Pentru că avem interzis la varză gătită (este FOARTE greu de digerat), o variantă de sarmale permisă sunt cele în foi de ştevie. Am găsit ştevie în piaţa din Sibiu (Făgăraşul este dezastru din acest punct de vedere… :( ), aşa că m-am pus pe treabă.
Am folosit:
- - o ceapă
- - 2 ceşti orez
- - stafide
- - sâmburi de dovleac
- - seminţe de floarea soarelui
- - seminţe de in
- - borş
- - sare, piper
- - ulei de măsline
- - cam 3 legături frunze de ştevie
Am pus mai întâi seminţele de dovleac şi cele de floarea soarelui la înmuiat timp de o jumătate de oră. Apoi am fiert înăbuşit ceapa în ulei cu puţină apă, am adăugat orezul şi 8 ceşti de apă şi am lăsat până orezul era aproape fiert. Între timp am opărit frunzele de ştevie (se lasă doar câteva secunde, altfel se înmoaie prea tare).
Am adăugat la orez stafidele, seminţele (cele de dovleac şi floarea soarelui mărunţite cu gheara de pasat), sare, piper şi puţin ulei de măsline.
Am făcut sărmăluţele, pe care le-am aşezat într-o cratiţă unsă cu puţin ulei (tot de măsline). Pentru că mi-a mai rămas ceva compoziţie, am făcut câteva şi în foi de viţă. Am pus peste sarmale apă şi borş fierbinte până le-am acoperit puţin, apoi la fiert. Ştevia nu trebuie să fiarbă prea mult, pentru că e moale. Pentru că eu aveam însă şi câteva bucăţi în foi de viţă am lăsat ceva mai mult, drept pentru care cele în foi de ştevie s-au cam zdrobit.
Nu a fost însă o problemă, pentru că au fost tot incredibil de bune!
Atât de bune încât ieri am repetat istoria dar doar cu foi de viţă, pentru că ştevie nu mai am.
N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu