Postul ne ajută să revenim la normalitate, să simţim gusturile mâncărurilor simple. Ce bun este un cartof fiert! Ce minunăţie stă într-o căpşună, sau o pară! Cât de gustoasă este o pâine integrală simplă, făcută în casă!
Ce comoară nepreţuită este postul, din păcate o comoară adânc ascunsă… Ce păcat că nu ne dăm seama ce izvor de sănătate trupească şi sufletească ascunde ea… Prin post avem ocazia să ne întâlnim cu noi înşine, să ne surprindem dependenţele; să ne exersăm voinţa, pentru a ieşi din robia lucrurilor materiale care ne stăpânesc; să descoperim darurile minunate – declaraţii de iubire – pe care ni le pune Dumnezeu în alimentele oferite direct de El, neprelucrate prea mult de egoistul interes uman; să ne ocupăm mai mult de lucrurile cu adevărat importante.
Câtă bucurie oferă postul!
Natalia
P.S. Un articol din Apostolat de anul trecut despre postul în care ne aflăm:
Să postim cu Sfinţii Apostoli: jertfa de vară
2 comentarii:
Natalia,
ce frumos ai descris scena mesei!
Mie mi-e dor de postul din copilarie cand ne aseza bunica la masuta rotunda din lemn si rasturna pe ea o mamaliga bine coapta, aducea ciorba de legume, blidele de lut, bunicul spunea rugaciunea iar apoi ne ospatam. Ce simplu si frumos era totul...
Noile "tendinte" nu ne lasa sa ne bucuram nici de gustul carnii (daca nu e procesata si condimentata abundent atunci e transformata intr-o friptura care in prealabil a fost supermarinata), salatele nu mai sint cele simple in care se simtea gustul spanacului sau laptucii (totul e imbunatatit cu dressing-uri mediteraneene), de fructe nici nu mai vorbesc: toate se servesc im amestec cu gelatina, amidon si frisca "vegetala" plina de E-uri.
Ce pacat!
Eu nu am cunoscut postul in copilarie, dar mi l-a descoperit Domnul pe la 12 ani. Cateodata mi-a fost greu sa postesc, altadata m-am intrebat: de ce? Acum multumesc Domnului pentru binefacerile si intelepciunea postului si cred ca mi-ar fi mai greu sa nu postesc. :)
Domnul sa ne invete cumpatarea si simplitatea!
Trimiteți un comentariu