Ciorbă tip „de burtă” (de post)

De vreo două luni îmi doresc să fac ciorba Laurei „de burtă”. Nu am găsit însă nicicum ciuperci pleurotus, parcă dispăruseră de pe faţa pământului; iar cu champignon nu m-am îndurat să fac, mi s-a părut că se duce tot efectul :). Marţi însă, în proaspăt deschisul Kaufland din Făgăraş, ce găsesc? O ultimă caserolă rătăcită cu… pleurotuşi. La cât o căutasem, nu m-am îndurat să o las pe raft. Dar ce să mă fac? Căci ciorba era de dulce, şi tocmai începuse postul. Dar iată că, în stilu-mi specific care mai şi ratează uneori, m-am riscat la o invenţie: variantă de post. De data asta mi-a mers. Încă incredibil de bine.


Ingrediente:

• 500 g ciuperci pleurotus
• 4-5 morcovi potriviţi
• 2 cepe
• ulei
• 2 bucăţi gogoşar murat
• o căpăţână de usturoi
• 4-5 litri apă (atât are oala mea de ciorbă)
• sare, piper, vegeta de casă (sau legume uscate)
• oţet de mere (sau borş)
• opţional – lapte de soia făcut în casă

Se căleşte ceapa cu morcovul în ulei, se adaugă apa şi se lasă să fiarbă. Între timp se taie ciupercile felii ca de burtă, gogoşarul bucăţele mici şi se adaugă şi ele. Se lasă să fiarbă cam 20-25 de minute, se acreşte cu oţet sau borş, după preferinţă, şi se adaugă usturoiul pisat şi restul condimentelor.

poze făcute la bec; în dreapta varianta cu lapte de soia

Pentru o masă festivă sau pentru a induce şi mai bine în eroare audienţa care nu agreează postul :), se adaugă şi lapte de soia făcut în casă (nu de cumpărat, căci are un gust specific). Eu am un aparat special, cu care fac şi pentru vecini :) (din 80 g iese peste 1 litru de lapte). Îl folosesc doar la anumite preparate, de obicei ca să fac maioneză.
Şi o remarcă: nu am mai postat reţete de aproape un an jumătate. Ce-o fi? :)
Post bucuros şi cu folos!

N.