Duminica Iertării şi începutul Postului

Începând din seara aceasta suntem în Duminica Iertării. Nu putem pleca în călătoria Postului fără a face un popas în Duminica Iertării, fără a lua cu noi acest „bagaj”, cum l-am numit anul trecut.

E uşor să iertăm din gură, ipocrit, fariseieşte. E greu să iertăm adevărat, din tot sufletul. Mai degrabă am putea spune că E IMPOSIBIL!
Şi totuşi… putem ierta! Cum? chemându-L pe Domnul, să ierte El! Iar El, cuminte, ne ascultă şi vine şi curăţă resentimente, subtile dorinţe de răzbunare ascunse civilizat sub masca ironiei şi multe alte răutăţi, adică toată mizeria adunată în noi în urma neiertării.
O bună ocazie pentru a pune un început bun vindecării noastre: Seminarul iertării.


Mâine seară e Vecernia Iertării, în cadrul căreia preotul îşi schimbă veşmintele luminoase cu cele întunecate, iar cântările de la strană anunţă începutul Postului. La sfârşitul ei cei prezenţi îşi cer iertare unii de la alţii, într-un ritual emoţionant.
Pentru că nu voi avea ocazia să o fac personal, faţă către faţă, vă rog şi eu: iertaţi-mă!

Natalia