Sarbatorirea Sfantului Nectarie la Sinca Noua (2)

Noi l-am sărbătorit pe Sfântul Nectarie la Şinca Nouă. Nu cred că am explicat până acum de ce nu îl prăznuim acasă, deşi avem o părticică din sfintele sale moaşte, aşa că o să fac acest lucru acum. La primirea ei, l-am întrebat pe Părintele Matei, cel care ne-a dăruit-o, dacă să punem şi noi hramul bisericii tot Sfântul Nectarie. Părintele ne-a spus atunci că nu, pentru că fiind atât de aproape de Şinca Veche, unde era atunci, să nu sărbătorim separat, ci noi să mergem de hram acolo, să fim împreună. Aşa că de Sfântul Nectarie noi nu suntem acasă :). Iar anul acesta am fost la Şinca Nouă, pentru că acolo se află acum Părintele şi Sfântul.
După cum am spus, la schit nu se poate încă locui şi sluji, dar am fost găzduiţi cu multă dragoste de comunitatea din sat, în biserica mare. Prăznuirea a început duminică seara, cu priveghere la lumină de candelă şi lumânare. E pentru prima dată când mi-am dorit un aparat mai bun, mai ales că ştiam că mulţi dintre voi v-aţi fi dorit să fiţi acolo şi aşteptaţi frânturi de bucurie. Sfântul Nectarie este însă mai presus de neputinţa aparatului meu foto, aşa că... mă rog să vă transmită el bucuria.
Icoana mare, împreună cu moaştele Sfântului (părticica mai mare, a obştii - în icoana orizontală de pe masă, cu coroniţă, împreună cu cea mai mică, a noastră, aflată în icoana mică) au fost aşezate în mijlocul bisericii (de mărimi impresionante - la interior 10 m înălţime, 25 lungime şi 11 lăţime):

Privegherea a început cu Vecernia:



cu Litie:
a continuat cu Utrenia şi Paraclisul Sfântului:

şi apoi dezlegările care se citesc de hram.
A durat până după miezul nopţii, însă eu cel puţin nu am simţit nici o osteneală. Au fost şi copii care au rezistat destul de mult, unii până ce au adormit pe jos. :)

Luni, la lumina zilei, am putut să surprind şi biserica din exterior (un interviu cu părintele paroh despre comunitatea satului, istoria ei şi a lăcaşului acesta impresionant găsiţi aici):

Slujba a început la ora 9, cu Acatistul Sfântului:


şi a continuat cu Sfânta Liturghie, în care au slujit 20 de preoţi şi un diacon (90% sub 35 de ani) într-o comuniune pe care eu, din biserică, am resimţit-o profundă, iar părintele meu, din altar, mi-a confirmat acest lucru:

A urmat sfinţirea apei:
şi cuvântul de mulţumire al Părintelui Matei, pentru dragostea oamenilor din Şinca Nouă, a primarului şi a preotului lor, a părinţilor slujitori. Cum spunea însă Părintele Cornel, care a ţinut cuvântul de învăţătură, dragostea oamenilor pentru Părintele Matei este doar un răspuns la dragostea sfinţiei sale. El este cel care ne-a iubit mai întâi:

şi răspunsul cred că se vede din mulţimea preoţilor slujitori care l-au urmat pe Părintele şi aici, la Şinca Nouă:

Iată şi corul bisericii, în frunte cu primarul lor:


Nu pot să închei fără să vă împărtăşesc şi un alt dar al Sfântului pentru mine. Mi-a fost tare greu să plec, în ciuda datoriei care mă chema deja de ore bune la serviciu. Aşa că am plecat târziu, foarte târziu, cu gândul că asta este, o să rămân până noaptea la 11, la 12, la 1... ca să îmi termin treaba (slavă Domnului că serviciul meu e flexibil şi îmi permite asta), dar nu pot să mă rup aşa uşor...
Şi, când colo, seara la ora 22 eram deja în maşină, plecată de la serviciu, ceea ce mi se întâmplă foarte rar, pentru că de obicei termin după această oră. :)
Mare este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, numai noi să avem ochi de văzut şi inimă de primit bucurii de negrăit...

Natalia