La sfârşitul săptămânii trecute am fost la Sibiu, la o nuntă. Cum ajungem rar, deşi toate rudele mele dragi sunt acolo, am profitat de ocazie şi ne-am dus încă de vineri.
Sâmbătă am fost la catedrală la Vecernie. Pe dinafară, catedrala este aceeaşi de mai bine de un veac (a fost construită în 1906)...
Pe dinăuntru însă lucrurile nu mai sunt aceleaşi în ultima vreme. În facultate nu prea mă dădeam în vânt după slujbele de la catedrală, însă acum am fost foarte bucuroasă să găsesc "un alt duh". De când a venit ÎPS Laurenţiu, lucrurile au început să se schimbe încet încet, dar sigur:
Vecernia a fost slujită de şase preoţi, dintre care 2 călugări, plus doi diaconi, iar răspunsurile la strană erau pe psaltică (până nu demult se cânta doar "cunţan"). M-am bucurat să îl văd slujind pe părintele diacon Ioan I. Ică jr. (pe care, spre regretul meu, nu l-am prins profesor la facultate), dar şi pe părintele Andrei Moldovan, episcopul vicar ales al Sibiului, care va fi hirotonit întru arhiereu de Adormirea Maicii Domnului, la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus.
Am surprins şi o frântură din atmosfera slujbei, care pe mine m-a impresionat până la lacrimi...
Pictura a fost restaurată:
A apărut şi o raclă cu sfinte moaşte.
Am descoperit acolo sfinţi dragi, ca Sf. Nectarie, Sf. Dimitrie, Sf. Mucenic Laurenţiu...
Facultatea de teologie, unde mi-am petrecut 4 ani frumoşi, este de o vreme mereu în renovare:
Clădirea mitropoliei a rămas tot albastră, şi veghează de vizavi:
Natalia
8 comentarii:
of, Sibiu, Sibiu... desi rudele ambilor parinti sunt majoritatea in acest judet, ba chiar nasa mea e in Sibiu, ba chiar singura bunica in viata este in judet, nu m-am simtit niciodata 'sibian', desi nici 'bucurestean' intru totul.
de fapt, identitatea mi-am gasit-o doar in Hristos... doar alaturi de El, Dumnezeul nostru, simt ca 'sunt' si-I pot multumi pt toate darurile. si, indiferent pe unde as fi colindat prin lume, de El m-am tinut lipit mai mult decat orice alt 'atribut identitar'...
oricum, o usoara duiosie, legata de copilarie, de orasul Sibiu si mai ales de Valea Hartibaciului, tot ma incearca vazand imaginile astea :) si iti multumesc, draga Natalia, ca faci ce faci si mereu postezi fotografii minunate, oarecumva ca o 'rasplata' ca nu degeaba port eu mereu un gand bun pt tine si pt Pr tau!
Ma recunosc in cuvintele tale despre apartenenta... Pentru mine Sibiul a fost multa vreme orasul unde mi-am dorit sa traiesc: rudele cele mai dragi, plus alti oameni apropiati sufletului meu, toti sunt acolo...; un oras mare dar linistit, cu oameni buni (am avut intotdeauna vecini care sareau in ajutor de cate ori aveai nevoie - nici nu trebuia sa spui de multe ori, ca te trezeai ajutat), calzi, binevoitori...
Am apreciat mai mult abia dupa ce ne-am mutat in Brasov, resimtind contrastul din punct de vedere al calitatii oamenilor. Asa ca mi-am dorit multa vreme sa ne intoarcem in Sibiu...
De cand am venit insa la Bucium (eu, care ziceam ca nu as putea NICIODATA sa stau la tara... :)) am invatat ca daca mergem acolo unde ne vrea Domnul gasim bucuria Lui, oriunde ar fi acest loc... Asa am renuntat sa visez la Sibiu sau la orice alt loc. Ramane insa un oras drag, cu oameni dragi, orasul in care mi-am cunoscut sotul, unde ne-am casatorit...
Nu-mi mai doresc insa sa locuiesc acolo. Daca Domnul vrea asa, as trai fericita si restul vietii in Bucium. Important e sa fiu cu El!
Multumim de gandurile bune!
da, ce frumos e sa fii cu El si astfel, chiar si cel mai arid loc si nesuferit din felurite pricini iti este drag. apoi, oamenii dragi sunt acolo unde ti 'i-a picurat' Domnul in inima...
si, cum faci tu in Joia Recunostintei, ia sa-I multumesc si eu Domnului doar enumerandu-i pe cativa:
- un cuplu de octogenari ortodocsi in Fort Augustus (in inima Scotiei)
- un prieten cu doi ani mai tanar decat mine ceva mai la nord de ei (singurul care a primit Sf Botez, dar imi sunt dragi si mama + fratele lui)
- trei ieromonahi greci din Edinburgh si mama unuia dintre ei
- prietenul Dionysios din East Sussex (care mi-a dat voie sa scriu despre el pe blog) si finul lui
- un cuplu de romani in Bruxelles si fiul lor
- actualul Pr paroh din Brighton si sotia lui
- si oamenii dragi mie din Bucium :)
iar dc vizavi de toti acestia (si multi altii, neenumerati) ma regasesc in credinta in Hristos, exista inca nenumarati oameni dragi pe care nu pot inceta sa-i iubesc ca oameni facuti dupa chipul Sf Treimi, desi niciodata nu voi recunoaste drept 'biserici surosi' credintele lor...
infinite si minunate sunt darurile Domnului catre noi, insa toate bunatatile, de orice fel ar fi ele, nu sunt mai presus de oamenii catre care el ne deschide inima!
te rog, mai rabda putin 'tacerea' mea si fii sigura ca, atunci cand se va putea iti voi povesti multe, multe, multe din viata mea, inca si mai intensa de la intoarcerea din UK decat atunci!
Te astept cu drag si cu rabdare, Bogdan. Domnul sa te binecuvanteze si sa iti trimita mereu harul Sau!
Multumesc pentru poze Natalia,
Itr-adevar am petrecut ani frumosi la Facultate in Sibiu.
Sper sa revin si eu in tara cat de curand si sa vizitez locuri sfinte si frumoase; mai ales acest oras de care ma leaga multe amintiri.
Cu drag, Mara! Te asteptam sa te intorci, poate ne si vedem! Sunt curioasa cum ti se va parea si tie Sibiul, cred ca nu ai mai fost demult...
Frumos Sibiul, desi eu l-am vazut acum 22 de ani:) mi-l amintesc tare frumos si ardelenii foarte calzi (colegii mei din zona Sibiului erau deosebiti, cred ca la ei calmul ala ardelenesc se regaseste 100%).
Pe Pr. Ica jr. l-am avut si eu in facultate, la Cluj, insa facand naveta la Sibiu nu il aveam intre noi mereu ca pe ceilalti parinti de acolo.
Multa vreme, E., 22 de ani... O viata de om :). Cred ca acum e tare schimbat la fata orasul comparand cu vremea aceea, imi pare rau ca nu am apucat sa fac si o plimbare la pas, sa fac mai multe poze.
Spor in cele bune si bucurie sfanta!
Trimiteți un comentariu