sâmbătă, 7 iunie 2008

Aspecte mai triste…

Pentru că în viaţa aceasta nu există numai bine şi frumos, oriunde ne-am afla, şi pentru că am impresia că unii ar putea crede că la noi este raiul pe pământ :), mă simt datoare să echilibrez cumva imaginea dezvăluindu-vă şi din aspectele mai puţin fericite ale unei parohii mici de ţară, adică a noastră, pentru că situaţia nu este peste tot la fel…
Am imortalizat câteva clipe din slujba parastasului de Înălţare (prinsă fiind însă cu Apostolatul n-am putut să postez până acum).
Cam atâţia sunt oamenii care vin în mod regulat la biserică. Ca să vă faceţi o idee despre procent, vă spun că satul are puţin peste 300 de suflete. Duminica poate sunt totuşi ceva mai mulţi, vreo 10-15 în plus.
Marea majoritate sunt persoane de vârsta a 2-a şi a 3-a.
Aceştia sunt toţi copiii şcolii din sat (clasele I-IV), cu învăţătoarea lor.
Vă spun însă, cum spuneam şi de curând într-un comentariu, că fericirea nu stă într-un lucru, sau într-un loc, ea este înlăuntrul nostru. Nu există un loc în care să fie numai bine, pentru că scopul acestei vieţi nu este fericirea sau plăcerea, ci mântuirea, iar Dumnezeu ne dă condiţiile de care avem nevoie ca să ne mântuim fiecăruia, în locul unde ne aflăm. Iar bucuria ne-o dă Domnul oriunde ne-am afla, nu depinde decât de noi să ne deschidem sufletul ca să o primim. Dacă avem ochi de deschis Dumnezeu este oriunde, în natură, în flori, în aproapele nostru (chiar dacă uneori e atât de greu să Îl zărim aici), dar mai ales în Sf. Liturghie, în cadrul căreia primim harul Lui, iar dacă ne împărtăşim Îl primim chiar pe El, în mod real, devenind astfel purtători de Dumnezeu. Ce bucurie poate fi mai mare?
Natalia

3 comentarii:

Elena spunea...

Natalia, este frumos si bine ca sunteti acolo, aveti si voi un rol in toata lucrarea lui Dumnezeu, la Bucium! Poate in timp, lumea va indrazni sa va umple biserica, sa caute si altceva decat ce e aici trecator. Da, din pozele cu flori, sau peisajele de iarna si cu atmosfera aceea pastoreasca, esti de invidiat:) dar z-Buciumul vostru si truda voastra zilnica, doar voi le stiti.

MunteanUK spunea...

Hristos S-a intaltat!

draga Natalia, in Buc gasesti majorit bisericilor pline, dar ar fi o amagire sa credem ca asta inseamna ca or fi oamenii mai 'credinciosi'. pur si simplu, sunt prea putine, de n-ar intra decat cel mult 3-4 la suta din populatia orasului in ele, dc chiar ar vrea sa se duca toti :(

la fel, in Edinburgh nu vin decat 15-20 de romani la Comunitatea Ortodoxa Sf Andrei, adevarata biserica ecumenica (in interiorul Ortodoxiei, a nu se intelege altceva!), desi or fi macar cateva sute in capitala Scotiei.

asadar, asta e 'duhul vremii', dar noi sa nu ne descurajam de nimic! doar Matuitorul nostru Iisus Hristos stie pe cine va aduce la El prin marturia vietii voastre crestinesti din Bucium, ca or fi 2-3 sau zeci fata de cati vin acum la biserica, numai El stie!

altfel, la fel cum spui, oriunde este si bine si rau, si fericire si nefericire, si binecuvantare si ispita, dupa inima omului. de ne deschidem inima sa-L primim (ca El este pretutindeni), de ne exersam rabdarea, de nu lasam rugaciunea - ni se deschid ochii duhovnicesti si-L vedem!

altfel, dc noi am fi impietriti, si intre sfinti sa traim zi de zi, si intre flori minunate care-L vestesc pe Domnul ca cele din curtea voastra, insa tot n-am avea niciun folos! doar unde a trait Iuda, intre cine si aproape de Cine si tot a ales calea pierzaniei?!

e prea putin 'meritul' propriu in mantuirea noastra, as zice ca 0,000001% fata de 99,999999% cat face Domnul, insa fara acest mic lucru din partea noastra (o zvacnire de vointa, un gandulet, un cuvintel de ruga), El nu vrea sa ne mantuiasca 'cu forta', caci asa a binevoit El. slava Lui pt libertatea de alegere pe care ne-a dat-o!

in noi e Imparatia lui Dumnezeu, iar absolut orice 'nimic' ne poate deshide ochii sa o primim daca voim, inclusiv o privire fugara pe blogul tau... Doamne-ajuta!

Natalia spunea...

Multumesc, Elena!
Multumesc, Bogdan!
Iertati intarzierea raspunsului, inca incerc sa ma dumiresc dupa saptamana intensa pe care am avut-o cu Maica Siluana...
Asa e, Domnul le stie pe toate, slava Lui!