joi, 1 decembrie 2011

Iubesc România

Nu dintotdeauna. Nu sunt adepta unei istorii idealizate, dar nici a uniformizării globaliste. Iubirea mea pentru ţara în care m-am născut a crescut treptat, de-a lungul timpului. Sunt multe de spus. După ani de zile în care am analizat acest subiect, simt că, în ciuda multor lucruri care se pot reproşa acestui popor, legătura care se creează între un om şi patria în care s-a născut e ceva aparte. Iar eu nu îmi pot dori să trăiesc în altă ţară, crucea exilului mi se pare a fi una din cele mai grele.
Deci, fără prea multe explicaţii, iubesc România. Pur şi simplu. Iar pentru a pune laolaltă oameni, lucruri şi locuri româneşti care îmi umplu sufletul de bucurie, am făcut o pagină specială pe blog. O voi completa în timp.

Voi iubiţi România?
N.

13 comentarii:

Liliana spunea...

Da! Cred ca fiecare tara merita sa fie iubita si Romania este una dintre cele mai bune tari de pe pamant, daca incercam sa ne uitam putin si in Est, si in Sud, nu doar la putinele tari bogate din Occident. Si oamenii sunt la fel de fericiti sau nefericiti indiferent de tara, caci nu tara sau statul ne fac viata, ci NOI INSINE. Depinde de intelepciune noastra cum avem viata!

Am plans odata, atunci cand o persoana necunoscatoare si deplin nediplomata, din Germania, a spus ceva de genul "In Romania merg oamenii doar cu carutele...". Am plans si am spus insistent "Romania nu e asa! Romania e la fel ca Germania, cu mici diferente, asa cum totul e diferit in lume. Si in Romania sunt lucruri fumoase, pe care voi nu le aveti, la fel cum poate noi nu avem peste tot case ingrijite si strazi perfecte ca voi."

Cu mare drag!

adriana spunea...

Foarte mult! La multi ani!
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/12/locuri-pe-care-le-iubesc.html

Dana spunea...

Categoric da! Fara alte explicatii acum, cu exceptia uneia. Daca m-am nascut aici inseamna ca acesta este locul potrivit pentru mine. Cand am fost plecata 3 luni in Olanda mi-a fost dor, desi nu am intels asta pana nu am pasit cateva zile in Germania, iar acolo, in mijloc de padure, la munte, cautand izvoarele Dunarii,am simtit in mod inexplicabil diferenta.Muntele era altfel, padurea era altfel, la noi acasa este ACASA si parca Domnul e nitel mai aproape.

Natalia spunea...

Mulţumesc mult de răspunsuri, dragele mele!
Domnul să ne dea înţelepciunea de a aprecia ce avem, cu iubire.

Mimi Walter spunea...

Draga Natalia, iti multumesc din suflet!! Europenii infatuati si prosti, nu vor inceta prea curand sa desconsidere Romania, pt. ca sunt de fapt constienti de superioritatea ei neta... Iar toti cei care au mers vreodata in viata lor cu o caruta, stiu cat de frumoasa este asa o calatorie(e meditatie pura, ce mai!) in comparatie cu mersul cu masina (la ce are nevoie taranul roman sa mearga mii de km, el este autarh, spre deosebire de europenii din Occident, nu are de fapt nevoie de nimic si de nimeni, pamantul pe care s-a nascut si Dumnezeu ii dau totul!). Dar bineinteles ca cei care NU STIU aceste lucruri, vorbesc prostii in necunostinta de cauza, trebuie sa incercam sa nu ne mai supere (nici eu nu reusesc intotdeauna) prostia lor......
Cu drag, a voastra Mimi din mijlocul strainilor

Natalia spunea...

Mimi a noastră, mulţumim şi noi pentru imaginea frumoasă pe care o arăţi celor care nu cunosc România!

Anonim spunea...

Da, şi eu iubesc România cu dragostea care te leagă iremediabil de oamenii dragi, de familie, de copilărie, de amintiri care-ţi vor încălzi inima cât trăieşti.
O iubesc pentru că e a mea, dar asta nu mă împiedică să recunosc că nu e cea mai bună şi mai frumoasă ţară din Europa (necum din lume). Cred că ar trebui să învăţăm să ne raportăm cu onestitate la România (şi la noi înşine): să nu-i ascundem sub preş mizeriile (deloc puţine), pentru că dacă facem asta, nu vom mai avea şansa să le îndepărtăm niciodată. Să recunoaştem ce e frumos la noi (şi în noi), dar şi ce duhneşte. Să nu ne fie teamă să admitem că avem ce admira şi învăţa de la cei din jurul nostru. Nu-s românii numai deştepţi şi frumoşi, nici bulgarii numai mafioţi, nici nemţii doar înfumuraţi, nici toţi americanii inculţi.
Iubesc România pentru oamenii frumoşi pe care i-am întâlnit aici; iubesc România pentru că identitatea mea e inseparabil legată de ea; mi-e milă de România mocirloasă şi fără verticalitate care îşi arată uneori faţa schimonosită în conducătorii noştri, de toate felurile; şi mi-e ruşine pentru România care nu învaţă din greşeli, care e lipsită de curaj, care e adesea dominată de frică. Şi poate cel mai tare mă doare România letargică - căreia nu-i mai pasă, care nu se implică, pe care nu o priveşte, care nu îndrăzneşte, care caută să păcălească.
Să le recunoaştem pe cele bune, să lucrăm la cele mai puţin...
România mea le cuprinde pe toate. Ioana.

Anonim spunea...

... şi, dacă mi-e îngăduită o completare, că numai acum am zărit colajele de la rubrica Iubesc România:
al doilea reprezintă unul din motivele pentru care iubesc România:) Nu poţi să-i cunoşti şi să nu te ruşinezi că nu iubeşti destul România. Tot Ioana.

MariaM spunea...

Mimi, cred ca uneori dorul denatureaza putin realitatea din nefericire. Si eu iubesc Romania normal. Este tara in care m-am nascut insa sunt de asemeni constienta de faptul ca Dumnezeu a facut oameni nu natiuni.Deci, un "european infatuat si prost" are aceleasi sanse de mantuire ca si "autarhul" caruia "pamantul pe care s-a nascut si Dumnezeu ii dau totul". Ba chiar daca ma gandesc bine la talantii fiecaruia , incep sa am indoieli in privinta balantei. Omul doar si relatia lui cu Hristos conteaza nu natiunea, locul, societatea sau caruta.
La multi ani Romania ! chiar cu intarziere spun si eu.Si Nasterea Domnului petrecuta in iubire va doresc fiecaruia.

Anonim spunea...

Iubesc Romania. A trebuit sa plec din tara ca sa inteleg ce inseamna sa fii roman si ce dar mi-a dat Dumnezeu aducandu-ma la viata in tara romaneasca.

Iubesc Romania pentru toti stramosii mei luptatori si iubitori de credinta dreapta, de glie, de traditie.

Tara draga, tara ortodoxa, eu nu ti-am oferit nimic, insa am avut pretentia sa-mi oferi tu. Tara draga, tara de DOR, dor cum numai la noi la romani poti gasi. Tara draga aduti fii inapoi acasa.

Sufletul imi striga: mergi acasa in tara ta ORTODOXA. Ma cheama pamantul stramosilor mei. Ma cheama sangele stramosilor mei varsat si pentru mine si pentru copii mei. Mi s-au nascut copii in pamant strain, mi se nasc mostenitorii mei in pamant strain. Singura mostenire pe care le-o pot darui e credinta ortodoxa asa cum mi-a lasat-o mama, bunica, asa cum mi-au adus-o la suprafata in mine marturisitorii din inchisorile comuniste.

Doamne ce tara ne-ai daruit. Atat de frumoasa, atat de bogata incat mereu au jinduit-o strainii. Si uite-i cum rup din ea. Rup pentru ca noi ne-am varat sabiile credintei in teaca. Rup pentru ca noi ne avortam pruncii. Lumineaza-ne Doamne!

Avem multe motive sa ne iubim tara.

Cristina

Anonim spunea...

MariaM
"Omul doar si relatia lui cu Hristos conteaza nu natiunea, locul, societatea sau caruta. "

Conteaza neamul din care venim. Daca nu ma insel parintele Staniloae spunea ca vom fi judecati cu neamul din care ne-am nascut.

Natalia spunea...

Cristina, aşa este, avem multe motive. Domnul să ne înţelepţească!

MariaM spunea...

Anonim, bineinteles va conta fiind ceva dat dintru inceputul fiecaruia.De aceea am pomenit de talant:) Faptul ca unul porneste de la 0, altul de la -2 si altul de la + 10 e un dat insa al Creatorului pentru noi.De atunci incolo insa efortul individual doar conteaza dupa parerea mea. Asta voiam sa spun.
Ideea era ca ceea ce face omul insusi dupa nastere cu libera lui alegere poate fi foarte bine placut lui Hristos si daca acum locuiesc in Asia de ex. si de asemeni poate fi neplacut chiar daca am avut sansa sa ma nasc si sa traiesc la + 10 intre manastirile din Bucovina de exemplu. Ma rog, e mult de explicat si nu are sens aici .
.Craciun Fericit tuturor.