duminică, 1 martie 2009

Va rog sa ma iertati si Dumnezeu sa ne ierte!

Tocmai ne-am intors de la Vecernia iertării, cu mare bucurie. Este pentru prima dată când am făcut ritualul iertării, în care fiecare şi-a cerut iertare de la fiecare. Nu am fost extraordinar de mulţi, dar a fost impresionant. Am văzut emoţii şi licăriri de lacrimi în ochi. Domnul să ne ajute să ne încălzim inimile, să iertăm şi să începem postul spre folos.
Vă rog şi pe voi să mă iertaţi, pentru multele pe care poate că vi le-am greşit. Cu voie sigur n-am vrut, dar poate fără voia mea, prin cuvintele de pe acest blog. Vă rog deci să mă iertaţi.

Începând din seara asta am intrat într-o atmosferă specială, atmosfera Postului Mare. Se apropie ora 10, ne vedem la rugaciune.
Natalia

2 comentarii:

Mariana spunea...

E minunat ceea ce spuneti! Asta mi-a amintit de ceva extraordinar ce am trait anul trecut de Florii, la o biserica din Iasi, cand ne-am impartasit...Las poezia sa vorbeasca...am scris-o imediat dupa acea bucurie, din genunchi si cu lacrimi in ochi...

( 20 aprilie – 2008...încă tremur de recunoştinţa unei mari minuni...minunea iubirii şi-a iertării, minunea-mpărtăşirii alături de fraţii mei, minunea înnoirii...minunea îmbrăţisării de către scumpul nostru Iisus, pe fiecare în parte, apoi pe toţi deodată apropiindu-ne de inima Lui şi ţinându-ne aşa de strâns...)

A TRIUMFAT IUBIREA

Mă-ndrept cu bucurie spre Templul Tău, Iisus...
Mi-e inima prea plină de-un dor nestăpânit!
Fiinţa mi-e uşoară...se-nalţă tot mai sus,
Se-ndreaptă-n zboru-i larg spre locul preasfinţit.

Cu gândul către locul în care Tu şi eu
Vom sta-n tăcere sfântă ca după-un plâns durut,
Îmi pare feerie tot ce-i în jurul meu
Şi dulcea primăvară e-un Rai aşa plăcut !

Păşesc în Templul Sfânt cu tremur şi cu teamă
Să nu strivesc minunea de-a fi cu Tine iar…
Mă biruie Lumina, Iubirea Ta mă cheamă
Aproape, mai aproape de Sfântul Tău altar.

Îngenunchiez smerit când Trupul Tău se frânge,
Găsind atâta vină în sufletu-mi murdar…
Dar ştiu că înălbire găsi-va-n Sfântul Sânge,
Şi-ntreaga mea făptură va fi scăldată-n Har.

Ridic încet privirea şi-aş vrea să îţi şoptesc
Un murmur de iubire, o rugă, o cântare…
Un psalm de dor, Iisuse, să ştii că Te iubesc,
Să ştii că pentru Tine am dorul cel mai mare!

Aştept împărtăşirea cu ochii-nlăcrimaţi
Ştiind că dorul Tău e tot aşa de mare...
Privesc în juru-mi…O, Doamne, iată scumpii fraţi,
Îşi odihnesc privirea în nimb de lumânare.

Se-ndreaptă spre Potirul spre care merg şi eu.
O tainică iubire fiinţa-mi înconjoară…
Un dor de-mbrăţişare răsare-n pieptul meu...
Iubirea şi iertarea pe toţi ne înfăşoară.

Se întâlnesc privirile de dor înlăcrimate,
Se-ntind cu bucurie azi mâinile iertării…
Şi umăr lângă umăr, şi frate lângă frate
Păşim încet spre Tine cu dorul împăcării.

Ne-mpărtăşim cu Tine deplin înfioraţi…
E-atâta taină sfântă şi inimile-s una…
O, Doamne Sfinte, ce dar mi-ai dat prin fraţi !
Aşa aş vrea să fim uniţi pe totdeauna.

Îţi mulţumesc, Iisuse! Atât îţi mulţumesc,
De-mpărtăşirea sfântă cu Tine şi cu-ai Tăi!
Ne-ai dăruit iertarea, iar braţul Tău ceresc
Ne poartă spre-nviere pe-ale iubirii căi.

Îţi mulţumesc că Cerul L-ai coborât la noi
Punând în inimi dorul de-Acasa cea de sus...
E-atâta-nfiorare şi inimile-n roi
Se-nalţă către Tine, spre-a Te-ntâlni, Iisus.
Amin!

Irina spunea...

Dumnezeu sa te ierte!iarta-ma si pe mine!