vineri, 5 septembrie 2008

Medicament o dată pe an?

În unele cărţi de învăţătură ortodoxă se face precizarea că un creştin se poate împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului Hristos în cele patru posturi bisericeşti, sau cel puţin o dată pe an, în Postul Paştilor. Această limită minimă s-a transformat însă într-o regulă generală. Aşa se face că astăzi asistăm cu toţii la o răceală a credincioşilor faţă de Sfintele Taine, dacă nu chiar indiferenţă, unii „aprinzându-se“ de dragostea faţă de Dumnezeu doar în Postul Mare, alţii şi în Postul Naşterii Domnului, sau în celelalte posturi. În afara posturilor constatăm adesea că nu se împărtăşeşte nimeni în afară de preotul slujitor şi pe alocuri câţiva copilaşi.

Însă Sfânta Liturghie se săvârşeşte şi între posturi, iar rostul ei este "sfinţirea darurilor de pâine şi vin în vederea sfinţirii credincioşilor." Dacă sfinţirea credincioşilor prin împărtăşire ar fi fost rezervată doar celor patru posturi, cu siguranţă că Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre ar fi specificat aceasta şi ar fi rânduit altfel de slujbe în perioada de dulce. De asemenea, cuvintele de la sfârşitul Liturghiei "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!", arată tocmai rostul săvârşirii Liturghiei. La această chemare credincioşii din primele veacuri creştine răspundeau de fiecare dată, convinşi că numai prin împărtăşire au parte de bucuria pe care au trăit-o toţi cei ce s-au întâlnit cu El.

Este esenţial pentru noi să adoptăm gândirea primilor creştini în această privinţă, depăşind răceala lumii de astăzi. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt mijloceşte prezenţa Fiului lui Dumnezeu pe masa Sfântului Altar, sub chipul pâinii şi al vinului, pentru ca noi, mâncându-L pe Domnul, să trăim bucuria împlinirii existenţei noastre. Domnul Hristos se oferă tuturor celor ce cred în El, spre vindecarea patimilor sufletului şi a slăbiciunilor trupului. Nevrednicia şi nepregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie sunt motive nejustificate pentru a ne depărta de Domnul. Sfântul Ioan Gură de Aur îi numeşte lipsiţi de respect şi obraznici pe cei ce invocă astfel de motive sau cred că sunt mai pregătiţi şi mai vrednici de Sfânta Împărtăşanie o dată pe an, decât dacă s-ar pregăti să răspundă cu dragoste şi oricând chemării la ospăţul duhovnicesc al Stăpânului.

Fiecare credincios este responsabil de ce face cu viaţa lui, însă şi noi, preoţii, răspundem în faţa lui Dumnezeu. Dacă eu, preotul, Îl ţin pe Domnul doar pentru mine, împărtăşindu-mă singur, excluzându-i pe cei ce au nevoie de El, nu voi da oare socoteală ca neguţătorul din pilda talanţilor?

Să nu uităm cu toţii, preoţi şi credincioşi, că în potirul Sfintei Liturghii se află izvorul vieţii veşnice şi al bucuriei, iertarea păcatelor noastre şi, mai presus de orice, medicamentul cel mai de preţ pentru vindecarea rănilor noastre sufleteşti şi trupeşti. Şi ce efect are un medicament luat o dată, sau chiar de patru ori pe an?
Pr. Ion Tărcuţă
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 19 - august 2008

6 comentarii:

Anonim spunea...

Poezie creştină : http://gherghinatofan.wordpress.com/

Anonim spunea...

In tara impartasania este prea rara, la noi prea deasa.

Locuiesc in afara tarii si merg la o biserica ortodoxa in care se da Sfanta Impartasanie la fiecare liturghie si nu este nici o oprire pentru nici un crestin ortodox niciodata.


Daca nu m-am spovedit si nu ma simt pregatita pentru impartasanie, parintele se supara, ne cearta. Ce raspuns sa dam preotilor nostri?

Cum e bine pentru mantuire?

Doamne ajuta

Natalia spunea...

Hristos a inviat!
Este intr-adevar o problema dificila, de aceea ea tine de Taina Spovedaniei si de relatia duhovnic-ucenic. Doar duhovnicul (cel in ale carui maini duhovnicesti ne lasam cu increderea ca Domnul ne vorbeste prin el) ne poate spune cat de des sau cat de rar, in functie de starea si varsta fiecaruia. Nu exista retete general valabile.
In cazul acesta nu stiu, preotul va este si duhovnic? Pentru ca daca exista un asa mare disconfort in relatia cu duhovnicul nu este in regula. In functie de unde anume este problema, la noi sau la duhovnic, ceva trebuie schimbat. Rugati-va si Dumnezeu va pune in inima dvs.raspunsul cel bun!
cu mult drag si nadejde,
Natalia

Anonim spunea...

Da, parintele este si duhovnic.

Parintele ne-a spus ca in Romania ne impartasim ca in Romani, si aici unde locuim cum fac ceilalti. Desigur ca totul pe un ton bland.

Lucrurile insa au avansat si acum cand intelegem marea greseala in care am intrat i-am spus ca nu mai putem sa ne impartasim fara spovedanie.

Din nefericire aceste lucruri duc spre o agitatie si neintelegere care se agraveaza pe zi ce trece.

Doamne ajuta

Natalia spunea...

Domnul sa va dea intelepciune si sa va calauzeasca in toate! Va sunt alaturi in rugaciune...

Anonim spunea...

Multumim mult Natalia. Rugaciunea ne mangaie.

Invatam si din asta cat de pret e Ortodoxia de acasa