miercuri, 20 mai 2009

Sfânta Liturghie: Antifoanele


Nu am mai postat de mult la acest subiect, însă spusele unora dintre voi, că postările mele v-au fost de folos şi v-au îndemnat să citiţi mai mult despre asta, m-au determinat să încerc, cu ajutorul Domnului, să continui. Reiau de unde m-am oprit, adică la antifoane.

Antifoanele sunt cântări provenite din psalmi. Ele sunt menite să ne anunţe venirea în lume a lui Hristos şi parcă ne spun: „Iată-L pe Domnul!”. Antifoanele ne pregătesc pentru venirea Domnului.

Antifonul I:
„Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvântat eşti Doamne.”
Acest text este de fapt o sinteză a Psalmului 102, care se cântă în întregime în acest moment al Sfintei Liturghii la mănăstirile din Muntele Athos, dar şi la unele biserici din ţară:



Psalmul 102


1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.


Acest psalm ne arată starea pe care trebuie să o avem în acest moment al Sfintei Liturghii: de binecuvântare. În faţa oceanului de iubire a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, sufletul nu poate să nu se emoţioneze şi să se umple de recunoştinţă.
(va urma)
Natalia

3 comentarii:

adriana spunea...

multumiri pentru cateva minute de liniste

Mariana spunea...

,,În faţa oceanului de iubire a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, sufletul nu poate să nu se emoţioneze şi să se umple de recunoştinţă." Cuvinte pline de har!

Marturisesc ca pana nu am citit, chiar studiat, cu interes despre Sfanta Liturghie, participarea mea era pasiva...ma furau gandurile, abia asteptam sa se termine.
De cativa ani buni am citit explicatiile scrie de teologul Alexandre Schmemann si alte scrieri, am participat la conferinte...E minunat sa poti intelege Liturghia! Abia atunci am trait momente de infiorare sfanta lasand lacrimile sa curga linistite...E necesar sa cunoastem! E vital pentru viata duhovniceasca...
Multumim!

Natalia spunea...

Adriana, cu mare drag!

Mariana, multumesc mult pt.marturia ta! Acelasi lucru l-am simtit si eu, din asta imi doresc sa transmit mai departe... Nimic in lumea aceasta nu se compara cu Sfanta Liturghie!