Postul nu este doar un regim alimentar, deşi îl presupune şi pe acesta. Este mult mai mult, este o atmosferă, un stil de viaţă. Am găsit despre acest aspect un text minunat la Părintele Schmemann şi am extras pentru voi câteva fragmente:"Întregul stil al vietii familiale a fost radical schimbat de radio si televiziune. Aceste mijloace de "comunicare in masa" influenteaza astazi intreaga noastra viata. Nu este nevoie "sa iesim" pentru a "fi afara". Lumea intreaga este permanent aici, la indemana mea. Si, putin cate putin, experienta elementara a vietuirii intr-o lume interioara, a frumusetii acestei "interioritati" pur si simplu dispare din cultura noastra moderna; daca nu este televiziune este muzica. Muzica a incetat sa mai fie ceva pe care sa o asculti; ea devine rapid un fel de "fundal sonor" pentru conversatie, lectura, scris etc. De fapt, aceasta nevoie de muzica permanenta descopera incapacitatea omului modern de a se bucura de liniste, de a o intelege nu ca pe ceva negativ, ca pe o simpla absenta, ci tocmai ca pe o prezenta si ca pe o conditie pentru orice prezenta reala. Daca crestinul trecutului a trait in mare masura intr-o lume linistita, care-i oferea largi posibilitati pentru meditatie si viata interioara, crestinul de astazi trebuie sa faca un efort deosebit pentru a regasi acea esentiala dimensiune a linistii care ne poate pune in legatura cu realitatile cele mai inalte. Astfel, problema radioului si a televiziunii de-a lungul Postului nu este una marginala, ci in multe aspecte este o problema de viata sau de moarte duhovniceasca. Trebuie sa realizam faptul ca nu este posibil sa impartim, pur si simplu, viata noastra intre "tristetea stralucitoare" a Postului si "ultimul show" . Aceste doua experiente sunt incompatibile si, in cele din urma, una o va distruge pe cealalta. Totusi, este foarte probabil ca, fara sa faca un efort deosebit, "ultimul show" sa aiba o mai mare sansa in lupta cu "tristetea stralucitoare" decat invers."
"Deci, un prim "obicei" ce se sugereaza este acela al reducerii drastice a folosirii televiziunii si radioului in timpul Postului - transformarea omului intr-o "leguma" in fotoliu, lipit de ecran care accepta pasiv orice vine dinspre acesta. Cand eram copil (aceasta se intampla inaintea aparitiei televiziunii) mama obisnuia sa incuie pianul in timpul primei, celei de a patra si celei de a saptea saptamani din Post. Imi amintesc de aceasta mai intens decat de slujbele lungi ale Postului si chiar si astazi un radio in functiune in timpul Postului ma socheaza aproape ca o blasfemie. Aceasta amintire personala este numai o ilustrare a impactului pe care unele decizii exterioare le pot avea in sufletul unui copil. Nu este vorba aici de un simplu obicei sau de o randuiala izolata, ci de experienta Postului ca vreme aparte, ca ceva care este permanent prezent si care nu trebuie pierdut, mutilat sau distrus. Dar totusi, aici, ca si in cazul postirii, nu este suficienta doar o simpla abtinere sau abstinenta; aceasta trebuie sa-si aiba omologul sau pozitiv."
"Linistea creata prin absenta zgomotelor acestei lumi, oferite noua prin intermediul mijloacelor de comunicare in masa, va fi plinita cu continut pozitiv. Daca rugaciunea ne hraneste sufletul, intelectul nostru are nevoie de propria sa hrana, intrucat chiar intelectul omului este acela ce se distruge astazi prin "bombardarea" necontenita a televiziunii, a radioului, a ziarelor si a revistelor ilustrtare etc. Sugeram atunci pe langa efortul duhovnicesc si unul intelectual. Cate opere, cate roade minunate ale gandirii, imaginatiei si creativitatii omenesti le neglijam neincetat in viata noastra pentru ca, pur si simplu, este mult mai usor ca, intorcandu-ne acasa de la lucru, intr-o stare de oboseala fizica si mentala sa deschidem televizorul sau sa ne afundam in vidul perfect al unul magazin ilustrat?"
"…să cautam imbogatirea duhovniceasca si intelectuala a lumii noastre interioare, sa citim si sa meditam la acele lucruri ce ne vor ajuta sa redescoperim acea lume interioara si bucuria ei. Despre acea bucurie, despre adevarata vocatie a omului, despre cel ce se plineste inauntru si nu in afara, "lumea moderna" nu ne ofera nimic; fara aceasta intelegere a Postului ca si calatorie in adancul umanitatii noastre, Postul isi pierde sensul."
Fragmente din Părintele Alexander Schmemann – „Stilul de viaţă” al Postului
În ceea ce priveşte hrana de care are nevoie intelectul nostru, nu uitaţi de lectura noastră duhovnicească comună pentru împreuna-călătorie din acest post: Filocalia, volumul 5.
Natalia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu