vineri, 27 iunie 2008

O zi minunata (I): Castelul Peles

Ieri am avut ceva treabă în Braşov şi am profitat de drum să facem din asta o zi de vacanţă, aşa că am fugit şi până la Castelul Peleş. Eu l-am mai vizitat o dată, dar când eram în liceu. Ştiam doar că mi-a plăcut foarte mult... Am ajuns destul de târziu, aşa că ne-am îndreptat repede spre intrare:
Am aşteptat vreo 10 minute, timp în care am mai admirat de pe loc (ne era frică să ne mişcăm, eram printre ultimele ture şi nu vroiam să ratăm intrarea...)
Turul a durat vreo 45 de minute, aşa cum scrie în program, dar au trecut extrem de repede. A fost impresionant, cu toate că nu vedeam pentru prima dată... Îmi aduceam aminte de ce mi-a plăcut şi în adolescenţă: un castel cald, primitor, te puteai vedea locuind acolo (spre deosebire de Bran, de exemplu...). După ce am ieşit nu ne puteam despărţi, aşa că am început să admirăm detalii...
L-am salutat şi pe regele Carol I, stăpânul primitor al domeniului... :)
Ne-am plimbat şi prin grădini...
Regina Elisabeta era ocupata (cu ceva lucru de mana mi se pare, nu am putut sa văd prea bine :)
M-am împrietenit şi cu un leuţ vesel:
Ce mai, minunat!
Nu am putut fotografia înăuntru (taxa era de 30 de lei, iar pe lângă cei 15 de persoană pe care i-am dat pe bilet... mi s-a părut o avere :D ). Am fost însă fericită la întoarcere că am găsit mai multe poze din interior care circulă pe net:
holul de intrare, cu mobilier sculptat în lemn de nuc
Un şemineu (toate nu făceau decât să mascheze caloriferele, pentru că Peleşul a beneficiat de la început de încălzire centrală, curent electric, apă curentă şi canalizare).
Sala armelor:
Salonul de teatru şi cinema:
Salonul de muzică:
Salonul maur:
Salonul turcesc:
Sufrageria, pe care eu o ştiam aşa:
dar am găsit-o gata de oaspeţi:Ne-a plăcut stilul elegant, de bun gust, gura de aer din altă epocă şi cultură, dar mai ales sigla casei regale (Nihil sine Deo!-Nimic fără Dumnezeu!). Frumos...
Ne-am îndreptat repede şi spre Pelişor, pe care nu îl mai văzusem nici eu. Aici chiar am fost ultima tură de vizitatori...
Pelişorul este o reşedinţă mai mică, primită de prinţul moştenitor al tronului de atunci, Ferdinand, împreună cu Maria, mireasa sa. Viitoarea regină nu agreea Peleşul ca locuinţă, aşa că a amenajat Pelişorul după gustul ei. Şi avea gust... :) Pe net nu am găsit decât poza asta, care reprezintă camera de aur a reginei Maria, o încăpere care mie mi s-a părut cam sumbra... :D Am înţeles că aici a dorit să moară regina şi chiar a fost adusă aici în ultimele clipe.Asta este deci camera care mi-a plăcut cel mai puţin... În rest, extraordinar! Camere mici şi luminoase (spre deosebire de Peleş), viu colorate, cu mobilier cald, primitor. Ca o casă ceva mai mare... de 70 de camere :), dintre care se vizitează 20.

Domeniul Peleş, care are vreo 60 de hectare, a fost retrocedat anul trecut regelui Mihai. Acesta se pare că va păstra Peleşul în circuitul turistic, iar Pelişorul ca reşedinţă regală (Casa regală îl prezintă deja sub această denumire). Am văzut şi discursul Majestăţii sale de acum câteva săptămâni, când s-a întors la castel după 60 de ani, în care spunea că „Porţile Peleşului vor rămâne deschise românilor pentru eternitate, aşa cum au fost mereu începând cu anul 1914. Numai că de aici încolo românii nu vor găsi aici doar camere pline cu obiecte de preţ, ci şi oameni vii, o familie care dă sens naţiunii şi amprentă statului român." Hm... o vizită la rege! Profesorul meu de franceză îmi povestea că l-a vizitat în Elveţia. A fost primit cu o deosebită căldură, deşi nu îl cunoşteau, şi a întâlnit nişte oameni extraordinar de modeşti şi primitori, în care simţeai însă aerul nobilităţii, al regalităţii.
Nu se ştie ce se va mai întâmpla, însă cert este că până în 2010 cele două castele rămân deschise turiştilor, aşa că, dacă nu aţi făcut-o până acum şi aveţi ocazia, profitaţi!
Natalia

8 comentarii:

eu spunea...

chiar minunata zi! si frumoasa secventa de prezentare:) si mie mi-a placut Pelesul - l-am vazut prima oara cand eram prin scoala generala, cred, si imi imaginam cum ar fi fost sa locuiesc acolo cu familia:) ar fi trebuit sa am rochite lungi de matase si sa cant la pian (imagineaza-ti aici emoticonul care da afectat din gene;) Apoi, l-am revazut acum vreo doi ani si am avut alte impresii, dar tot semnificativ placute. E o zona superba, o casa delicat ticluita... (asteptam si partea a doua a povestii:)

Natalia spunea...

ma bucur ca ti-a placut secventa. pentru mine Pelisorul a fost o revelatie de data asta, mi-a placut taaare mult. M-as m-ai duce o data ;)
partea a doua... urmeaza, da' nu promit nimic, sunt cam prinsa cu serviciile... :D

MunteanUK spunea...

S U P E R B! si nu putea fi asa frumos decat vazut prin ochii unei pers minunate ca tine, nu? ferice de barbatul care te are alaturi in drumul spre Rai!

sa aveti o Duminica sfanta alaturi de Sf Apostoli!

Anonim spunea...

Doamne ajuta Nati! Eu am copilarit in Sinaia unde matusa mea (sora tatalui meu) a locuit vreo 30 de ani, si am vizitat de cateva ori domeniul Peles in intregime, nu doar ceea ce era deschis spre vizitare. Am ramas cu amintiri vechi de peste 20 de ani de acolo. Cel mai mult m-a marcat povestea printesei Marioara moarta la 4 anisori, tare ma mai durea sufletul pentru ea cand eram copil...plus altele si altele, frumos loc intr-adevar!

Natalia spunea...

multumesc, Bogdan!

Natalia spunea...

Mari, ce faain! Poate ne povestesti mai mult! :)

Anonim spunea...

Foarte frumos Natalia! spun si eu ca Marilena mi-ai trezit amintiri din copilaria mea, eu m-am nascut la Brasov si obisnuiam sa merg cu familia la Sinaia, am vizitat multe locuri printre care si castelul Peles si m-a impresionat enorm, copilita cum eram ma visam locuind intr-un asemenea castel :)
am ramas cu amintiri frumoase , prin postarea ta parca l-am vizitat din nou ,stiu ca nu e acelasi lucru dar mi-a facut placere si iti multumesc.
sanatate si bucurii!V

Natalia spunea...

Cu drag, draga V, ma bucur ca ti-a placut! Bucurie!