marți, 23 iunie 2009

Sfintirea bisericii din Sinca Veche

Duminică am participat la sfinţirea bisericii din Şinca Veche. Am mai vorbit şi anul trecut despre sfinţirea unei biserici, dar revin asupra subiectului, pentru că acest moment este un eveniment unic şi deosebit de important în viaţa unei comunităţi. Anul acesta a venit rândul bisericii din Şinca Veche ("capitala" comunei noastre), eveniment pentru care sătenii s-au pregătit cu multă râvnă şi bucurie.
Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu a fost aşteptat în capul satului de călăreţi şi copii, iar apoi a fost condus la biserică, unde era aşteptat cu emoţii:


Iată apare şi alaiul:
Am intrat în biserică, unde a început pregătirea mesei Sfântului Altar pentru sfinţire:

ÎPS Laurenţiu ne-a explicat în câteva cuvinte ce înseamnă sfinţirea altarului unei biserici,

care devine:
  • mormântul lui Hristos (nişa unde se pun sfintele moaşte este închisă şi pecetluită, iar apoi Masa este îmbrăcată într-o pânză simbolizând giulgiul)
  • jertfelnic unde Hristos se aduce pe Sine Jertfă în fiecare Sf. Liturghie
  • tron al slavei Sale

Slujba de sfinţire a început afară:

Au fost sfinţite zidurile, înconjurându-se biserica:

şi citindu-se la fiecare latură o pericopă din Sf. Evanghelie:

La intrarea în biserică am îngenuncheat şi ne-am rugat pentru sfinţirea lăcaşului:

Intrarea s-a făcut ca la Înviere:



În biserică ne-am rugat din nou pentru ca Dumnezeu să primească acest lăcaş închinat Lui, care după sfinţire nu mai aparţine oamenilor, ci Domnului şi Bisericii Sale:

În nişa din piciorul Sfintei Mese au fost aşezate:
  • un tub de inox cu numele ctitorilor
  • un tub de inox cu hrisovul de sfinţire
  • sfinte moaşte
Peste acestea s-a turnat ceară:

Nişa a fost apoi închisă şi pecetluită, asemenea Mormântului Mântuitorului:

Peste piciorul Sfintei Mese s-a aşezat un blat de lemn, spălat de către preoţi cu apă şi săpun (închipuindu-se taina Botezului lui Hristos), apă de trandafiri (închipuind spălarea trupului lui Iisus după moarte):

frecat cu bureţi şi şters apoi cu prosoape, toate în număr de 7 (numărul deplinătăţii):

Masa a fost unsă cu Sfântul Mir, care este pecetea Duhului Sfânt:

Prin aceasta coboara Sfantul Duh in unire cu Tatal si cu Fiul, in urma jertfei aduse de Hristos pentru noi. Duhul Sfant ramane astfel in Sfanta Masa, lucrand din ea prin preot in toate Tainele si ierurgiile, dar mai ales realizand prefacerea euharistica. (Părintele D. Stăniloae)


La cele 4 colţuri s-au lipit cu ceară topită chipurile celor 4 Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan:
Sfânta Masă a fost îmbrăcată cu o pânză albă (giulgiul în care a fost înfăşurat Hristos):

legată în jurul piciorului:
cu sfoara pecetluită cu sigiliul Mitropoliei Ardealului:

După sfinţirea pereţilor împodobiţi cu pictură, am încheiat sflujba de sfinţire rugându-ne din nou în genunchi:

"Multumim Tie, Doamne, ca darul pe care l-ai varsat peste Apostolii Tai, l-ai varsat si peste noi, paca­tosii. Drept aceea ne rugam Tie, ca jertfele ce se aduc intr-insa sa se prefaca intru Prea Sfantul Tau Trup si Sange al Unuia Nascut Fiului Tau, spre mantuirea a toata lumea si a nevredniciei noastre".

Scopul unei biserici este deci slujirea Sfintei Liturghii, prin care Hristos vine la noi şi ni se dă drept Hrană în Sfânta Împărtăşanie:
Duhul Sfant nu se pogoara pentru ca Hristos ramane in cer, ci pentru a face ca Hristos sa vina cu Trupul si Sangele Sau pe Sfanta Masa sub chipul painii si vinului, ca sa se impartaseasca, pline de Duhul Sfant, credinciosilor. (Părintele Dumitru Stăniloae)


La finalul slujbei de sfinţire credincioşii au fost invitaţi să se închine şi să sărute Sfânta Masă, fiind singura zi din istoria unei bisericii când toţi credincioşii au voie să intre în altar. În rest nu au voie decât cei care au binecuvântare să îndeplinească acolo o ascultare.

Sf. Liturghie s-a săvârşit în curtea bisericii, un colţ de rai:

Pentru ostenelile şi jertfa sa, părintele Iosif, parohul bisericii, a fost hirotesit iconom stavrofor,

moment emoţionant până la lacrimi pentru enoriaşii săi, de care este foarte iubit:


O zi minunată pentru şincani, dar şi pentru noi, cei care am fost alături de ei în această zi istorică.
Natalia

9 comentarii:

Anonim spunea...

Ce frumos...

Alina spunea...

Foarte frumos! Eu nu am avut ocazia sa particip la un astfel de eveniment si de aceea m-au bucurat toate detaliile pe care nu le-ai dat.Imi place foarte tare sa-i vad pe enoriasi imbracati in costum national. Trebuie sa ne respectam traditiile, altfel ne ''pierdem''.

Apostolat in Tara Fagarasului spunea...

Da, Mari, a fost f. frumos!

Alina, poate va randui Domnul sa participi si atunci vei sti ce se intampla acolo :).
Daca nu, va poftim anticipat cand o fi sfintirea bisericii la noi, daca om trai sa trecem si de procesul de revendicare, si de pictarea ei...
Costumele populare sunt minunate!

Natalia spunea...

Multumesc, Ioana!

adriana spunea...

dardindar: Merita sa luptam pentru fiecare viata pe care Dumnezeu o trimite pe pamant

adriana spunea...

stiu ca iti pasa...uite ce a urmat dupa ce am fost cateva zile pe blogul dalidei

Miriam spunea...

Foarte emoţionant! Te înalţi cu inima mai aproape de Cer, de Dumnezeu!

Revin cu un surâs şi cu întrebare nouă: ,,Care este valoarea unui surâs, a unui zâmbet în relaţiile umane?" Te aştept cu răspunsul tău aici: http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/care-este-valoarea-unui-suras-unui.html Îţi doresc o zi plină de zâmbet!

Alina spunea...

Doamne ajuta, Natalia, sa treceti cu bine peste procesul de revendicare si multumim pentru invitatie :)mai ales ca noi adoram muntele.

Natalia spunea...

Mariana, mă bucur şi mulţumesc!

Alina, mulţumim de rugăciuni şi vă aşteptăm cu drag!