"Doamne, ce bine e sa fii oaspetele zidirii Tale: vantul bine inmiresmat, muntii care tind spre cer, apele ca niste oglinzi nemarginite in care se rasfrang aurul razelor si curgerea lina a norilor. Intreaga fire sopteste tainic, toata e plina de mangaiere, pasarile si dobitoacele poarta pecetea iubirii Tale. Binecuvantat este pamantul cu frumusetea cea degrab trecatoare care desteapta dorul de vesnicul locas unde intru nestricacioasa frumusete se aude cantarea: Aliluia!"
Natalia
12 comentarii:
Pe mine ma "termina" roua. :D E geniala! :D
Da, e minunata si delicata roua... Asta insa este ploaie de-a dreptul, slava Domnului pentru ea!
nici nu era nevoie de cuvinte....ti-am simtit bucuria numai uitandu-ma la poze...si pana sa ajung la Acatist...exact la asta ma gandeam...cat de minunate sunt toate cele facute de Dumnezeu...
gand la gand cu bucurie :)
Cristos a inviat!
Durerea si mustrarile de constiinta imi macina sufletul si trupul de cand mama mea a murit. Duminica aceasta s-au implinit 40 de zile de cand nu mai este printre noi.
M-a crescut singura chinuindu-se inca de la nastere sa ma creasca. Aceasta a fost una extrem de dureroasa, doctorii refuzand sa-i faca cezariana. Chiar si acum, la 28 de ani de la acele groaznice clipe, cand imi povestea o napadeau lacrimile. De la acest incident au venit multe probleme de sanatate. A stat cu grija pana la pubertate sa nu mi se intample ceva, eu avand un organism foarte sensibil. Deseori faceam pneumonii, am avut si cateva accidente nefericite: m-am taiat la ochi intr-un geam, taietura fiind foarte aproape de canalul lacrimar, bunica mea m-a ars cu ulei incins si multe altele. A fost o femeie extrem de puternica, deosebit de inteligenta, intotdeauna a stiut cum sa procedeze in privinta problemelor de sanatate, de fiecare data miscandu-se repede, a facut supraomenescul pentru a ma creste, de la pasat legume intr-un mod sisific, zi de zi, pentru ca altceva nu puteam manca, avand geardia, pana la a-mi face zi de zi injectii in mica poponeata a celui care a fost lumina ochilor ei. Dar datorita faptului ca nu a avut un barbat care sa o ocroteasca, sa o tina in brate, sa aiba grija de ea, sa o ajute in toate aceste incercari de foc, cu timpul, acumuland foarte multa amaraciune a devenit extrem de nervoasa. Suferea si din cauza glandei tiroide, creierul glandular cum se mai numeste, trecand din hipo in hipertiroidie ceea ce ii influenta comportamentul semnificativ. Abia acum am inteles pe deplin de ce era asa de nervoasa cateodata, de ce se purta asa de urat cateodata cu mine. De multe ori m-am suparat din cauza ca ma jignea pentru ca nu mai puteam face anumite lucruri, deseori intrand in depresie - stare de deznadejde toatala. Datorita singuratatii, pentru ca de zeci de ani nu si-a putut gasi pe cineva, s-a imbolnavit din ce in ce mai rau pana la a nu mai putea iesi din casa. Avea o sensibilitate foarte mare la curent, la frig. Cea mai mica adiere era pentru ea ca viscolul iernii siberiene. Acum cateva luni am cunoscut o fata si dat fiind faptul ca am 28 de ani si trebuie sa-mi fac un viitor am decis sa ma mut la ea. Am fost atat de orb incat nu mi-am dat seama ca acest lucru va reprezenta picatura care va umple paharul amaraciunilor mamei mele. Eram asa de obosit cand veneam de la servici ca nu mai puteam sa trec zi de zi pe la ea. Sunt chinuit ingrozitor zi si noapte de faptul ca ea m-a salvat de atatea ori, ca s-a chinuit enorm sa ma creasca, sacrificandu-si tinerete, concedii, somn, servici, sanatate, nervi, ca NICIODATA nu m-a lasat sa sufar, iar eu nu i-am fost alaturi in masura in care ar fi trebuit sa o fac. Sunt constient ca nu mai pot face nimic sa o intorc inapoi dar vreau sa ma impac cu ea si cu destinul crut care mi-a fost dat, vreau sa ma ierte ca nu am realizat cat de mult sufera si sa gasesc calea de a merge mai departe. Este cea mai grea lovitura a sortii. Oare ce trebuie facut pentru toate acestea?
Alexandru
Adevarat a inviat!
Alexandru, Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe mama ta!
Stiu o cale care a dat rezultate in multe cazuri asemanatoare si nu numai. Este vorba despre seminarul 'Sa ne vindecam iertand'. Amanunte gasesti la adresa:
http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php
Daca ai vreo nelamurire nu ezita sa imi scrii din nou!
Ai punctat foarte bine. Intr-adevar la oras ploaia este un chin - pt. majoritatea - noroi, balti, nervi in trafic, etc.
Eu iubesc ploaia pentru ca imi da un sentiment de liniste, lumea e mai calma cand ploua, cel putin asa mi se pare mie. Asa vad eu ploaia la oras.
De binefacerile ploii nu am fost constienta multa vreme. Dar de cind avem casuta la tara si sunt mai implicata, decat eram inainte, in gradinarit,imi dau seama de importanta ei.
Daca pana acum doar imi placea, acum imi dau seama ca e vitala.
Pozele sunt foarte frumoase :)
Ma bucur ca ti-au placut! Eu obisnuiam in liceu sa stau multa vreme in geam in timp ce ploua. Imi dadea si mie o liniste, asa cum spui, dar o liniste de melancolie.
Acum simt altceva. Dupa ce am frământat in mainile mele pamantul uscat si insetat, ploaia mi se pare chiar aur, cum zic oamenii aici, ba chiar mai mult decat atat, pentru ca atunci cand suferi de sete si ai de ales dintre aur si apa alegi apa...
Buna ziua,
Va multumesc pentru indrumare. Exista insa o problema: eu sunt din Bucuresti. Insa ii voi scrie Maicii Siluana.
Cu bine
Alexandru
Nu este nici o problema faptul ca sunteti din Bucuresti!
Domnul sa va binecuvanteze, va mai astept cu drag, eventual pe adresa de mail.
Cristos a Inviat!
Poate de la Maica Siluana va venii un raspuns care sa-mi dea puterea de a merge mai departe, de a iesii din aceasta stare cumplita, din depresia neagra si grea. Am avut parte de multi dusmani, cei care ar fi trebuit sa-mi fie aproape au fost tocmai aceia care m-au injunghiat, care nu au cautat decat sa-mi faca rau. Sfatul celor din jur a fost sa ma rog pentru ei, sa ma rog Sfintei Fecioare Maria, Sfintei Filofteia sa-i apropie cu dragoste pe cei care ma chinuiau, care ma tratau cu suprficialitate, care mereu ma descurajau, care niciodata nu imi vroiau binele. Si astfel ani de zile m-am rugat, noapti la rand, in fata icoanei Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul pentru toate acestea. Si dupa ani de zile m-am trezit aruncat in strada. Am fost inca de mic cel care a suferit enorm din cauza despartirii parintilor mei. Si numai Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit sa am o familie, cate nopti de ratacire am petrecut intreband ingerii oare ce am facut eu de trebuie sa incasez atatea lovituri? Timpul a trecut...iar acum a mai ramas doar amintirea acelor cutite infipte in inima-mi, intr-o inima de copil, care nu si-a dorit decat o familie, decat sa fie inconjurat cu dragoste de catre cei care i-au dat viata, nu jucarii, nu haine sclipitoare, nu palate.
Noapte instelata!
Alexandru
Hristos a inviat, fratele meu drag!
Raspunsul Maicii va veni, chiar daca poate va intarzia putin, pentru ca Maica a lipsit o perioada si are destul de multe mesaje in asteptare...
Importanta este insa lucrarea ta in Seminarul iertarii. Daca urmezi pas cu pas, cu seriozitate, ce scrie acolo, vei afla si vei intelege multe. Dumnezeu te iubeste mult de tot!
Iti multumesc ca imi impartasesti durerea ta si te pomenim in rugaciune, si eu si sotul meu. Domnul sa te binecuvanteze si sa iti dea curajul de a iesi la lumina!
Trimiteți un comentariu