marți, 1 iulie 2008

O zi minunata (II): Ma-ntalnii cu ursu-n cale:)

Am început aici să vă povestesc despre o zi minunată pe care am petrecut-o săptămâna trecută. Ce de minunăţii se pot întâmpla într-o zi! Noi doar parcă suntem prea prinşi cu nebunia veacului acestuia ca să mai vedem minunile zilnice din viaţa noastră... Să continui însă povestea:
După ce am părăsit domeniul regal am luat-o înspre casă pentru că mirosea a seară şi casa era încă departe. Deşi credeam ca ziua se sfârşise, a început întâlnirea cu animalele :)
Mai întâi, pe aleea care leagă Peleşul de Sinaia, o veveriţă zglobie căuta de mâncare: Am urmărit-o o vreme, apoi ne-am "îmbarcat" şi am pornit la drum. Ne-am întors pe Râşnov, era un drum mai scurt pentru noi şi mai puţin aglomerat. Pe la Pârâul Rece, când am început să coborâm, ce sa vezi? Aşa, ca prin ceaţă, un urs de-a dreptul în mijlocul drumului. Am zis că o fi vreo halucinaţie, pentru că la Peleş era pe mai mulţi copaci un afiş despre urşi, iar părintele se întreba unde sunt urşii, să îi vedem şi noi! :)) Iată unde erau! Maşina din faţa noastră oprise extaziată :) Nu ştiu ce făceau, se uitau, pozau, filmau...? Eu însă am scos rapid aparatul:
Vai, dar ce emoţii, domnul se îndreaptă spre noi! Acu-i acu!
Îl pun pe părintele să îşi deschidă repede geamul, cu toate riscurile! Cum să ratezi un urs în prim planul aparatului foto?!?
o o-u! apare în peisaj o nouă maşină, din cealaltă direcţie. Hm, de acolo poate pică ceva! (că nouă ne suna clar mesajul afişului de la Peleş: Nu hrăniţi urşii!, aşa că... nu ne-am ridicat la aşteptările lui):
Am plecat mai departe, rugându-ne ca ursul să ajungă în siguranţă la casa lui...
Puţin mai jos, două văcuţe rătăcite traversau liniştite şoseaua spre o nouă porţiune de iarbă:
Muult mai departe, la poalele munţilor, nişte surate de-ale lor se îndreptau spre casă:
O zi plină de experienţe plăcute, interesante, din care mai urmează un episod (când va rândui Domnul, pentru că am început să lucrez la nr.următor din Apostolat).
Natalia

4 comentarii:

Irina spunea...

ce experienta!ce i-ar fi placut Ilincai sa vada ursul!

Ioana spunea...

ce haios! si mie imi plac episoadele cu animale. cele mai interesante intalniri cu veveritele le-am avut prin parcurile din Londra, dar cu ursii m-am mai intalnit si eu de doua ori chiar fix pe aceeasi ruta. e celebra, parca, tocmai pentru asta:) prima oara am sarit din masina sa vad mai de aproape un ursulet, spre disperarea "spectatorilor" care o vazusera si pe muma-ursoaica:D am scapat cu bine, dupa cum se vede, dar n-as mai repeta imprudenta. tot pe acolo am mai vazut de aproape caprioare si vulpi;)

Natalia spunea...

Cred si eu, Irina, mi-a placut si mie la 30 de ani! :)

Natalia spunea...

Ioana, nu stiam ca e vestit drumul, pe noi ne-a luat prin surprindere! Ce-i drept, dupa aceea vedeam animale peste tot: in frunze, copaci, sau orice ni se parea ca misca! :))