Mâine, Denie cu Canonul cel Mare

Tare mi-e dragă slujba Canonul cel Mare. Pentru că aflarea ei a fost pentru mine o adevărată revelaţie de care m-am bucurat abia în primul an de facultate, am făcut pe blog o categorie specială, în care am încercat să spun şi altora despre minunăţia ei. E foarte greu să transmiţi trăiri, deci probabil că nu prea am reuşit. Cu toate acestea, câteva fraze ale Părintelui Constantin Necula auzite la Radio Trinitas m-au făcut să scriu din nou: mâine, Canonul cel Mare:

„Denia Canonului are ceva special cu totul deosebit în miercurea aceasta, deoarece reuneşte tot ce ceea ce s-a petrecut în prima săptămână, atunci când l-am citit pe rând. Nu din cauza lenei, ci pentru a porni motoarele sufleteşti. De data aceasta motoarele sunt pornite, putem accesa acest text pe de-a întregul şi el ne obligă la o altfel de meditaţie. În lumea de zgomot în care trăim o astfel de meditaţie asupra adâncimilor mari ale Tainei mântuirii pe care Hristos ne-o propune sunt fenomenal de fructuoase şi de roditoare în sufletul omului”.

 Da, într-o lume infernal de zgomotoasă, Canonul cel Mare mă aduce la realitate. Care este rostul şi sensul? Ce are prioritate în viaţa mea?