joi, 26 mai 2011

Iarba verde de acasă

Am lipsit de acasă mai bine de o săptămână. O săptămână copleşitoare, plină de folos duhovnicesc şi de îmbogăţire spirituală şi culturală (meseria de călător ar fi una din preferatele mele :) ). Surpriza a venit însă la întoarcerea acasă, moment pe care îl anticipam cam deprimant, având în vedere schimbarea totală a peisajului şi lovirea frontală de muntele de sarcini de rezolvat, care a crescut vertiginos în lipsa mea.
Ce am primit în schimb? Multă emoţie şi bucurie neaşteptată: copii cu floricele în mână pândindu-mi nerăbdători plecarea la biserică (ne-am întors duminică dimineaţa, la 5); flori proaspete la icoane; îmbrăţişări calde sau strângeri puternice de mâini, chiar lacrimi în colţuri de ochi; multă căldură.
O primire emoţionantă, total neaşteptată, la fel de copleşitoare ca pelerinajul.
N.

o săptămână lipsă = iarbă până la brâu :)

5 comentarii:

Mariana spunea...

Bine aţi re-venit, Natalia!
Să rânduiască Sfântul Ioan Rusul şi toţi Sfinţii la care v-aţi învrednicit, pentru rugăciunile lor, a ajunge, să păstraţi mereu în suflet şi în rugăciune bucuria întâlnirii!

Cristina spunea...

Bine v-ati intors acasa! Rugaciunile sfintilor sa va umple sufletele de bucurie!

Natalia spunea...

Mariana, Cristina, mulţumim mult! Bucurie şi binecuvântare şi vouă!

Amalia spunea...

Bine ati revenit acasa (la voi si in sufletul meu...), mi-a fost tare dor de tine draga Natalia! Cu mare bucurie am citit gandurile si am vazut fotografiile cu locurile minunate pe unde ati fost. Domnul sa va binecuvinteze!

Natalia spunea...

Amalia, mulţumim mult! Domnul să reverse binecuvântarea Sa şi asupra voastră! Am mai pus acum un filmuleţ cu mai multe poze, să fie spre bucurie!
te îmbrăţişez cu drag!