„Întru Adormire lumea nu ai părăsit“

"Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile închinate Sfintei Fecioare Maria. În Sfânta Scriptură nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului, însă aflăm din cântările şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii.

Când a binevoit Hristos să ia la Sine pe Maica Sa, un înger i-a vestit acesteia cu trei zile mai înainte mutarea ei de pe pământ la viaţa cea cerească. Ea şi-a pregătit toate cele de îngropare, s-a urcat din nou în Muntele Măslinilor, aşa cum făcea de multe ori, pentru a se ruga. Înainte de a-şi da sufletul, s-a auzit un tunet mare iar de la marginile lumii au venit la casa Maicii Domnului, ca pe nişte nori, toţi Sfinţii Apostoli, în afară de Sfântul Apostol Toma, care, din rânduiala lui Dumnezeu, lipsea.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi-a luat iertăciune de la toţi şi, culcându-se pe pat, s-a rugat pentru întărirea lumii şi pentru vieţuirea în pace. Apoi binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. În acel moment foarte mulţi bolnavi au fost vindecaţi prin binecuvântarea ei. Apostolii au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, trupul cel primitor de Dumnezeu. Sosind în satul Ghetsimani şi aşezând în mormânt trupul Maicii Domnului, ei au zăbovit acolo încă trei zile. Atunci a sosit şi Sf. Apostol Toma, care era întristat că nu se învrednicise să vadă chipul adormit al Maicii Domnului, ca şi ceilalţi Apostoli. Astfel a fost deschis mormântul, pentru ca şi el să se închine trupului Maicii Domnului. Aceasta a fost rânduiala lui Dumnezeu pentru a descoperi că sfântul ei trup nu se mai afla în mormânt, ci acolo mai era doar giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Astfel noi, ortodocşii, credem şi mărturisim că trupul Maicii Domnului n-a cunoscut putrezirea care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului a fost mutată cu trup cu tot la ceruri, de aceea vorbim despre „adormirea“ sau „mutarea“ ei la ceruri, şi nu despre „moartea“ ei. Spre deosebire de Mântuitorul, Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei, iar acolo se roagă de-a pururi pentru noi.

Din smerenie, Maica Domnului nu a făcut nici o minune în timpul vieţii, însă după ridicarea ei la cer nimeni nu a făcut pentru oameni mai multe şi mai mari minuni. De aceea îi cântăm în Troparul care se cântă de Adormirea Maicii Domnului: „Întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare“. Prin încredinţarea ei Sfântului Apostol Ioan, Hristos ne-o dăruieşte pe Maica Sa ca Mamă a noastră, a tuturor. Deşi s-a mutat la ceruri, ea nu i-a părăsit pe fiii ei, ci ne călăuzeşte mereu, fiind grabnic ajutătoare atunci când alergăm în vreme de necaz la iubirea ei de Mamă."

Pr. Iosif Ciolan, Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 18 - iulie 2008

Troparul praznicului

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condacul praznicului

Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni şi întru folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel fecioresc.


Nu uitaţi, deseară este Prohodul Maicii Domnului. Nu se oficiază în toate bisericile, dar poate găsiţi undeva să mergeţi, este foarte frumos. Până atunci...

Un f. scurt cuvânt al Părintelui Dumitru Stăniloae despre Maica Domnului:



Acatistul Adormirii Maicii Domnului:

Natalia