miercuri, 22 iulie 2009

Sfantul Siluan: e foarte greu celui fara duhovnic sa se mantuiasca.


Ce şanse avem să ne mântuim fără un părinte duhovnic stabil şi cum să-l recunoaştem atunci când îl întâlnim?

Încep cu recunoaşterea. Cere lui Dumnezeu şi cere-i lui Dumnezeu:”Dă-mi să-l recunosc şi el să mă recunoască, adică să mă primească”. Ce să facem cât n-avem părinte duhovnic? Dacă suntem, cum aş zice, integri în căutarea noastră, dacă suntem adevăraţi în a dori pe Dumnezeu, şi fac o paranteză: dacă nu vezi în ţine destul adevăr, îl poţi dobândi, adică poţi să spui lui Dumnezeu: „Tu vezi că nici nu pot să vreau binele, vreau să vreau, Tu dă-mi” -, şi deci dacă suntem adevăraţi în căutarea noastră, în orice caz vom găsi. Că zice Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu: „Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide, cereţi şi vi se va da”, însă Sfântul Siluan zice că e foarte greu celui fără duhovnic să se mântuiască.

5 comentarii:

kis spunea...

,,...Caci este un singur Dumnezeu,si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni;omul Isus Hristos,,..(1Tim2;5)
Intrebarea e daca il am pe Hristos in inima?
Fara duhovnic pot fi dar fara Hristos sant pierdut, nici un dohovnic nu poate sa -mi rezolve mantuirea , doar credinta personala in Isus Hristos.

Anonim spunea...

Traire...

Este o traire interioara de-a mea.


Atât de obosită mă simt de lumea ce mă înconjoară şi caut liniştea ca pe o apă vie. În lunga căutare de linişte mă aşez la umbra unui măslin bogat în fructe verzi. Adierea vântului îmi cuprinde tot sufletul şi, parcă, îl eliberează de negura staţionată involuntar. Privesc cu calm pământul creat de Dumnezeu, acele locuri pline de verdeaţă şi de culoare. Câtă linişte ar putea să existe în aceste locuri, dacă noi, păcătoşii, ne-am îndrepta sufletele către Împăratul sufletului nostru! Plâng de atâta durere când văd cum aceste suflete se mănâncă între ele şi cum sunt ademenite de plăcerile demonului. Ele chiar nu-şi dau seama, Doamne, de ceea ce fac! Sufletul lor este chiar atât de negru şi nu concep faptul că Tu eşti Unicul Stăpân al nostru şi trebuie să Te slăvim?
Calea lor nu este dreaptă, au atâtea intersecţii, sunt conduşi de instincte întrucât indicatoarele au pancarte care îi ademenesc şi cad în păcatul demonului. De acolo nu se pot ridica, doar dacă îţi cer îndurare şi vor să se întoarcă, cu capul plecat, către Tine.
De sub măslinul luminii, sufletul meu se linişteşte, iar lumina ce cade din cer se revarsă asupra mea precum o candelă care nu se va stinge niciodată. Privind în zare, lumina se răsfrânge asupra lacului, unde sufletele păgâne domnesc, oferindu-le o lecţie. Lacul acela, înconjurat de tufe uscate, plin de mătase, dintr-o dată devine „curat” deoarece această lumină divină îi atinge marginile. Din adâncul lacului, lumini de apă ating aceste suflete ce cad în genunchi, ridicându-şi privirile către cer. Lacrimile le curg şiroaie şi, cu atâta voinţă, se scaldă în izvorul luminii.
Scufundându-se, sunt eliberate de domnia demonului, având straie albe şi strălucire în ochi, păşesc cu încredere.
Tot ceea ce scriu nu este o imaginaţie, ci sunt cuvintele sufletului meu, fiindcă Dumnezeu se află în interiorul meu şi mă îndeamnă să scriu tot ce simt.
Unii cred că tot ce am aşternut pe hârtie este o banalitate, o nebunie şi ar trebui să mă duc la oscpiciu, dar nu este aşa, Lumina nu trebuie să se stingă niciodată din sufletul meu, mă va purta spre Înaltul Cer, acolo unde El mă aşteaptă!

Cu respect,]
Andreea

Natalia spunea...

Draga Kis,
In primul rand imi cer iertare pentru intarzierea raspunsului, in ultima vreme nu am avut deloc timp pentru blog.
Acum sa incerc sa iti raspund. Biserica Ortodoxa, care pentru mine este cea mai sigura cale spre mantuire, pentru ca imi ofera absolut toate mijloacele de care am nevoie, crede si marturiseste Taina Hirotoniei si a duhovniciei, bazata pe cuvintele Mantuitorului nostru catre Apostoli: „Luati Duh Sfânt; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 22-23).
Dupa ce L-am primit deci pe Hristos in inima, am nevoie si de 2 alte lucruri:
1. sa imi fie iertate pacatele (si continui sa am nevoie permanent de asta, pt.ca continui sa gresesc, deoarece nu am ajuns la varsta desavarsirii), iar Hristos le-a dat pastorilor Lui aceasta putere, de a ierta in numele Lui.
2. pentru ca inima mea nu este curata si desavarsita, stiu ca poate gresi, de aceea am nevoie de indrumarea si confruntarea cu cel care este inaintea mea pe Cale.
Amandoua aceste probleme le rezolv prin duhovnic. Sunt de acord cu tine ca nici un duhovnic nu poate sa imi rezolve mantuirea daca eu nu fac nimic pentru asta.

Natalia spunea...

Multumesc mult, Andreea, ca mi-ai impartasit trairea ta. Sa ne rugam mereu pentru toti cei care nu au cunoscut Bucuria oferita de Domnul, pe care nimeni nu o poate lua de la noi, decat pacatul...
Te imbratisez cu drag!

Anonim spunea...

Buna ziua,stiu ca acest mesaj nu are legatura cu postarea,dar am aflat de curand de micuta Raisa,iar povestea ei mi s-a parut una destul de trista.
As dori daca se poate sa incercam sa o ajutam cu ce putem,pentru ca orice ingeras are dreptul la viata.
Acesta este site-ul in care este descrisa pe larg povestea micutei.
http://pentru-raisa.blogspot.com/
Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi frumoasa in continuare!