„Păstrează-te curat şi luminat,
Tu eşti fereastra prin care vezi lumea” (G.B.Shaw)
E vremea examenelor şi fiecare tânăr caută să obţină certificarea cunoştinţelor şi afirmarea sa în planul societăţii. Kant, filosoful, scria: ”Suntem cultivaţi până la saturaţie dar ne lipseşte mult până să fim desăvârşiţi.” Avem la dispoziţie biblioteci, şcoli, internet şi cu toate acestea suntem neputincioşi în preluarea şi prelucrarea informaţiilor primite. Ni se oferă imagini, dar ni se fură libertatea de a ne imagina, a gândi. Ni se oferă ştiri de ultimă oră dar nu ştim să mai avem timp de conştiinţă.
Părintele duhovnic este răspunsul tinereţii noastre veşnice în Dumnezeu. A fi sub ascultarea şi îndrumarea unui duhovnic înseamnă a fi ancoraţi în credinţă, mereu însetaţi de Dumnezeu. Îndemnul, canonul pe care-l primim de la duhovnic ne ajută să ne îndreptăm, ne ajută să înţelegem că a fi credincioşi numai în anumite condiţii prielnice manifestării credinţei nu e de ajuns mântuirii noastre. Nu ne poate da lumea aceasta ce ne poate da credinţa în Dumnezeu. A-L găsi pe Dumnezeu prin părintele duhovnic e bucuria întâlnirii acelui suflet viteaz care să învie mintea ucisă de păcat.
Prin Taina Mărturisirii redescoperim frumuseţea şi simplitatea Lui Hristos din noi. Redescoperim faptul că pe Dumnezeu Îl cunoaştem din postura îngenuncherii noastre. Îngenuncheaţi în faţa lui Dumnezeu, deşi suntem mici, descoperim sensuri atât de mari… Mai descoperim că nu „locul” nostru în societate este definitoriu, ci ţinta vieţii noastre: învierea. Trebuie să facem efortul de a ieşi din masa populaţiei şi să ne întoarcem la Om.
Dincolo de societatea aceasta de consum este comuniunea cu Dumnezeu în Biserică. Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos primim „apa cea vie” şi nu vom mai înseta niciodată după cele vremelnice, limitate la clipa de azi. Prin părintele duhovnic simţim plenar făgăduinţa lui Hristos: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20).
Acum, vă îndemn, permiteţi-vă luxul întrebării: Ai duhovnic?
Dacă încă nu ai un părinte duhovnic, apropie-te de omul care se bucură de Dumnezeu şi te vei bucura şi tu de El.
Părintele duhovnic este răspunsul tinereţii noastre veşnice în Dumnezeu. A fi sub ascultarea şi îndrumarea unui duhovnic înseamnă a fi ancoraţi în credinţă, mereu însetaţi de Dumnezeu. Îndemnul, canonul pe care-l primim de la duhovnic ne ajută să ne îndreptăm, ne ajută să înţelegem că a fi credincioşi numai în anumite condiţii prielnice manifestării credinţei nu e de ajuns mântuirii noastre. Nu ne poate da lumea aceasta ce ne poate da credinţa în Dumnezeu. A-L găsi pe Dumnezeu prin părintele duhovnic e bucuria întâlnirii acelui suflet viteaz care să învie mintea ucisă de păcat.
Prin Taina Mărturisirii redescoperim frumuseţea şi simplitatea Lui Hristos din noi. Redescoperim faptul că pe Dumnezeu Îl cunoaştem din postura îngenuncherii noastre. Îngenuncheaţi în faţa lui Dumnezeu, deşi suntem mici, descoperim sensuri atât de mari… Mai descoperim că nu „locul” nostru în societate este definitoriu, ci ţinta vieţii noastre: învierea. Trebuie să facem efortul de a ieşi din masa populaţiei şi să ne întoarcem la Om.
Dincolo de societatea aceasta de consum este comuniunea cu Dumnezeu în Biserică. Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos primim „apa cea vie” şi nu vom mai înseta niciodată după cele vremelnice, limitate la clipa de azi. Prin părintele duhovnic simţim plenar făgăduinţa lui Hristos: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20).
Acum, vă îndemn, permiteţi-vă luxul întrebării: Ai duhovnic?
Dacă încă nu ai un părinte duhovnic, apropie-te de omul care se bucură de Dumnezeu şi te vei bucura şi tu de El.
Pr. Cătălin Teulea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 18 - ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu