Mars pentru normalitate si familie in Bucuresti

"Mai multe organizatii civice invita cetatenii Bucurestiului luni 19 mai la un “mars pentru normalitate, pentru familie si contra propagandei homosexuale.” Actiunea este un raspuns la manifestarile “Gayfest 2008″ din saptamana 19-24 mai, care se vor incheia cu o parada a “mandriei homosexuale” prin Capitala.

Conform organizatorilor, “obraznicia, insistenta si fortele politice si financiare de care fac uz homosexualii pentru promovarea homosexualitatii in ultimii ani reclama un raspuns imediat si clar din partea romanilor crestini. [...] Asociatia ROST, alaturi de Asociatia Christiana, Asociatia pentru Cultura ‘Alfa’, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni si Fundatia Sf. Sava gireaza acest mars pentru normalitate.”

Marsul va incepe la ora 17.00 in fata Patriarhiei si va urma traseul Piata Universitatii, Piata Romana, Bulevardul Dacia, Calea Victoriei, Dealul Mitropoliei."

Anunt preluat de pe Altermedia, dati mai departe.

Natalia

Femeie ortodoxă în secolul XXI

O viaţă liniştită

A trăi în secolul XXI nu e deloc o sarcină uşoară. Lumea a intrat parcă într-o goană nebună şi nu se mai poate opri. Ca şi creştini ne dăm seama că, în această nebunie generală, dacă nu ne luăm răgazul să „ne venim în sine“, să respirăm aerul credinţei trăind mereu în prezenţa lui Dumnezeu şi împlinind Poruncile, ne pierdem sănătatea, atât cea sufletească cât şi cea trupească, pentru că bolile sufletului degenerează în boli ale trupului, iar sănătatea trupului este legată de cea a sufletului. Această legătură este subiectul rubricii „Trup şi suflet“, care îşi propune analizarea şi explicarea ei, dar şi soluţii practice. În acest număr, psihologul Irina Constantinescu ne oferă câteva metode simple de a face faţă stresului şi provocărilor lumii contemporane.

Astăzi toată lumea se plânge de stres. Suntem stresaţi de problemele de la serviciu, de dificultăţi financiare, de boli, îngrijorări, necazuri, aglomeraţie, poluare etc. etc... De multe ori simţim că avem în spate mai mult decât putem duce. Din păcate nu putem face nimic pentru a reduce stresul creat de alţii, dar măcar putem micşora stresul provocat de propriile acţiuni şi alegeri. Iată câteva „trucuri“ care sper să va fie de folos, aşa cum mi-au fost şi mie.

Întreţine ordinea în casă - o casă dezordonată induce anxietate şi sentimentul lipsei de control. Dacă în casă lucrurile sunt împrăştiate şi e nevoie de curăţenie, singurul mod de a rezolva problema e să te pui pe treabă. În caz că îţi lipseşte motivaţia, vizitează câteva case "puse la punct" pentru a te inspira. Când casa mea e "întoarsă cu fundul în sus" îmi aduc mereu aminte de casa uneia din prietenele mele, întotdeauna curată ca un pahar şi foarte bine organizată. Deşi are doi copii mici, serviciu şi alte responsabilităţi, casa ei arată întotdeauna foarte bine .

Pentru a preveni haosul obişnuieşte-te să pui întotdeauna lucrurile la loc imediat după ce le-ai folosit şi învăţă-i şi pe cei din familie să procedeze la fel. Nu aduna în casă obiecte inutile, debarasează-te de orice nu e necesar.

Dacă seara totul e strâns şi pus la loc vei începe o nouă zi fără stres.

Redu activităţile din afara casei - prea multe obligaţii şi activităţi în afara casei ne pot deturna atenţia de la ce e mai important: căminul şi familia noastră. Învaţă să spui NU celor care te presează să te implici în ceva. Pe cât posibil rezolvă de acasă plăţile, cumpărăturile etc. Fă din casa ta un loc cald, primitor, unde să te simţi bine şi să te poţi relaxa - asta va reduce considerabil stresul.

Înfrumuseţează-ţi viaţa - scapă de hainele şi de lucrurile care te deprimă. Înconjoară-te de obiecte şi culori liniştitoare. Bea-ţi cafeaua sau ceaiul dintr-o ceaşcă frumos pictată, pune câteva flori într-o glastră, aşează pe masă un şervet brodat - sunt multe detalii care pot crea o atmosferă plăcută în casă.

Elimină zgomotul inutil şi lecturile neliniştitoare - nu numai televizorul, radioul sau ştirile pe internet creează stres, ci fluxul continuu de informaţii pe care îl primim zilnic. Nu este necesar să ştim orice se întâmplă (rău) în lume. Auzind în mod repetat ştiri neplăcute ne umplem de stres şi de sentimente de depresie. A ne umple mintea cu poveşti despre fapte reprobabile, violenţă, frică de viitor, eşecuri personale nu ne va ajuta să fim stabili emoţionali şi cu o bună sănătate mentală.

Încearcă pentru câteva zile să nu mai deschizi radioul, televizorul sau siturile ziarelor şi înlocuieşte fluxul de informaţie nocivă cu cititul unei cărţi, lectura duhovnicească, ascultarea unei muzici plăcute etc. Vei vedea că vei fi mai liniştită şi că viaţa ta va merge înainte şi fără să auzi toate ştirile din media. Desigur, unele ştiri sunt necesare, dar poţi trăi fără marea lor majoritate.

Fă ceva creativ - împletitul, cusutul, brodatul, lucrul manual, decorarea casei sunt activităţi foarte liniştitoare şi plăcute, care te ajută să-ţi manifeşti şi să-ţi dezvolţi creativitatea.

Evită să te compari cu altcineva - întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult decât tine, sau va face lucrurile mai bine. Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare o cale proprie. Unii au bani mai mulţi, dar le lipseşte timpul liber. Alţii au mai puţine bunuri, dar se bucură de o familie unită şi de mai puţine responsabilităţi. Învăţa să te bucuri de succesul altora, mulţumind în acelaşi timp lui Dumnezeu pentru ceea ce ţi-a dăruit.

Fii împăcată cu toată lumea - certurile şi supărările nerezolvate aduc multă tulburare în suflet. Caută să fii împăcată cu toţi şi pe cât depinde de tine fii în pace cu toată lumea.

Odihneşte-te în fiecare zi - este bine ca în orice familie să existe un timp de "siestă" (de obicei după masă) când toată lumea să se odihnească şi să petreacă o jumătate de oră, sau chiar o oră în linişte. Dacă eşti la serviciu ia-ţi un răgaz în care să te reculegi, să-ţi limpezeşti gândurile, să te rogi.

Pentru a avea o viaţă liniştită pune-ţi ordine în viaţă, fă-ţi curăţenie în suflet, pune gânduri frumoase în inimă, foloseşte-ţi creativitatea şi întreţine-ţi sănătatea!

Irina Constantinescu, psiholog

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 16 - mai 2008

Joia recunostintei

E iarasi joi... Motive de recunostinta: o multime! iata doar cateva:

• slava Domnului că poartă mereu de grijă copiilor Săi şi, chiar dacă uneori ne pare că nu mai înţelegem ce şi cum sau de ce, când trece ispita şi încercarea (sau mai tarziu), ne lămureşte El. Vorba unui prieten drag, in ograda si sub supravegherea Lui suntem in siguranta :)
• pentru prietenii pe care mi i-a dat de-a lungul vietii, cum sunt si cei pe care i-am cunoscut doar online si de care ma bucur tare mult
  
• ii mai multumesc Domnului zilnic pentru aerul curat pe care il respir cand ies afara, pentru verdele din curte si pentru minunatia numita flori
• pentru sotul meu minunat care reuseste sa ma surprinda in continuare
• şi pentru multe altele!
  

Uitarea de a iubi…

"Aş vrea să încep articolul meu de această dată cu o întrebare: Câte clipe frumoase pierdem noi din viaţă datorită refuzului de a iubi? sau... să vă întreb altfel: Câte momente frumoase ar fi putut exista, dar din cauza „neiubirii” noastre ele nu s-au întâmplat?

Sunt sigură că majoritatea cititorilor se gândesc că aceasta este o întrebare adresată mai ales familiştilor şi că, vorbind despre iubire mă refer mai ales la iubirea dintre soţi, chiar şi la iubirea conjugală. Într-o oarecare măsură aveţi dreptate, însă este vorba nu doar de iubirea soţilor, ci de iubirea „familială”. Căci, dacă stăm să ne gândim, fiecare dintre noi facem parte dintr-o familie, avem părinţii noştri, sau soţii şi copiii noştri. Mai mult decât atât, toţi facem parte din Marea Familie al cărei liant este Hristos. Şi veţi deduce în cele ce urmează că afirmaţia mea este cât se poate de adevărată.

Cei mai mulţi dintre credincioşi în perioada Postului Paştelui care tocmai a trecut, s-au spovedit iar apoi s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu toţii, indiferent de biserica, oraşul, ţara în care ne-am aflat, ne-am împărtăşit la un moment dat cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Cu toţii ne-am împărtăşit din acelaşi Trup şi acelaşi Sânge, asta înseamnă că pentru un timp am devenit fraţi de trup şi fraţi de sânge, aşadar am devenit membri ai aceleiaşi familii. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului ne face hristofori, adică „purtători de Hristos“, pentru că Îl primim pe Hristos în trupul şi în sufletul nostru. Astfel devenim, toţi cei care ne împărtăşim, fii ai Tatălui şi, automat, fraţi.

Iată deci că familia se extinde, prin urmare şi iubirea ar trebui să se extindă...

Fiind membri ai unei mari familii, ar trebui să ne purtăm ca atare, ca şi în familia „de bază”. Iar la baza fiecărei familii stau încrederea, respectul, ajutorul, sprijinul reciproc, înţelegerea, bunătatea şi, mai presus de toate cea pe care se „clădesc” acestea: IUBIREA.

Deci între membrii unei familii ar trebui să se dezvolte relaţii armonioase, plăcute, bazate pe cele amintite mai sus. Sunt convinsă că aţi observat folosirea formei „ar trebui”. Am folosit-o pentru că ştiu că nu întotdeauna ne manifestăm cum trebuie în relaţia cu ceilalţi. Am putea să analizăm şi să cercetăm mult motivele comportamentului nostru - ciudat câteodată - dar cred că marea concluzie la care s-ar ajunge este aceasta: nu suntem cum trebuie câteodată pentru ceilalţi din cauza lipsei iubirii. Sau (să zicem mai blând) din cauza uitării de a iubi. Din când în când, „uităm” că iubim şi mai „scăpăm” câte un lucru, o faptă mai „nelalocul” ei.

Gândiţi-vă că în locul momentelor tensionate, stresante, ar putea fi momente frumoase, de bucurie şi că vă stă în putere să le transformaţi pe cele rele în bune prin dăruire şi iubire. E drept că pentru a-i iubi pe cei din jur ar trebui să fim în permanenţă cu „mintea trează”, cu inima deschisă, cu atenţia concentrată la maxim. Şi n-ar trebui să ne fie greu să fim astfel, pentru că Însuşi „Dumnezeu este Iubire”. Ori, dacă Îl avem mereu pe Dumnezeu cu noi, avem şi iubirea."

Ramona Broscăţeanu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 16 - mai 2008

Prajitura cu crema de ciocolata

Tot din seria celor gătite de Paşti, iată şi reţeta unei prăjituri delicioase, şi ea nr.1, de data aceasta în clasamentul prăjiturilor. Să nu credeţi că m-am spetit gătind… :) Nici nu aş fi avut când, la programul de slujbe pe care l-am avut, şi în general prefer mâncare mai puţină de sărbători decât să zac de oboseală :D. Şi oricum după post orice este foarte gustos, iar de mâncat nu putem mânca prea mult…

Revin însă la prăjitură:

Pentru blat: 6 albuşuri, 300 g zahăr, 8 lg nucă.

Se bat albuşurile spumă, se adaugă zahărul şi se mai bate puţin, apoi nuca măcinată şi se amestecă uşor. Se toarnă într-o tavă mare, tapetată cu hârtie de copt unsă cu unt şi se lasă până se rumeneşte.

Pentru cremă: 6 gălbenuşuri, 200 g zahăr, 2 lg cacao, 1 pachet unt scos de ceva vreme din frigider

Se bate bine toate cu un tel, apoi se pun pe baie de aburi, dar nu mult, doar să se înmoaie puţin, să fie ca o smântână mai tare. (Eu am lăsat până s-a topit de tot şi nu am mai putut să o întind, aşa ca a trebuit să o repar cu încă puţin unt rece. A fost super gustoasă, dar puţin cam curgătoare :D.)

Blatul se taie în 2 bucăţi (nu în 2 foi!) iar la mijloc se pune crema. Deasupra se ornează la alegere cu nucă, nucă de cocos sau ciocolată rasă.

Îmi pare rău că nu am şi poze intermediare, dar în Sâmbăta Mare nu prea îmi ardea de poze :). Am pozat doar a doua zi, când am gustat-o. A avut şi ea mare succes, e delicioasă, iar blatul de bezea, fără făină, se topeşte pur şi simplu în gură.

Rulada de pui

Tot de Pasti am incercat si rulada de pui de la Elena. A fost foarte foarte gustoasa si prima in topul preferintelor tuturor la aperitive. E destul de usor de pregatit si incomparabil mai buna si mai sanatoasa decat ce gasim in comert. Elena, iti multumim, eu si musafirii :)!
Reteta o gasiti aici, iar rezultatul meu pozat cam neclar:

[edit] 17 ianuarie 2009
Pentru că blogul Elenei dragi nu mai este accesibil, la rugămintea voastră pun reţeta:

Rulada de pui de la Elena

- piept de pui dezosat (cam 1 bucată şi jumătate)

- 3 ouă

- 2 lg smântână

- caşcaval (o rotiţă)

- puţină făină, sare, piper, verdeaţă, gogoşar

se unge cu unt o tavă de chec, care se tapetează apoi cu folie de aluminiu. Se pune:

• un strat de piept de pui bătut ca pentru şniţel, cu marginile ridicate, apoi
• felii de caşcaval tăiate mai gros
• alt strat de piept
• un strat de caşcaval ras
• cele 3 ouă bătute cu smântână, puţină făină şi restul.

Se coace la foc potrivit, cam 45 de minute.

Se taie rece.

Natalia

Drob de nuca

Ajung şi eu iată să mai postez din reţetele pe care le fotografiez de o vreme, dar nu mai apuc să le şi postez... Iată o reţetă de drob de nucă, pe care eu o prefer de câţiva ani de Paşti, în locul drobului tradiţional (şi nu numai de Paşti). E mai uşor de făcut şi e şi… fără carne! Dar în acelaşi timp foarte gustos (de obicei musafirii nu mă cred că n-am pus carne în el :D ).

Iată deci ingredientele:

3 lg griş, 3 lg bulion, 3 lg pesmet, 3 lg lapte, 4 gălbenuşuri, 5 linguri nucă măcinată, 100 ml ulei, 2 leg.ceapă verde, 2 leg. mărar, 2 leg.pătrunjel, 1 lg vegeta, 3 lg orez fiert şi răcit, condimente (după preferinţă)

Se fierbe mai întâi orezul, ca să se răcească între timp. Se amestecă toate ingredientele, cu verdeţurile tăiate mărunt, apoi se adaugă albuşurile bătute spumă.

Se pune într-o tavă de chec şi se dă la cuptor până se rumeneşte.

Sfaturi celor căsătorite cu necredincioşi

„Aş dori să ne daţi câteva sfaturi celor care suntem căsătorite cu necredincioşi, şi care parcă ne rupem în două: între soţ, familie şi între Biserică, şi nu ştim cum să le împăcăm pe amândouă. Cel mai greu e faptul că tragem în direcţii diferite şi este acuzată credinţa, religia ("îndoctrinarea") pentru toate nemulţumirile soţului faţă de soţie. Când spun nemulţumiri, subliniez viaţa sexuală, dar şi dispariţia atracţiei pentru celelalte plăceri lumeşti. Uneori am impresia că despărţirea de soţ e cea mai bună soluţie pentru obţinerea libertăţii în creşterea duhovnicească a soţiei care porneşte pe drumul credinţei. Apoi, apare conştiinţa jurământului făcut prin Taina Sfintei Cununii şi a întrebărilor legate de măsura în care am respectat sau nu aceste jurăminte, capacitatea sau puterea de a alege între răbdare şi dorinţă (râvnă). Cum poţi să nu cazi în ispita de a-ţi condamna soţul pentru slaba creştere duhovnicească şi a fi realistă la neputinţele duhovniceşti proprii, la a căuta adevărata cauză în propria persoană? Cum să alegi între Liturghii, slujbe, conferinţe, cărţi, rugăciuni etc., generând tulburare, silă etc. în sufletul soţului tău şi varianta evitării certurilor pe această temă? Şi mai ales atunci când soţul este un om bun, cu o moralitate medie-ridicată, fără vicii etc.? Cum să procedezi atunci când apar diferenţe de opinii asupra vieţii sexuale, asupra obiectivelor familiale, asupra intereselor profesionale, financiare etc.?
Credeţi că un om care nu crede în existenţa lui Dumnezeu, şi care nici măcar nu vrea să-i cerceteze această existenţă de dragul familiei, credeţi că se poate ca Dumnezeu să treacă peste libertatea lui de alegere şi să-l caute să-l aducă spre El?

Vă mulţumesc din suflet!
C.

Dragă C.,
Un Părinte spunea că un credincios căsătorit cu un necredincios este un apostol şi chiar un martir al Sfintei Biserici, dacă acesta trăieşte poruncile Mântuitorului acolo unde este şi unde, asta e de la mine, a intrat din dragoste.
Draga mea surioară, împlinirea poruncilor, aşa cum le rosteşte Dumnezeu pentru tine, cu trimitere vie şi concretă la viaţa ta, la casa ta, la soţul tău, îţi va deschide o perspectivă cu totul şi cu totul diferită decât cea în care te frămânţi acum. Acum împarţi lumea în două: bună şi rea. Oamenii în două categorii: cei care vor intra în Rai şi cei care nu vor intra. Acum te temi că cei necredincioşi te pot împiedica să intri în Rai. Şi încă altele.
Când principala preocupare va fi împlinirea poruncilor şi, în primul rând cea a iubirii aproapelui şi nejudecarea lui, pusă pe acelaşi nivel cu iubirea de Dumnezeu, totul se va schimba. Vei vedea, vei auzi, vei simţi cu vederea, cu auzul şi cu simţirea lui Hristos. Este cea mai concretă şi pipăibilă realitate, pentru cine se hotărăşte să lucreze Poruncile fără împotrivire. Când soţul tău va simţi că-l iubeşti, că bucuria lui pământească şi veşnică e foarte importantă pentru tine, când nu-l vei mai judeca nici măcar în gând, când nu vei mai răspunde răului cu rău, când vei binecuvânta şi ierta toate în Numele Domnului, o să-mi scrii ca să îmi povesteşti ce minunat lucrează Dumnezeu...
Când nu vei putea să faci acestea e nevoie doar să-I spui asta lui Dumnezeu, în chiar clipa aceea şi să-I ceri ajutorul. Vine gând de judecată, respinge-l şi binecuvântează, în gând.
Fii atentă, cu delicateţea specifică femeii, la nevoile reale ale soţului tău şi împlineşte-i-le, cu rugăciune. Când nevoile lui ţi se par pretenţii sau modul în care cere să i le împlineşti este păcat, roagă-te, binecuvântează în gând şi apoi spune-i că nu poţi şi că nu vrei să faci asta. Dacă o vei spune fără să-l jigneşti şi fără să-l judeci va înţelege şi te va preţui.
Cred că cel mai mare duşman al vostru, surioarele mele dragi, este judecarea. Biruindu-l pe acesta veţi deveni "întocmai ca apostolii".

Cu încredere şi dragoste în Domnul,
M. Siluana“

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr.16 - mai 2008

E bine sa fii pretentioasa atunci cand iti alegi sotul?

"Sigur că da, foarte pretenţioasă. Noi trebuie să fim alese, noi trebuie să ne lăsăm alese. Să alegem din cei care vor să ne aleagă. Trebuie să fim pretenţioase, în sensul că să ştim ce vrem de la viaţă şi să ne cunoaştem neputinţele. Dacă eu sunt emotivă, dacă sunt nervoasă din fire, atunci voi avea grijă ca mama băiatului meu să fie o femeie cumsecade, că altfel degeaba este el băiat bun, dacă mama soacră este rea.

Trebuie să fiu extrem de puternică ca să fiu fericită într-o căsnicie în care mie mi se pare că mama soacră nu e cum trebuie. Trebuie să avem pretenţii: soţul meu pretind să fie creştin, pretind să accepte să naştem toţi pruncii pe care ni-i dăruieşte Dumnezeu, pretind să nu se consoleze cu băutura când l-oi scoate eu din minţi - să nu se consoleze cu ţuică, ci să se consoleze cu Maica Domnului, cu spovedanie; acestea să-mi fie pretenţiile. Şi, dacă doi tineri se spovedesc şi se împărtăşesc, nu se poate să nu se iubească! Cele mai reuşite căsnicii în istoria comunităţilor tradiţionale erau cele făcute de familiile mirilor sau cele făcute din interes. De ce? Pentru că într-o căsnicie se întâlnesc două neamuri, două seminţii, care trebuie să se iubească. Şi părinţii ştiau mai bine: „E de-a lui cutare, n-ai ce să faci cu ei”. Şi se iubeau tinerii şi se luau, în ciuda sfaturilor părinţilor, şi ieşeau iubiri tragice, pentru că se luau şi se lăsau. Pentru că toată mentalitatea aceea, tot felul în care crescuse, apărea ca o piedică după ce dispărea spuma sentimentelor.

Nu trebuie să ne căsătorim din interes material sau din sfatul părinţilor, dar din interes duhovnicesc, da. Mă mântuiesc eu lângă băiatul acesta? Am încredere că atunci când n-o să mai poată, va apela la ajutorul lui Dumnezeu? Dacă nu, nu pot să am încredere în nimeni, nici în mine. Eu nu pot să am încredere în mine, dacă nu aştept de la mine să mă duc la Dumnezeu. Acesta să ne fie reperul când suntem pretenţioşi."

Maica Siluana Vlad

Apostolat in Tara Fagarasului nr. 16, mai 2008

La multi ani!

Ca si Irina, nici eu nu sarbatoresc 8 martie. Cred in primul rand ca femeia ar trebui cinstita si respectata in fiecare zi. Iar daca tot e sa sarbatorim, prefer o sarbatoare crestina pentru asta, si anume:

• Bunavestire - ca zi a mamei crestine
• Duminica Mironositelor - ca zi a femeii crestine in general

Azi fiind chiar Duminica Mironosiţelor, eu vă doresc, femei creştine, mulţi ani în Hristos şi în Biserica Lui, cu roade binecuvântate în lucrarările la care v-a chemat El!
Vă îmbrăţişez cu dragoste, surori dragi!

Natalia