cămara lui Hristos.”
„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”
Denia de Marţi, în Săptămâna Patimilor (Luni seara)
"Lucrurile trecătoare" sunt specialitatea noastră, a oamenilor în general şi a mea în special. Mintea noastră macină neîncetat gânduri, gânduri: ce fac mâine, cum să fac să rezolv problema cutare, ce mai fac de mâncare, azi m-am întâlnit cu cutare, uite ce mi-a zis, când să fac cutare etc. etc. etc. etc.
Cât efort facem să disciplinăm mintea? Cât din timpul unei zile ne gândim la Domnul? La cât de mare este mila Sa şi îngăduinţa pe care o are pentru toate răutăţile şi păcatele noastre, pentru multa noastră ne-simţire, la cât de mult ne poartă de grijă şi în cele mai mici lucruri (o, de am avea "ochi" să vedem!), la cât minunate sunt lucrurile Sale etc. etc. etc.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa...
N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu