Un articol care m-a prins pur şi simplu, mi-a ţintuit ochii în ecranul monitorului şi sufletul în Munţii Apuseni. Îl găsiţi aici.
Natalia
[edit] Eu nu citesc Formula AS. Am observat acum multă vreme că există un amestec bizar în paginile ei. În plus, articolele de "spiritualitate" purtau o mireasmă de exagerare, de care am fost şi mai conştientă când am citit despre mănăstiri din zona noastră lucruri de basm. Cu aceste premise am citit eu articolul de mai sus, înlăturând aura de basm şi figurile de stil jurnalistic, însă îmi dau seama că nu toţi au putut să facă acest lucru. Aşa că, pentru o imagine obiectivă, vă recomand să citiţi şi:
Duhovnicul cel “nevazut ” de Bogdan Lupescu - o replică a Părintelui Dionisie Ignat, de la Albac.
E o replică bine venită, la care am doar o singură obiecţie: pentru a scrie despre cineva nu ai nevoie de acordul persoanei respective. În rest, toate lămuririle sunt extrem de bine venite şi mă bucură de luarea de atitudine a Părintelui Dionisie. Multumesc, Andreea, pentru semnalarea ei!
Duhovnicul cel “nevazut ” de Bogdan Lupescu - o replică a Părintelui Dionisie Ignat, de la Albac.
E o replică bine venită, la care am doar o singură obiecţie: pentru a scrie despre cineva nu ai nevoie de acordul persoanei respective. În rest, toate lămuririle sunt extrem de bine venite şi mă bucură de luarea de atitudine a Părintelui Dionisie. Multumesc, Andreea, pentru semnalarea ei!
16 comentarii:
Foarte frumos articolul. Multumesc Natalia.
Natalia, îţi mulţumesc foarte mult pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o cu acest articol! Aveam nevoie să citesc aşa ceva, să mai ies din amorţeala care m-a cuprins...
Mulţumesc încă o dată!
Cu mult drag si bucurie, dragele mele, nu puteam sa pastrez doar pentru mine :).
Diana, si asupra mea a avut un efect puternic, nu il pot insa reda in cuvinte... M-a intarit mult, in orice caz.
http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/11/25/replica-la-un-articol-despre-pr-rafai/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+LaurentiuDumitru+%28Lauren%C5%A3iu+Dumitru+-+Blog%29
un raspuns la reportajul din Formula AS....
Multumesc, Andreea, am pus acum un edit la postare.
@"E o replică bine venită, la care am doar o singură obiecţie: pentru a scrie despre cineva nu ai nevoie de acordul persoanei respective."
daca cineva ar publica poze cu tine pe internet sau oriunde (sau impresii despre tine de-ale vecinilor si prietenilor tai, mai mult sau mai putin adevarate, dar care pot sminti pe cei mai multi), fara a-ti cere acordul, sa inteleg ca ti-ar fi indiferent gestul?
Doamne ajuta!.gasisem ambele postari in acelasi timp si de aceea am ramas putin bulversata...nu intelegeam exact ce se intampla...am citit si mi-am facut o idee...bine ar fi ca cei de la Formula AS sa faca ceva pentru ca reportajele legate de crestinism in general sa nu ia o forma de basm, de ireal..lucrurile acestea trebuiesc prezentate cu o anumita verticalitate pentru ca multi oameni care nu au o baza stabila a credintei lor pot face confuzii si trec in sfera ereziilor...Doamne ajuta!. Va imbratisez cu drag!.Numai bine!
Draga Anonim,
prin cuvintele mele nu am spus asta, ci altceva: ca jurnalist poti sa scrii despre cineva fara sa ai acordul persoanei. Ar fi chiar bizar de exemplu ca atunci cand un jurnalist scrie despre un politician sa ii ceara acordul acestuia. E obligat eventual sa ii ceara parerea despre un anumit subiect, despre care scrie, dar nu acordul de a publica.
Deci nu faptul ca nu a cerut acordul este gresit. Gresite sunt minciuna, dezinformarea, exagerarea. Daca autorul ar fi fost cinstit, ar fi putut fi un articol bun si corect.
Andreea draga, nu putem schimba noi politica unei publicatii, mai ales daca scopul ei este sa se vanda cu orice pret, iar pentru asta foloseste fara probleme mijloace ca senzationalul fabricat, minciuna sau amestecarea credintei cu tot felul de paganisme. Iar grija lor pentru 'oamenii care nu au o baza stabila a credintei' nu exista.
Ce putem face este sa ne ferim noi de aceasta intoxicare, sa cerem mereu si mereu de la Domnul discernamant.
te imbratisez si eu cu drag, Doamne ajuta!
Sunt de acord cu ce spuneti..din pacate acest gen de publicatie este mai mult ca prezent in zilele noastre..pentru unii un stil de viata chiar...Va intorc imbratisarea!.Bucurie!
Politicianul este o persoana ce se expune public prin insasi natura activitatii sale politice. Am putea spune ca si parintele Rafail e o persoana publica, insa in spatiul ortodox parca lucrurile nu ar trebui sa stea cum stau in politica, mai ales ca parintele insusi s-a izolat de oameni vrand a i se pierde urmele pentru a sluji mai bine conform cu chemarea sa. Atata timp cat parintele nu l-a primit pe acest jurnalist inseamna ca nu a dorit nici publicarea acestui articol despre el. E simplu.
Imi amintesc ce mahnire (conferinta din dec. 2005) i-a produs parintelui raspandirea pe internet a unei rugaciuni despre care se zicea ca i-ar apartine. E evident ca nu si-ar fi dat acordul asupra publicarii unui astfel de articol.
Oana draga, asa este. Din pacate insa jurnalistul nu face parte din 'spatiul ortodox'. Daca ar fi facut, nu ar fi publicat acest articol fara binecuvantare. Daca de la Parintele nu a putut-o cere, ar fi cerut-o macar de la duhovnic.
Jurnalistul n-o fi facand, dar blogul tau face, sau incearca sa faca, iar eu ma legasem de replica ta, care spunea ca 'pentru a scrie despre cineva nu ai nevoie de acordul persoanei respective'. In cazul asta, consider de cuviinta ca afirmatia ta nu e valabila. Eu eram anonimul de mai sus. :)
Iti doresc un post binecuvantat, si te urmaresc in continuare! :)
Oana draga (imi ramai si tu draga in continuare :) ), vad ca tu amesteci spatiile, in timp ce eu ma refeream strict la cazul jurnalistului din afara Bisericii.
O sa incerc atunci sa iti explic valabilitatea afirmatiei mele si in spatiul ortodox. Sa presupunem asa: eu, jurnalist crestin, ma duc la Techirghiol. Incerc o bucurie aparte sa ajung in sfarsit acolo. Dumnezeu imi da marea binecuvantare de a-l auzi si pe Parintele Arsenie vorbind, in predica. Din cauza multimii nu reusesc insa sa vorbesc direct cu Parintele, sa il intreb daca imi permite sa scriu un articol despre dansul. Ma intorc acasa si astern pe hartie bucuria mea, a pelerinajului, si redau cu exactitate din inregistrare cuvintele Parintelui. Totul foarte corect: fara basme, fara povesti exagerate, fara fotografii pentru care nu am primit acordul. Primesc si binecuvantarea duhovnicului meu de a publica articolul, dupa ce acesta, care il cunoaste bine pe Parintele Arsenie, il citeste.
In astfel de situatii eu cred ca poti publica fara acordul persoanei. Nu acordul persoanei despre care scrii este indispensabil, ci binecuvantarea. Pentru ca atata timp cat te afli sub binecuvantarea duhovnicului esti in voia lui Dumnezeu.
Sper ca de data asta sa imi fi clarificat deplin afirmatia :). Iti doresc si eu un post binecuvantat, cu bucurie!
bine, Natalia. eu o sa ma opresc aici ca sa-ti raman draga in continuare. :)
:)
Trimiteți un comentariu