Sfânta Liturghie: Ectenia mare

După binecuvântarea de la începutul Sfintei Liturghii, care ne introduce în Împărăţia lui Dumnezeu, urmează o serie de scurte rugăciuni de cerere, care împreună poartă numele de ectenia mare. Mai multe despre ce este ectenia găsiţi aici.

Cu pace Domnului să ne rugăm!
Prin aceste cuvinte preotul (sau diaconul, acolo unde este) îi cheamă pe cei prezenţi la rugăciune.

Doamne miluieşte!
Această rugăciune scurtă este foarte concentrată. Părintele Stefanos Anagnostopoulos spune că ea „spune totul şi face minuni”. Prin ea noi participăm activ la Sfânta Liturghie şi Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca Cel ce ne dă toate cele de care avem nevoie. De aceea trebuie rostită de fiecare credincios în parte, ca răspuns la fiecare rugăciune pe care o rosteşte preotul în cadrul ecteniei. Ideal este să cântăm şi noi împreună cu cei de la strană. Acolo unde nu este posibil acest lucru, din cauza cântării interpretate „prea artistic”, să rostim măcar în gând această rugăciune minunată: Doamne miluieşte!

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Primul lucru pe care îl cerem este pacea, pentru că fără ea nu ne putem ruga. Nu este vorba doar de pacea DINTRE NOI, ci mai ales de pacea DIN NOI, fără de care rugăciunea nu are nici un folos. Un părinte spunea că atunci când avem ceva cu cineva, deci nu avem pace, oricâte ofrande aducem, oricâte lumânări aprindem, oricâte pomelnice dăm la biserică şi oricâte milostenii facem, nu folosesc la nimic…

Urmează apoi o serie de alte cereri, atât pentru cele spirituale, cât şi pentru cele materiale:
Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Sfinţii Părinţi spun că episcopul este „chipul şi locţiitorul lui Hristos”. Existenţa şi unitatea Bisericii depind de episcop, pentru că el este cel care păstrează neîntreruptă succesiunea preoţiei, el este cel care hirotoneşte preoţi.
De aceea este extrem de important să ne rugăm pentru ierarhii noştri, care sunt imaginea noastră şi a rugăciunilor noastre, ca şi întregul cler pentru care ne rugăm. Preoţii şi episcopii au mare nevoie de rugăciunile noastre, pentru că ispitele care sunt asupra lor sunt mult mai mari. Diavolul ştie foarte bine că dacă baţi păstorul risipeşti turma… Aşa că atunci când ne vin gânduri de judecată asupra unui preot sau episcop, să îl înlocuim mai bine cu un gând de rugăciune. Părintele Arsenie Boca spunea: „Vreţi preoţi sfinţi? Naşteţi-i!”. Clerul nu este decât imaginea noastră, a credincioşilor, aşa că dacă vrem preoţi şi episcopi vrednici să trăim cu adevărat această rugăciune pe care i-o adresăm Domnului pentru episcopul locului şi pentru toţi slujitorii Lui.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii tării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.
Creştinul trăieşte în lume şi este dator să se roage şi pentru „stăpânire”, pentru ca Domnul să lucreze prin cei care conduc spre binele credincioşilor.

Pentru sfânt lăcaşul acesta, ţara aceasta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună-întocmirea văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Ca o concluzie a cererilor care se referă la condiţiile exterioare ale vieţii, ne rugăm să fim izbăviţi de toate necazurile, de mânia lui Dumnezeu, de primejdiile şi nevoile ce le atragem asupra noastră prin păcatele pe care le săvârşim.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Aceste cuvinte sunt sinteza ecteniei. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne apere de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, să ne mântuiască dăruindu-ne Împărăţia prin milostivirea Sa şi să ne păzească de tot răul.

Deşi cuprind sensul vieţii noastre, aceste rugăciuni sunt de multe ori ignorate de cei care doar asistă la Sf. Liturghie… Să facem tot posibilul să ajungem la biserică înainte să înceapă Sf. Liturghie, pentru că aceasta nu este o adunare de rugăciuni şi cântări puse la întâmplare, ci are o unitate şi o coerenţă de urcare a unor trepte spre momentul cel mai important al ei. Iar rugăciunile din cadrul primei ectenii, Ectenia mare, dacă le trăim cu inimă curată, ne pun în pace şi rânduială cu noi înşine, cu cei din jurul nostru şi cu Dumnezeu, condiţie fără de care nu putem înainta, nu putem urca treptele care urmează în Sfânta Liturghie.

Natalia