duminică, 9 noiembrie 2008

Sarbatoarea Sfantului Nectarie la Sinca

Am avut o săptămână foarte grea, în care însă am simţit ajutorul Sfântului Nectarie în fiecare clipă. Pe lângă Apostolat, căruia îi dedic în mod obişnuit tot timpul din ultima săptămână, am mai avut şi multe altele de făcut. Sfântul însă a fost minunat, ca de obicei. Am reuşit să le fac pe toate (fără să mă gândesc la asta, pt.că raţional vorbind părea imposibil) şi nici măcar nu am simţit oboseala acumulată...
Cel mai important eveniment de săptămâna asta a fost ziua Sfântului Nectarie, pe care am prăznuit-o la Şinca, un loc despre care v-am mai povestit aici şi pe care îl puteţi vizita virtual aici. Este locul unde se află o părticică din moaştele Sfântului, unde ne curăţăm noi sufletele (duhovnicul nostru este acolo), unde prindem puteri, locul de unde am primit şi noi o mică părticică din Sfântul Nectarie pe care o avem la biserică.

Pregătirile au început încă de vineri, când în curtea casei parohiale am făcut, împreună cu doamnele mele, pachetele pentru pelerini:
Prăznuirea a început aseară, cu o priveghere minunată, slujită de Prea Sfinţitul Andrei, episcopul nostru vicar, în cadrul căreia fratele Iulian, vieţuitor al schitului, a devenit... părintele Nectarie!

Azi dimineaţă, împreună cu credincioşii din sat ne-am dus din nou la mănăstire, pentru că "Sfântul nostru" (aşa cum numim icoana noastră în care avem o părticică mică din sfintele moaşte) era acolo încă de ieri.
Sfânta Liturghie a început destul de devreme şi, deşi era un frig care îţi intra în oase, rugăciunile Sfântului ne-au ţinut ţintuiţi acolo. Oameni cuminţi, fără du-te vino, atenţi la slujbă...
Prea Sfinţitul Andrei a fost din nou în mijlocul nostru.
Sărutarea păcii:
Crezul:Pelerini mulţi, cum nu cred că au fost niciodată de când s-a reînfiinţat mănăstirea:Cei care nu au încăput pe platoul din faţă s-au mulţumit să asculte slujba de mai jos:
Am suprins o fărâmă din atmosferă:


În cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit şi un ieromonah (preot călugăr):

La sfârşit au fost sfinţite clopotele:
care cântă aşa:


Am ascultat cuvântul Prea Sfinţitului
şi pe cel al Părintelui stareţ Matei, care ne-a adus aminte cât de minunat este Sfântul Nectarie. I-a îndemnat şi pe cei pe care i-a ajutat Sfântul să pună pe hârtie mărturiile lor, pentru că se află deja în pregătire o carte despre minunile care s-au întâmplat la Şinca.
Tot timpul Sfântul a vegheat asupra noastră cu înfăţişarea-i blândă şi iubitoare:
Iată-l şi pe "Sfântul nostru", care s-a întors după amiază acasă, în biserica noastră:

Să vă mai spun doar că în ultimul număr din Apostolat au apărut mai multe materiale despre Sfântul Nectarie:
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te în continuare pentru noi!
Natalia

4 comentarii:

matuşka Eufemia spunea...

foarte frumos! multumesc pentru fotografii :) asa am putut fi prezenta si fizic la sarbatoarea sfintului Nectarie tamaduitorul

eu spunea...

Asteptam aceasta postare:)
Ma bucur mult in primul rand ca au fost multi pelerini, ceea ce stim ca isi dorea parintele Matei... Ma mai bucur ca avem de acum un Parinte Nectarie la manastire... Si, in fine, m-am bucurat sa o zaresc pe dna Dana intre "doamnele tale" din poza cu pachetele. Am vorbit cu ea chiar ieri si mi-a marturisit in primul rand despre mare bucurie a sarbatorii si apoi despre ceea ce tu ai numit "frigul care iti intra in oase";)
Am fost cu inima alaturi de voi, in vreme ce l-am sarbatorit si noi, aici, pe grabnic ajutatorul nostru Prieten, Sfantul Nectarie.
Multumim, bucurie!

Natalia spunea...

Dragele mele, ma gandeam ca este asteptata postarea, de aceea am facut un efort sa o pun de aseara, ca marti mi se parea tarziu :)
Ma bucur ca v-am putut impartasi putin din bucuria de la Sinca care a fost daruita de Sfantul Nectarie! Intre timp am mai vorbit si cu cativa dintre oamenii de la noi din sat si se pare ca senzatia a fost generala.
Ioana draga, dna Dana a fost incredibil de viteaza, si vineri la pachete si duminica la Sf. Liturghie, la care ne-am impartasit impreuna.
Minunat a fost totul, si ziua (inca de joi anuntasera ploi pe care le asteptam resemnati, cu nadejde totusi in puterea Sfantului nostru), si Sfantul si toate!
Bucurie!

Niko spunea...

Da, frumoase fotografii... si duios sunet de clopote....
Multumim pentru articol !