marți, 10 februarie 2009

in sfarsit... leapsa de la Mari

Am primit acu mai bine de o saptamana o leapsa de la Mari si am promis ca raspund, chiar daca va fi cu intarziere. Este pentru prima data cand dau curs unui asemenea joc virtual (nici nu stiam ce inseamna pana acu o vreme, desi se pare ca toata lumea stie... :) ), si raspund pentru ca nu demult chiar mi-am pus aceasta problema. In fine, intrebarea suna asa:
Care sunt lucrurile pe care nu ti-ai dori in veci sa le vezi la tine in casa (in materie de amenajari si decoratiuni interioare)?

Acu o vreme, vazand la altii o preocupare pentru stilul in care este amenajata casa, mi-am dat seama ca eu nu am si nu am avut astfel de ganduri... De ce? Pentru ca pur si simplu nu am avut ocazia vreodata sa imi pot amenaja casa dupa un stil si nici nu cred ca m-as pricepe sa fac asta. De cand ne-am casatorit, lucrurile noastre au fost "de căpătat", cum se spune. Un dulap de la ai mei, o canapea de la ai lui, un covor de la bunica mea, o biblioteca second hand s.a.m.d... Am incercat sa le potrivim cum ne-am priceput mai bine si atat. Iar cand a fost de cumparat, "ieftinul" a fost neaparat una din conditii, pe care am incercat sa o imbinam cu "cat de cat de calitate" si "cat de cat sa se potriveasca cu restul".
Pot spune insa ca exista lucruri pe care nu am vrut sa le iau de la parinti, ca:
- mult discutatele :) bibelouri
- mileurile sau
- vitrinele cu pahare si cesti
In rest ce sa zic, avem si mobila de pal, si parchet laminat, si perdele etc. :).

Am insa si eu un NU categoric la ceva (desigur in ceea ce priveste casa in care locuim, nu a altora), precum si un DA categoric la altceva.
NU - pentru tablouri (fie ele si religioase), sau fotografii pe pereti
DA - pentru icoane, care nu cred ca mi se vor parea vreodata "prea multe". Intotdeauna am gasit inca un loc pentru "fotografia" unui prieten drag. Iata si cateva dintre ele, incepand cu coltul de rugaciune:
si încheind cu coltul unde lucrez:

De curand, ajungand la subiectul "stilului" absent din casa noastra, o prietena draga mi-a spus ca avem o casa foarte calda si primitoare (si daca ar fi stiut ca nu stiu mi-ar fi spus mai demult :) ), ceea ce m-a bucurat foarte mult. Asa o simt si eu, in ciuda absentei unor idei clare de design si decoratiuni interioare. Si cred ca totul se datoreaza Domnului, Maicutei Lui si sfintilor dragi care ne inconjoara, privindu-ne mereu si deschizandu-ne "ferestre spre cer".
Natalia

6 comentarii:

Elena Valentina Stanica spunea...

Absolut minunate toate pozele....in special coltul de rugaciune...:)...vreu si eu unul...dar nu avem spatiu...:(stam cu socrii si avem doar o singua camera micuta in care incapem 4 persoane, si ceva mobila...:( visez la un locsor al nostru, unde sa nu mai fie obiectii pt o icoana pe perete...si , mai ales un coltisor asemena cu al tau....atunci ar fi rai pt noi...:)

Marilena spunea...

Nati, Doamne ajuta si multumesc pentru ca ai raspuns! Nici noi nu avem casa decorata intr-un stil anume, ci adunand impreuna mobilierul meu de la Bucuresti cu ceea ce avea sotul in apartament cand ne-am luat si cu ceea ce am cumparat impreuna (ultimele destul de putine). Am si eu un mic of, sa-i spun asa, nu avem o casa decomandata ci una stil vagon, cam trecem prin toate camerele...
Si eu am pe pereti numai icoane, si inca tot ce am avut in studentie a ramas in casa parinteasca, dar acum mereu cumpar icoane pe unde ma duc, si nu consider niciodata ca ar fi prea multe. Avem si doua tablouri mari, pictate, cadou de la socri, dar inca nu le-am pus pe pereti, sincer, nu prea merg pe langa icoane...

Natalia spunea...

Elena draga, mi-ai adus aminte de vremurile cand stateam in apartamentul cuiva si puneam icoanele fie sprijinite, fie de hartie si prinse cu ace de gamalie :). Dar coltisor de rugaciune aveam si atunci, asta nu imi putea lua nimeni...
Domnul le va randui pe cele de folos si pentru voi, la vremea potrivita. Nimic nu este fara stirea Lui si fara ca noua sa ne fie de folos pentru ceva, atata timp cand ne incredintam Lui.
Iar tu ai un "coltisor de rai", chiar daca doar virtual, ca sa nu mai vorbim de binecuvantarea unei familii frumoase cu copii.
Te imbratisez, bucurie!

Natalia spunea...

Cu drag, Mari! E prima leapsa la care raspund, pt.ca nu prea ma pasioneaza aceasta ocupatie :D. E insa un subiect la care m-am gandit de curand si am dat astfel curs invitatiei.
Si casa in care locuim noi e tip vagon, ceea ce m-ar fi nemultumit acum cativa ani (era o vreme in care ma nemultumeau tare multe :) ), insa intre timp am invatat sa multumesc Domnului pentru toate, deci si pentru casa vagon :). Am locuit si in garsoniere de 1 m patrat :D, si in cutii de chibrituri, si ma gandesc ca ce merit am eu ca nu stau intr-o baraca? Sunt deci multumita foarte :)
Iar cu icoanele, si mie imi place sa iau de pe unde mergem, in general cu sfantul locului respectiv, ceea ce incarca icoana si cu amintirea locului si a pelerinajului de care ne-am invrednicit.

Andrea spunea...

Natalia draga mea! Ce icoane frumoase aveti si ce colt minunat de rugaciune , noi nu avem un colt anume unde ne rugam dar icoanele dragi sunt pretutindeni in casa.
Ultima icoana draga mie este cea a Sfantului Nectarie pe care mi-am dorit-o tare mult si am primit-o cadou.
Te imbratisez cu mare , mare drag!
Andrea

Natalia spunea...

Andrea draga, chiar tie ma gandeam sa iti 'dau leapsa' mai departe, cum se zice. am uitat insa, si mai apoi nu am mai revenit. Daca vrei insa, raspunde si tu!
Noi avem 4 icoane cu Sf. Nectarie :), il iubim tare mult (si el pe noi! :) )
te imbratisez si eu, bucuria mea!