
În primul rând trebuie să vă spun că nu am intenţionat eu să fac coroniţa şi nu sunt nicidecum o pricepută în ornamente florale. Înainte de venirea Sfântului am plecat la Făgăraş, cu gândul să comand coroniţa la o florărie. Nu am reuşit însă, din diferite motive (ba nu puteau pe moment, ba mai târziu, ba deloc etc). Însă în prima florărie în care am intrat, doamna m-a întrebat de ce nu o fac eu. Am zâmbit şi am plecat mai departe :). Pe drumul dintre florării (mai ales după ce continuam să fiu refuzată) m-am gândit că probabil Sfântul chiar vrea să o fac eu. După câteva alte eşecuri am renunţat, însă cu convingerea că dacă aşa vrea Sfântul, el mă va şi ajuta să o fac. M-am întors deci la prima florărie, unde doamna respectivă m-a încurajat din nou, mi-a dat cantitatea de flori necesară (de care eu nu puteam să îmi dau seama :D ) şi mi-a dat câteva indicaţii.
Elemente de bază:
- crizanteme (după părerea mea sunt cele mai indicate, pt.că rezistă mult fără apă)
- - gard viu (eu recomand pe cel cunoscut ca „buxus”, tot pt.că este foarte rezistent; la această primă coroniţă eu am pus şi un alt fel de gard viu, dar acela s-a uscat imediat)
- - floarea miresei (aşa se numeşte pe la noi, e o floare albă, măruntă, destul de rezistentă şi ea - o puteţi vedea în poza alăturată, împreună cu crizantemele) - se găseşte în florării
- - o sârmă subţire şi moale, uşor de manevrat
Opţional: la coroniţa Sfântului Nectarie eu pus şi lăcrămioare (era vremea lor); au dat un parfum deosebit, însă s-au uscat repede.
Asamblare: se ia o rămurică de gard viu, una de floare miresei şi o crizantemă şi se leagă cu sârmă (tăiaţi-o la o lungime cam triplă faţă de cât vreţi să fie lungimea coroniţei, iar dacă totuşi vi se termină, înnădiţi cu o altă bucată, în continuare). Se adaugă un alt bucheţel de buxus+floarea miresei+crizantemă, dând roată strâns cu sârma şi tot aşa.


Foarte important: Persoana pentru care facem coroniţa (sau orice aranjament), fie că e un sfânt, o sfântă, Sfinţii Arhangheli sau Însuşi Domnul sau Maica Sa, sunt de mare ajutor nepriceperii noastre. De aceea este bine să avem în apropiere o icoană, eventual şi o candelă aprinsă, iar în timpul lucrului să ne rugăm.

Astfel ceea ce mie mi s-a părut de nefăcut (nu am o îndemânare deosebită) a ieşit o minunăţie lăudată de multă lume :). Nu mă sfiiesc să o spun, pentru că nu am făcut-o eu (vai şi amar de ce ar fi ieşit :) ), ci doar mi-am împrumutat mâinile Sfântului Nectarie.
