Frumusetile postului

Am dat "întâmplător" peste un articol despre frumuseţile postului, scris de Costion Nicolescu. Mi-a plăcut mult şi m-am gândit să pun şi aici câteva fragmente pentru voi, împreună-călătorii mei dragi, cei cu care împărtăşim bucuriile şi greutăţile postului şi alături de care drumul se uşurează prin rugăciunea comună şi tovărăşia drumeţiei.

„Postul adevarat se tine de bunavoie
Postul nu este atat o restrictie, cat, mai degraba, un alt fel de a manca, un alt fel - complementar - de a te bucura de hrana. Postul adevarat este afirmativ. Impune o randuiala de a manca intru viata, depasind simpla abstinenta, caz in care ar fi, pana la urma, un fals post. Postul nu poate scuza diverse abateri comportamentale. Postul adevarat se tine de buna voie, prin libera alegere. Ca omul sa manance este ceva natural; ca el sa posteasca vine prin alegere proprie, depasind cele strict naturale. Asadar, postul este liber si libereaza, in acelasi timp. Intre altele, elibereaza de jugul lacomiei. Dominatia pantecelui nu convine libertatii, este epuizanta si acaparatoare. Ca sa dai de placerea postului trebuie sa-l porti in inima. Desi exprimat la nivel fizic, material, postul constituie in primul rand o nevoie spirituala vitala. Dar, in final, nu neaparat numai spirituala, caci si trupul are importante foloase.

Pacatul mandriei
Postul nu este un scop in sine, ci mai degraba o cale intru implinire de sine. Biserica pune in fata credinciosului o stacheta. Biserica nu este nici rigida, nici absurda. Sunt tot felul de intelegeri pentru situatii speciale (oameni bolnavi, oameni aflati la drum, oameni care au o lucrare care cere eforturi fizice deosebite, femei insarcinate, copii etc.). Exagerarile si mortificarile nu sunt proprii Ortodoxiei, care nu oboseste sa vorbeasca despre necesitatea unei drepte judecati. Este bine ca omul sa-si aprecieze cat mai corect puterile. Cu ajutorul duhovnicului, desigur. Si tot bine mai este ca el sa tinda cat mai sus posibil.
In postire, trebuie evitata gloria omeneasca. Cel care posteste nu trebuie sa devina judecatorul celui care mananca [cf. Romani 14, 3]. Exista un pericol real de a cadea in pacatul mandriei sau in acela al imbuibarii cu bucate de post, ceea ce anuleaza efectele lui benefice. Intalnim in jurul nostru oameni care nu pierd nici un prilej ca sa se laude cu postirea lor. Cel mai adesea, pentru acestia, postul nu este decat o bravada, nu lucreaza intru imbunatatirea lor spirituala. Dar poti intalni si multi alti oameni care postesc cu discretie, devenind totusi fermi in marturisirea lor, atunci cand situatia o impune. Prezenta lor in preajma este o bucurie blanda.

Arma eficace de combatere a diavolului
In Biserica, foarte adesea se vorbeste despre post in termeni militari. Viata omului in aceasta lume este vazuta de crestinism ca o lupta continua contra diavolului si a ispitirilor lui, in vederea mantuirii. Este o chestiune de viata si de moarte: se poate castiga sau se poate pierde aceasta lupta, gratie, printre altele, si felului de a posti. Nu va fi nici o scuza pentru cel care s-a lasat biruit de pantecele sau. Inainte de cadere si dupa cadere, Dumnezeu a propus omului postul ca armura de protectie si ca arma eficace de combatere a diavolului. Dupa cum se observa, rolul lui este deodata defensiv si ofensiv. Este o arma care, bine manuita, aduce totdeauna biruinta, precum si cununile aferente acestei biruinte. Hristos Insusi a folosit-o in felul acesta, atunci cand a pornit lupta Sa vazuta, intru mantuirea oamenilor. Desi omul este mai inarmat atunci cand se afla in postire, atacurile vrajmasului devin si ele mai intense tocmai acum, caci satan lanseaza ispitirile sale mai abitir celor care postesc, pentru a-i deturna din drumul lor ascetic. Ca atare, se intampla nu rareori, ca otrava ucigatoare a gandurilor rele sa-l patrunda pe crestin chiar in timpul postirii. Postul este un timp si un camp de lupta spirituala.

Roade duhovnicesti
Postul produce roade preacurate, duhovnicesti in primul rand, foarte pretioase omului. Cum sufletul si trupul participa impreuna la postire, impreuna se folosesc de roadele ei. In post se afla, deodata, odihna si lucrare.
Binefacerile postului in viata crestinului sunt multiple: pedagogic, medical (pe de o parte este el ca un leac, iar pe de alta parte, bunii postitori devin ei precum niste leacuri pentru cei din jur), estetic, pregatitor pentru Rai, mijloc de a-L lauda si a-L slavi pe Dumnezeu, de a comunica cu El etc.“

Întregul articol îl găsiţi aici.
Post binecuvântat, în credinţă, smerenie şi dragoste!

Natalia