Piedici în calea iubirii

Motivul celor care se căsătoresc este, aproape în unanimitate, unul simplu: iubirea. Şi, într-adevăr, majoritatea celor căsătoriţi din dragoste încearcă să îşi iubească partenerul. Cu toate acestea ei ajung la divorţ. De ce şi ce se poate face pentru a evita eşecul? Părintele John Mack, în cartea sa „Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe”, ne vorbeşte despre modul diferit în care receptăm iubirea fiecare dintre noi.

Percepem dragostea în mod diferit
Multe eşecuri în căsnicie sunt cauzate de o înţelegere greşită a caracterului iubirii. Dintr-o varietate de motive (firea, educaţia sau ambele) cu toţii dezvoltăm ceea ce eu numesc „senzorii iubirii”.
Senzorii iubirii sunt mijlocul prin care receptăm dragostea celorlalţi. Fiecare persoană posedă un set de sentimente puţin diferit. Astfel, unii receptează dragostea, în primul rând, prin afecţiunea fizică. Când aceştia doresc să li se arate iubire, vor să fie îmbrăţişaţi, sărutaţi sau mângâiaţi. Alţii primesc dragostea prin sprijin verbal. Când vor să se simtă iubiţi, ei doresc să fie încurajaţi, susţinuţi şi consolaţi. Totuşi, o altă categorie de oameni experimentează dragostea prin diferite acţiuni. Când vor să le fie dovedită iubirea, vor ca maşina să fie spălată, casa îngrijită, pajiştea tunsă etc. Alţii recunosc dragostea în cadouri şi atenţii speciale. Iar alţii resimt dragostea prin simpla prezenţă a celorlalţi. Când vor să simtă iubirea, îşi doresc doar să petreacă timpul cu celălalt.
Este important de notat faptul că fiecare persoană este diferită şi că percepe dragostea în modul său unic şi personal. Ca fiinţe umane create după chipul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi avem personalitatea noastră, cu trăsături aparte, care ne diferenţiază de ceilalţi. Parte din unicitatea noastră este şi felul în care percepem dragostea. În anumite privinţe suntem asemănători. Dar în altele suntem cu totul diferiţi.

Credem că toţi sunt ca noi
Mai mult decât atât, este foarte important să ne dăm seama că avem tendinţa de a presupune că ceilalţi percep dragostea la fel ca noi. Privind din punct de vedere teologic, aceasta este o manifestare a egocentrismului. Ne este dificil să ieşim din noi şi să-i cunoaştem pe ceilalţi ca persoane aparte. Printr-o regretabilă pervertire a umanităţii, tindem să ne suprapunem peste ceilalţi şi să le negăm propria libertate de a fi aşa cum i-a creat Dumnezeu.
În căsnicie, acest lucru are urmări dezastruoase. De exemplu, să spunem că senzorul iubirii lui Sally este foarte legat de tovărăşie şi comunicare. Când vrea să se simtă iubită, doreşte ca Hank să stea de vorbă cu ea, nefăcând nimic anume, ci doar fiind împreună. Pe de altă parte, Hank vede manifestarea iubirii prin ajutorul dat sau primit, prin munca grea, prin repararea casei etc. Problema e că Sally nu receptează dragostea în acest mod, astfel că, oricât de mult ar încerca Hank să îi arate că o iubeşte, e tot simte că nu este aşa. Pentru că, de fiecare dată când el vrea să îi arate că o iubeşte, pleacă să facă ceva: repară chiuveta, tunde gazonul, spală maşina etc. Remarcaţi că toate aceste lucruri îl îndepărtează de Sally, căci pentru a le duce la îndeplinire trebuie să o lase singură. Astfel ea percepe încercările lui Hank de a-i dovedi dragostea drept manifestări ale lipsei de iubire.
Pe de altă parte, când ea vrea să îi arate lui Hank că îl iubeşte, se opreşte din curăţenie, din pregătirea cinei etc. şi, aşezându-se lângă el, încearcă să-i vorbească. Hank vede aceasta nu ca pe o expresie a dragostei, ci ca pe o neglijenţă şi nepăsare. Astfel, cu cât Sally încearcă mai mult să îi arate lui Hank că îl iubeşte, cu atât se simte el mai puţin iubit.

Să oferim iubire în limbajul celuilalt
Există doar un singur mod de a întrerupe acest ciclu, şi acesta este cel al iubirii dumnezeieşti. Ea începe prin evaluarea capacităţii unei persoane de a percepe dragostea. Iubirea aceasta încearcă să găsească „senzorii iubirii” unei persoane, şi apoi se dedică arătării iubirii într-un mod prin care acea persoană să o înţeleagă şi să o primească. Aceasta este minunea Întrupării. Hristos S-a făcut om; El şi-a asumat deplinătatea umanităţii noastre, a devenit ca noi, cu excepţia păcatului, pentru a ne arăta iubirea Sa. În loc să ne ceară nouă să ne schimbăm modul în care percepem iubirea, Şi-a schimbat el modul de arătare a acesteia. Dragostea cere ca şi în căsniciile noastre să procedăm la fel.
Trebuie să învăţăm să oferim iubirea în felul în care partenerul nostru ştie să o primească. Mai mult decât atât, trebuie să învăţăm să acceptăm iubirea aşa cum ne-o arată partenerul nostru. Aceasta este ceea ce Sf. Ioan de Kronstadt are în vedere când spune: „Priveşte fiecare fiinţă umană ca şi când ar fi unică în lumea lui Dumnezeu, un mare miracol al înţelepciunii şi harului lui Dumnezeu, şi nu lăsa faptul că te-ai obişnuit cu ea să servească drept temei pentru a o neglija.”
Partenerul tău este o persoană unică. Nu există nimeni pe pământ asemănător lui. Datoria, misiunea ta, este de a-l (o) cunoaşte în toată unicitatea lui/ei şi de a-i arăta dragostea lui Hristos în contextul miracolului unicităţii sale. Nu cere ca el sau ea să se schimbe pentru a fi în acord cu tine. Mai degrabă schimbă-te tu pentru a i te potrivi ei. „Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia” (Filipeni 2, 4).

A consemnat Natalia Corlean

Pentru a vă ajuta să vă înţelegeţi mai bine şi să vă identificaţi „senzorii iubirii”, completaţi următoarele fraze:
1. Când eram copil, ştiam că părinţii mă iubesc pentru că ei ……….
2. Fiind copil, ştiam că părinţii mei se iubesc pentru că ………
3. Când vreau cu adevărat să îi arăt iubire partenerului meu ………
4. Când sunt descurajat aş vrea ca partenerul meu să ………
5. Mă simt în siguranţă când partenerul meu ………
6. Sunt foarte afectuos/oasă când partenerul meu ………
7. Aş dori ca, mai des, partenerul meu să ………

Comparaţi apoi răspunsurile voastre cu cele ale partenerului. Discutaţi posibilele neînţelegeri.

Iată 7 modalităţi diferite de receptare a iubirii:
a. ajutor (grijă, curăţenie, reparaţii etc.)
b. tovărăşie (petrecerea timpului împreună, activităţi comune)
c. solicitudine (ex. grija faţă de opinii, sentimente, dorinţe; ascultarea, cooperarea)
d. afecţiune fizică
e. comunicare
f. fidelitate (încrederea, păstrarea confidenţelor, respectarea promisiunilor)
g. oferire de cadouri
Clasificaţi aceste modalităţi după modul în care percepeţi iubirea (1 fiind cel mai important iar 7 – cel mai puţin important).

Apostolat in Tara Fagarasului nr. 19 - august 2008