- 1. Scris şi citit
- 2. Povestirea orală
- 3. Memorare
- 4. Audiţii & ascultarea cu atenţie a unui text
- 5. Rugăciune în familie
- 6. Arte & lucru manual
- 7. Excursii & bibliotecă
- 8. Munca & slujirea aproapelui
- 9. Disciplina
- 10. Jocuri & explorare
1. Cititul şi scrisul
Înainte de a împlini vârsta de 10 ani, copilul trebuie să înveţe să citească. Unii copii învaţă foarte devreme (în jurul vârstei de 4 ani), iar alţii mai târziu, dar majoritatea copiilor încep să citească între 5 şi 8 ani. Odată cu cititul se învaţă şi scrisul. De obicei, la noi aceste lucruri se fac la grădiniţă sau în clasele primare.
Odată ce copilul a învăţat literele, este bine să-i dăm de copiat texte din diferite cărţi. Copierea e o metodă foarte veche, care ajută la exersarea abilităţilor de scriere şi la introducerea în gramatică şi în topica frazei.
2. Povestirea
Povestirea este un foarte bun exerciţiu pentru mintea copilului, deoarece îi îmbogăţeşte vocabularul şi îi dezvoltă imaginaţia . Părintele îi citeşte copilului un text (sau copilul citeşte singur), apoi copilul trebuie să spună, în cuvintele sale, ceea ce s-a citit. Cel mai bine este ca exerciţiul povestitului să înceapă încă de la vârste mici, de la 4-5 ani, şi să fie practicat zilnic.
Trebuie să se înceapă cu puţin. I se citeşte copilului un paragraf dintr-un text sau o povestioară scurtă şi îl rugăm să redea ce am citit cu propriile sale cuvinte. La început s-ar putea să trebuiască să ajutăm copilul cu întrebări despre ce am citit, dar pe măsură ce vom exersa el va fi capabil să povestească pasaje tot mai lungi şi mai detaliate.
Povestirea este de mare ajutor, atât pentru părinte cât şi pentru copil. În primul rând, cu ajutorul ei părintele poate testa periodic cât de bine a înţeles copilul ceea ce a citit sau ceea ce a auzit. Cu cât copilul redă mai multe detalii în povestirea sa, cu atât înseamnă că a înţeles mai mult. Dacă nu îşi aminteşte mare lucru înseamnă că nu a citit sau nu a ascultat cu atenţie.
În al doilea rând, povestirea poate fi folosită pentru a dezvoltă şi a "ascuţi" capacitatea mentală. Copilul nu trebuie lăsat să fie un observator pasiv. Ajutaţi-l nu doar să memoreze, ci să şi gândească. Dezvoltaţi-i mintea nu doar ajutându-l să absoarbă informaţia, ci să o şi prelucreze, să răspundă. Mintea care prelucrează informaţia trebuie să o şi absoarbă în aceeaşi măsură, iar acest lucru nu se întâmplă în faţa televizorului sau a computerului. În acest proces mintea este pasivă în procesul de învăţare, învaţă să primească informaţia fără să o redea după aceea. Computerele sau televizorul nu oferă o experienţă de învăţare, căci aceasta necesită un răspuns real din partea omului. Învăţarea la computer este utilă şi poate fi eficientă la vârste mai mari, dar până la 10 ani copilul are nevoie de interacţiunea cu un adult.
Notă:
Referitor la aceste idei aş recomanda cărţile despre televiziune ale lui Virgiliu Gheorghe, în special cea referitoare exact la copii:
„Efectele micului ecran asupra mintii copilului“. Mulţi părinţi îşi lasă copiii în faţa televizorului fără să considere că acest lucru ar fi rău. Chiar şi eu, deşi citisem cărţile despre care vă spuneam mai sus, am lăsat-o pe fetiţa mea cea mare la desene animate într-o perioadă, pentru a-mi vedea liniştită de treburi. Din păcate, în scurt timp am văzut rezultatele negative: copilul era agitat, nervos, nu se mai odihnea bine, nu mai avea plăcere pentru citit sau pentru alte activităţi, nu ne mai asculta, visa urât, etc. Aşa că am eliminat în totalitate vizionarea de desene animate la televizor sau la computer. A urmat o perioadă, nu foarte lungă dar destul de grea, de "dezintoxicare", în care a trebuit să mă ţin tare şi să nu-i deschid iar televizorul. Acum sunt însă mulţumită de rezultate.
De aceea vă încurajez să nu mai permiteţi copiilor să se uite la televizor, chiar dacă e mai comod pentru voi uneori.
3. Memorarea
Memorarea trebuie să înceapă de la vârste fragede (de la 2-3 ani) şi să continue de-a lungul vieţii (este foarte utilă şi pentru adulţi). Este necesar ca zilnic să se petreacă puţin timp recitând pasajele memorate.
Încurajaţi copilul să memoreze lucruri ca pasaje din Scriptură şi din catehism, poezii, pasaje din literatură. Memorarea unor texte literare va pregăti copilul pentru studiul formal al gramaticii la vârsta de 10 ani. El va începe să "simtă" modul în care se formează frazele şi îşi va îmbogăţi vocabularul. De asemenea, îl pregăteşte pe copil pentru a face compuneri bune. Ceea ce intră în capul unui copil când e mic va ieşi mai târziu sub formă de compuneri scrise.
Copilul poate recita ceea ce a memorat în faţa familiei sau al unui grup mai mare. Aceasta îl poate pregăti pentru serbările de la grădiniţă sau şcoală, iar mai târziu pentru discursuri şi dezbateri. Împreună, memorarea şi povestirea antrenează, ascut şi întăresc capacitata intelectuala, ceea ce îl va pregăti pe copil pentru studii riguroase mai târziu. Aceste lucruri sunt bine de făcut în primii ani de viaţă. Dimpotrivă televiziunea, mijloacele video şi chiar o mare parte din software-ul educaţional actual duc într-o direcţie opusă.
Petreceţi timp (câte 5- 10 minute pentru fiecare copil), o dată sau de două ori pe zi, pentru a asculta ceea ce a memorat acesta. Exerciţiile zilnice de memorare ajuta la întărirea minţii, aşa cum exerciţiile fizice ajută la întărirea trupului.
Copilul nu trebuie să recite zilnic tot ce a memorat până atunci. După ce cunoaşte bine un text, daţi-i ceva nou de învăţat, şi revedeţi pasajele vechi o dată pe săptămână. După ce copilul a memorat o cantitate rezonabilă de texte, acestea vor fi trecute în revistă o data pe lună sau mai mult. De-a lungul anilor multe lucruri pot fi uitate, dar va rămâne întotdeauna impresia produsă de ele, iar unele se vor întipări pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu