sâmbătă, 17 septembrie 2011

Vrem să investim în cultură

De multă vreme ne dorim să avem în parohie un spaţiu care să ne ajute să îndeplinim câteva obiective generale:
·     ridicarea nivelului cultural al localnicilor
·     petrecerea timpului liber într-un mod folositor şi educativ
·     întărirea comunităţii prin participarea la activităţi şi discuţii comune

Argumentul nostru:
Într-o lume a deculturalizării, a manipulării mediatice, a pierderii valorilor culturale tradiţionale, a dezinformării, considerăm că este absolut necesar să luăm atitudine şi să oferim alternative, în special tinerei generaţii, dar nu numai. În concepţia consumistă investiţiile se fac în primul rând în lucruri materiale vizibile, pentru a ne bucura de confort şi bunăstare. Totuşi, fără spirit, fără cultură, fără Dumnezeu, o civilizaţie aflată exclusiv în slujba confortului şi a plăcerilor imediate este sortită eşecului. De aceea, socotim că o investiţie concretă în aceste valori este la momentul actual obligatorie.

Având din partea Primăriei promisiunea unui spaţiu, l-am ales ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie (care ne ocroteşte şi satul, prin părticica din moaştele sale pe care o găzduim în biserica noastră), am alcătuit proiectul şi bugetul necesar. Ne-a mai rămas sarcina dificilă a strângerii fondurilor de care avem nevoie.
Dacă puteţi şi doriţi să ne ajutaţi, datele parohiei noastre sunt:
Parohia Ortodoxă Bucium
C.I.F.: 7484560
COD IBAN: RO70RNCB0055007051800001
BCR – sucursala Făgăraş
cu menţiunea „pentru centrul cultural”

Mai multe amănunte despre ceea ce ne dorim să facem am scris aici:
 Proiect Centrul Cultural Sf Nectarie Bucium

Piedicile s-au ivit deja, dar ne dorim să mergem mai departe în ciuda lor, fie şi numai pentru marea dorinţă a copiilor de a avea acest centru. (Prima donaţie am primit-o de la o fetiţă care şi-a oferit toate fondurile personale, o parte din ele primite în urma răscumpărării pantofului miresei de la o nuntă, acţiune întreprinsă special în acest scop.) Pomeniţi-ne, să reuşim să împlinim acest demers.
Vă mulţumim pentru dragoste şi rugăciuni.
Natalia

miercuri, 14 septembrie 2011

Aşa ne-am pomenit (şi aşa vrem să murim?)


La ţară. Zicala „Aşa ne-am pomenit” are aspecte pozitive. Aşa, practic, s-a perpetuat credinţa, iar oamenii, neştiind neapărat de ce, au preluat ce i-au învăţat părinţii şi bunicii lor, intuind în adâncul lor că aşa e bine.
Dar ce te faci când „aşa ne-am pomenit” să nu mergem de Ziua Crucii la biserică? De ce? Pentru că în ultimii ani (probabil vreo câteva zeci) nu se făcea slujbă, ci fiecare stătea acasă aşteptând preotul. Cu toate că de 6 ani se face Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în această zi de mare praznic, noi tot "aşa ne-am pomenit": să stăm acasă, ieşind din când în când în uliţă, să vedem dacă "a plecat popa prin sat”.

Cât de greu se schimbă un obicei prost? Cât de greu se schimbă omul, mai ales când are o vârstă şi e „învechit în rele”? Întrebări pe care mi le pun câteodată. Retorice, desigur.

La Domnul toate sunt cu putinţă, însă nimic nu încalcă libertatea omului. Dacă el nu vrea, nu vrea şi pace.
N.

joi, 25 august 2011

Dacă vă doriţi să înţelegeţi România şi românii de azi...

... vizitaţi Memorialul de la Sighet.
Pentru mine a fost o experienţă copleşitoare, grea, dureroasă, dar extrem, extrem de folositoare. Fără a cunoaşte acest episod al istoriei recente, nu ne putem înţelege, nu putem şti ce e de făcut.
Merită fiecare kilometru făcut până acolo, deşi pentru majoritatea dintre noi e destul de departe... Iar dacă ajungeţi, rezervaţi-i cel puţin câteva ore, dacă nu o zi întreagă.
Mai multe despre programul de vizitare şi alte date puteţi găsi pe site-ul Memorialului.
N.


duminică, 14 august 2011

Maica Domnului

Doamne, cât este de mare Maica Domnului... Cu bucurie şi emoţie, m-am întors de la Prohod.


duminică, 7 august 2011

Unul din proiectele care aşteaptă o continuare pe acest blog este "Să trăim Sfânta Liturghie". Nu am ajuns decât la "Fericiri" şi nu am mai scris de... 2 ani. M-am bucurat totuşi când am aflat că pentru unii dintre voi a fost un imbold pentru a căuta şi citi mai mult despre această Taină a Tainelor, baza vieţii în Domnul.
Nu, nu am nici o nădejde de a continua, pentru că timpul este nemilos cu mine. Am dat doar de câteva rânduri despre cât e de importantă Sfânta Liturghie, pe care vreau să vi le împărtăşesc:


„Sfânta Liturghie cere fiecăruia o pregătire deosebită. Trebuie să o înţelegi cu mintea înfiptă în credinţă şi să o cunoşti prin trăire. Ea este hrana spirituală a vieţii pentru fiecare dintre noi; te face să creşti în Dumnezeu şi Dumnezeu să crească în tine şi prin tine în omenire, în lume. Ea dăruieşte prin Sfânta Euharistie Pâinea cerească, Pâinea cea spre fiinţă, izvorul fără de care fiinţa noastră duhovnicească moare.”
Pr. Boris Răduleanu - Sfânta Liturghie şi Apocalipsa

 Domnul să ne ajute să creştem în înţelegere şi trăire!
N.

PS. Pentru cei care doriţi mai multe, reiau o bibliografie minimală la care puteţi apela:
  • Pr. Stefanos Anagnostopoulos – Explicarea Sfintei Liturghii
  • Părintele Dumitru Stăniloae – Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă
  • Pr. Florin Botezan – Sfânta Liturghie, Taina Tainelor
  • N. V. Gogol – Meditaţii la dumnezeiasca Liturghie
  • Sfânta Mănăstire Parklitu – Tâlcuirea Sfintei Liturghii

vineri, 29 iulie 2011

O familie care are nevoie de noi

Gabriela Neamţu şi familia ei fac parte din comunitatea de la Biserica Rusă din Bucureşti, una din cele mai frumoase pe care le cunosc şi unde am mulţi prieteni. De curând i-a fost descoperit un cancer osos, care i-a afectat deja un picior. Mai multe detalii medicale şi despre cum o putem ajuta găsiţi pe blogul realizat de un grup de prieteni şi împreună-rugători, aici.
Dacă nu îi puteţi ajuta financiar, sprijinul prin rugăciune este la îndemâna oricui.
Veşti despre evoluţia stării Gabrielei primim pe blog.
Doamne, binecuvintează această familie şi îi păzeşte sub ocrotirea Ta, dăruindu-le toate cele de folos spre mântuire!
N.