Înjumătăţirea Postului

Mâine este „înjumătăţirea Postului”, adică mijlocul săptămânii de mijloc din Postul Mare, săptămână închinată Sfintei Cruci. De duminică dimineaţa, crucea a fost scoasă la închinare în biserici, până vineri.
De ce este mijlocul Postului închinat Sfintei Cruci? Explicarea cea mai clară şi mai simplă am găsit-o acum mai mulţi ani chiar în Sinaxarul Duminicii Sfintei Cruci. Iată 3 dintre explicaţii:

1. Pentru ca in timpul postului celui de patruzeci de zile ne rastignim si noi oarecum, morti fiind fata de patimi, cu simturile adormite si potolite din pricina amaraciunii postului, ni se pune inainte cinstita si de viata facatoarea Cruce, ca sa ne imbarbateze, sa ne sprijine, sa ne aduca aminte de patima Domnului nostru Iisus Hristos si sa ne mangaie. Daca Dumnezeu a fost rastignit pentru noi, oare nu trebuie ca si noi sa lucram mai mult pentru El ? Nevointele noastre ni se usureaza cand ni se aduce aminte si de nadejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce.

2. Se mai explica praznuirea de azi si in alt chip. Dupa cum cei care calatoresc pe o cale aspra si lunga, zdrobiti de oboseala, daca intalnesc pe cale un copac umbros, se odihnesc putin, asezandu-se sub el, si oarecum refacuti termina si restul drumului, tot asa si acum, in timpul postului, a fost sadita de Sfintii Parinti la mijlocul acestei cai obositoare Crucea cea aducatoare de viata, spre a ne odihni, a rasufla si a ne face pe noi cei osteniti sprinteni si usori pentru restul ostenelii.

3. Sau alta explicatie. Dupa cum la venirea unui imparat sunt purtate inainte steagurile lui si sceptrul, iar in urma vine si el, plin de veselie si de bucurie pentru biruinta avuta, iar impreuna cu el se bucura si supusii, tot asa si Domnul nostru Iisus Hristos, vrand sa arate biruinta asupra mortii si ca are sa vina cu slava in ziua Invierii, a trimis inainte sceptrul Lui, semnul Lui cel imparatesc Crucea cea de viata facatoare, care ne umple de multa bucurie, ne da foarte mare usurare si ne pregateste sa fim gata sa primim pe Imparat si sa scoatem strigate de bucurie intru intampinarea Biruitorului.

Iată deci că am ajuns la mijlocul împreună-călătoriei noastre. Cu toate acestea, mie mi se pare că abia am plecat. Am avut şi ispite şi greutăţi până acum, dar bucuria postului şi a împreună călătoririi cu voi, puterea rugăciunilor voastre, m-au făcut să nu simt vreo greutate.
Părintele Schmemann spune că dacă până acum centrul atenţiei noastre era propriile patimi şi răutăţi, accentul trece acum de la pocăinţa şi ostenelile noastre la faptele ce s-au făcut „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, pentru că Domnul se îndreaptă către Răstignirea Sa.
Înjumătăţirea postului se suprapune în acest an cu Bunavestire, când primim Vestea cea Minunată a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, fără care Învierea nu ar fi fost posibilă.
Dumnezeu să ne binecuvânteze Calea postului şi în a doua jumătate!

Natalia