duminică, 12 octombrie 2008

Pomeneste Doamne, pe InaltPreaSfintitul nostru Laurentiu în pace, întreg, cinstit, sanatos, îndelungat în zile, drept învatând cuvântul adevarului Tau


Astăzi Părintele nostru mitropolit, Laurenţiu Streza, a împlinit 61 de ani. O viaţă cu multe încercări, dar întotdeauna sub ocrotirea lui Dumnezeu, pe care am cunoscut-o îndeaproape şi despre care am scris acum trei ani (la alegerea ca mitropolit al Ardealului) un articol în Bună Ziua Făgăraş. Redau o parte din el:

Un destin aparte
Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza s-a născut în ziua de 12 octombrie 1947 în localitatea Sâmbăta de Sus şi a primit la botez numele de Liviu. Familia sa a fost foarte apropiată de Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, părinţii săi fiind ucenici ai marelui duhovnic Serafim Popescu. Vocaţia viitorului preot era vizibilă încă de la o vârstă fragedă. Rudele povestesc cum băiatul de doar 2-3 anişori îşi făcea singur o cădelniţă dintr-o ulcică legată de o sfoară, iar căditul era jocul lui preferat. Când era întrebat de ce face aşa, răspundea: „Eu mă fac părinte!“.
Anii de linişte nu au fost însă prea mulţi pentru tânăra familie Streza. Tatăl a suferit un grav accident de muncă şi a murit lăsând în urmă trei copii orfani: Liviu, de 13 ani, Maria, de 8 ani, şi Elena, care avea doar 6 anişori. Stâlpul familiei a rămas mama, Viorica, o femeie deosebită. Vremurile grele i-au adus mamei de 30 de ani multe îndemnuri de a se recăsători pentru a-şi putea întreţine cei trei copii, dar şi pe cei trei bătrâni care făceau parte din familie.
Femeia a rămas surdă la îndemnurile oamenilor, dar şi-a ascultat cu sfinţenie duhovnicul, părintele Serafim Popescu, care a sprijinit-o în dorinţa ei de a rămâne văduvă până la moarte. Credinţa puternică a mamei şi rugăciunile ei au marcat şi viaţa copiilor.

Preot şi cadru universitar
La absolvirea liceului „Radu Negru“ din Făgăraş, în 1965, Liviu Streza dă curs chemării sale lăuntrice şi îşi continuă studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. La terminarea facultăţii se căsătoreşte cu Eugenia Stanciu din Olteţ, asistentă medicală, şi este hirotonit preot în parohia Lisa. Pe lângă grija pentru parohie şi pentru familie, urmează în acelaşi timp şi cursurile de doctorat la Bucureşti. În 1976 pleacă la Sibiu, unde intră în învăţământul universitar. Obţine titlul de Doctor în Teologie după ce urmează şi cursuri post universitare în Elveţia. Din 1986 este titularul catedrei de liturgică la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Chemarea lui Dumnezeu
În anul 1992, o nouă grea încercare îi marchează familia: soţia, Eugenia, trece la cele veşnice. Dumnezeu părea greu de înţeles pentru oameni când a chemat-o la El pe preoteasa model, mamă a cinci copii, dintre care o fetiţă de doar 3 ani. Înalt Prea Sfinţitul Serafim Joantă prevestea însă în cuvântarea sa de la înmormântare destinul special al acestei familii.
Cei cinci copii au rămas în grija tatălui şi a bunicii, însă nu pentru mult timp. În 1996, datorită activităţii desfăşurate în Biserică, văduv fiind, Colegiul Electoral al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales şi chemat la episcopat. Câteva zile mai târziu a fost călugărit cu numele de Laurenţiu la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. În luna august a aceluiaşi an a fost hirotonit şi instalat ca episcop al Episcopiei Caransebeşului.

Un episcop activ
Ca ierarh s-a remarcat printr-o activitate bogată: a dinamizat viaţa monahală, înfiinţând 18 noi mănăstiri şi schituri, a avut o puternică iniţiativă social-filantropică prin crearea multor centre de asistenţă socială a persoanelor defavorizate, s-a ocupat de învăţământul teologic dar şi de viaţa culturală a eparhiei.
După trecerea la cele veşnice a Înalt Prea Sfinţitului Antonie Plămădeală a fost propus de Sf.Sinod, alături de arhiepiscopul de Alba-Iulia, Andrei Andreicuţ, pentru candidatura la scaunul vacant al Mitropoliei Ardealului. A fost ales în această funcţie joi, 3 noiembrie 2005 de către Colegiul Electoral. Votul a fost validat a doua zi de către Sf.Sinod, deşi soarta Mitropoliei Ardealului, Crişanei şi Maramureşului este încă incertă, fiind foarte posibilă divizarea ei în două mitropolii mai mici.

„Om energic şi deschis“
Deşi s-a remarcat prin revitalizarea parohiilor şi mai ales prin atenţia deosebită acordată disciplinei clerului, noul ierarh este cunoscut ca o persoană caldă, deschisă şi comunicativă. Părintele Teofil de la Mănăstirea Brâncoveanu îl cunoaşte din copilărie: „Îl cunosc de multă vreme. Mă bucur că a ajuns Mitropolit al Ardealului. Eu sunt la Mănăstirea de la Sâmbăta din anul 1953, aşa că îl cunosc de când era copil - avea vreo 4-5 ani. Am cunoscut bine familia lui, o ştiu şi pe mama lui, care trăieşte încă. Am ţinut legătura atunci când era elev, apoi în liceu şi în vemea studenţiei. Mă bucur că i-a rânduit Dumnezeu calea aceasta şi cred că va face tot ce va putea pentru mărirea lui Dumnezeu şi binele oamenilor. Prea Sfinţitul Laurenţiu este un om energic, binevoitor, popular şi deschis către credincioşi.“
(Natalia CORLEAN)

Tot atunci i-am luat şi un scurt interviu:

„Preotul trebuie să se deosebeascã de ceilalţi oameni“

Înalt Prea Sfinţite, sunteţi noul mitropolit al Ardealului, dar şi noul arhiepiscop al Sibiului. Ce planuri aveţi pentru această eparhie şi în special pentru zona Făgăraşului?
Întâi vreau să cunosc situaţia reală din Mitropolie. După aceea voi încerca să continui activităţile începute de mitropolitul Antonie, dar şi să pun bazele altora noi. Perspective sunt multe. Sibiul va fi în 2007 capitala culturală europeană. Avem multe posibilităţi, dar şi obligaţii. În ceea ce priveşte zona Făgăraşului, activitatea mea se va centra în jurul mănăstirii Sâmbăta, şi de acolo înspre Făgăraş şi Braşov, oraşe pe care le voi avea în atenţie. Primele mele vizite canonice vor fi în aceste oraşe.

Ştim că Ţara Făgăraşului ocupă un loc deosebit în inima dumneavoastră, dar şi că sunteţi iubit de făgărăşeni, care s-au rugat mult zilele acestea. Ce le transmiteţi prin intermediul nostru?
Aşa cum m-am bucurat că m-am întors acasă, mă bucur că mă întâlnesc cu prietenii mei, cu consătenii mei, cu toţi cei dragi. Le mulţumesc că s-au rugat, dar împreună trebuie să mulţumim toţi lui Dumnezeu pentru că s-a împlinit voia Lui. Pentru că a fost într-adevăr o lucrare providenţială. Scrutinul a fost atât de strâns, numărul de voturi a fost atât de apropiat încât numai Dumnezeu a fost Cel care, la sfârşit, m-a ales; pentru că şi celălalt candidat avea aceleaşi merite, dacă putem vorbi de merite. Meritele sunt de la Dumnezeu, e mila Lui pentru o lucrare pe care ne-o încredinţează.

Protopopiatul Făgăraş are mulţi preoţi tineri, care şi-au dorit mult un ierarh care să îi asculte şi să îi sprijine în iniţiativele lor. Ce mesaj aveţi pentru ei?
Am un mesaj bun. Inima mi-e larg deschisă pentru toţi, nu doar pentru cei tineri, însă îndeosebi pentru cei tineri. Vreau să preiau obiceiul episcopilor greci de a avea în prima săptămâna o săptămână a porţilor deschise. Cine vrea să vină să comunice ceva episcopului poate să vină. După aceea voi aştepta cu drag să mă întâlnesc cu toţi preoţii la protopopiate. Eu am făcut o socoteală: în cei aproape 30 de ani de când predau la facultate am avut cam 3000 de studenţi, şi majoritatea dintre ei sunt acum preoţi. Aşa că am şi tineri şi mai puţin tineri. Pe toţi îi binecuvântez, pe toţi îi chem la o lucrare responsabilă şi sfântă, şi mai ales să fie pilde de urmat celorlalţi. Ei trebuie să se deosebească. Dacă un preot nu se deosebeşte de ceilalţi oameni, eu o să îl trec în rândul oamenilor de care nu se deosebeşte.

Ştim că Dumnezeu v-a încercat greu în viaţa aceasta, dar în acelaşi timp v-a dat şi puterea de a merge mai departe. Către cine aţi adresa un gând de mulţumire?
Gând de mulţumire lui Dumnezeu. Recunoştinţa şi preţuirea mea se îndreaptă către mama şi familia mea. Deşi eu mi-am lăsat familia în mâna lui Dumnezeu, am observat că a făcut Dumnezeu mai mult decât făceam eu şi mama pruncilor, şi El a avut grijă de toţi. Preţuirea cea mai mare, cum o are fiecare, o am şi eu faţă de mama mea. Să îi dea Dumnezeu sănătate şi să mai poată fi în mijlocul nostru. Aduc de asemenea mulţumire şi Prea Fericitului Părinte Patriarh şi tuturor membrilor Sfântului Sinod care au avut încredere în mine şi mi-au încredinţat Mitropolia Ardealului.
(Interviu realizat de Natalia CORLEAN)

Bunul Dumnezeu să îl păzească, aşa cum ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie, „în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învaţând cuvântul adevărului Tău".
Natalia

3 comentarii:

oradereligie spunea...

La mulţi ani Înalt Prea Sfinţiei Sale! Cei ce l-am avut profesor la Sibiu, nu vom putea uita bunătatea, multa răbdare şi înţelepciunea sa. Un om deosebit. Dumnezeu să-l ţină întru sănătate şi bucurii duhovniceşti.
Şi pe noi, pe toţi...

Alex

Natalia spunea...

Sa dea Dumnezeu! Si ca ierarh este la fel de plin de bunatate si dragoste parinteasca...

Anonim spunea...

Intru multi ani si multa putere de lupta in continuare cu aceeasi energie,
Va doreste din tot sufletul
pr.Alexandru Cotoraci, Spania.