Daruind vei dobandi...

În 4 bastoane

2012-01-29T23:15:00.000+02:00

Azi, ora 8.30, un sat din Țara Făgărașului. La volan fiind, mă întreptam spre oraș. Mi se întâmplă foarte rar să fiu altundeva la Sfânta Liturghie decât acasă, dar fiecare astfel de experiență mă îmbogățește (fie și printr-o simplă prețuire a ceea ce avem acasă, la noi în sat).
Zăresc, îndreptându-se cu grijă spre biserică, doi bărbați, sprijiniți fiecare în câte două bețe. Scena mi se pare impresionantă. Câte înfruntă cei doi... (ger cumplit, boală, ghețuș, ca să nu mai vorbim de orgoliul masculin) pentru a merge la biserică...
Deși am aparatul foto în poală, sunt prea uimită să reacționez la timp. Îmi continui drumul, cu gândul la ei.

La întoarcere, ora 14.45. Mă petrec cu multe mașini; îmi închipui că se întorc de la parastasele ținute pe sate. Ajung din nou în satul cu pricina și îmi aduc aminte de cele 4 bastoane. Uimitor, primesc un mare dar. Oamenii mei se întorc de la biserică (continuată cu agapa pomenirii celor adormiți). De data asta sunt eficientă. Un asemenea dar trebuie întipărit în suflet.
Un dar pe care îl dau mai departe:

Domnul să ne dea spor în deprinderea credinței smerite pe care ne-a arătat-o astăzi femeia cananeancă.

A început pregătirea pentru Postul Mare

2012-01-23T12:15:00.001+02:00

Duminica lui Zaheu e prima din şirul duminicilor care ne pregătesc pentru începerea Postului. Da, vremea trece îngrozitor de repede, dar Postul Mare e pentru mine o bucurie, aşa că anunţarea lui mă umple de nădejde şi… dorinţă, căci dorinţa este tema acestei prime Duminici.
La înţelegerea acestui prim pas de pregătire ne ajută Părintele Alexander Schmemann, în cartea pe care am recomandat-o de mai multe ori, Postul cel Mare:

„Prima înştiinţare referitoare la Post este făcută în Duminica în care se citeşte pericopa evanghelică despre Zaheu (Luca XIX, 1-10) Aceasta este istoria unui om care era prea mic de statură pentru a-L vedea pe Iisus, dar care dorea atât de mult să-L vadă încât s-a urcat într-un copac. Iisus a răspuns dorinţei acestuia şi a mers în casa lui. Astfel, tema acestei prime vestiri este dorinţa. Omul urmează dorinţei sale. Se poate spune chiar că omul este dorinţă, iar acest adevăr psihologic fundamental despre firea omenească este mărturisit de Evanghelie: „Unde este comoara ta", spune Hristos, „acolo este şi inima ta".

O dorinţă puternică înfrânge limitările fireşti ale omului; când cu pasiune doreşte ceva, realizează lucruri pe care „firesc" nu le poate săvârşi. Fiind „scund" el se biruie şi se transcende pe sine. Singura problemă este totuşi dacă noi ne dorim lucrurile bune, dacă puterea dorinţei din noi este orientată către scopuri bune sau dacă — în cuvintele unui ateu existenţialist, Jean Paul Sartre — omul este o „mistuire zadarnică".

Zaheu şi-a dorit „lucrul bun", el a dorit să vadă şi să se apropie de Hristos. El este primul simbol al pocăinţei, pentru că pocăinţa începe ca o redescoperire a naturii profunde a tuturor dorinţelor; dorinţa după Dumnezeu şi după dreptatea Lui, după viaţa adevărată. Zaheu este „scund" — neînsemnat, păcătos şi mărginit — totuşi dorinţa lui a biruit peste toate acestea. El a „forţat" atenţia lui Hristos; L-a adus pe Hristos în casa lui.

Aceasta este deci prima vestire, prima invitaţie: al nostru este a dori ceea ce avem cel mai profund şi adevărat în noi, a conştientiza setea şi foamea pentru Absolutul din noi, chiar dacă ştim sau nu, şi care, atunci când ne abatem de la el şi părăsim dorinţele noastre, ne transformă, într-adevăr, într-o „mistuire zadarnică". Şi dacă dorim îndeajuns de profund, îndeajuns de puternic, Hristos va răspunde."

(Părintele Alexander Schmemann – Postul cel Mare)

Să ne cercetăm, deci, dorinţele şi să facem o prioritizare. Întotdeauna am ceva de lucru aici, iar perspectiva de “mistuire zadarnică” îmi dă fiori.
N.

Cine înţelege Sfânta Liturghie pleacă din biserică îmbunătăţit

2012-01-18T18:58:00.000+02:00

„Sfânta Liturghie este coroana tuturor laudelor, este trăirea, învăţătura şi jertfa Mântuitorului pentru salvarea omului, şi cine îşi dă seama de acest adevăr divin lăsat de-a lungul veacurilor şi îl trăieşte în toată frumuseţea sa, pleacă din biserică mai îmbunătăţit. Fiecare moment din Sfânta Liturghie are simbolul lui şi cine înţelege aceasta se foloseşte, se hrăneşte sufleteşte, iese un om îmbunătăţit."

Părintele Iachint Unciuleac (1924 – 1998) - Mănăstirea Putna

Pregătiri sufleteşti pentru Botezul Domnului

2012-01-04T20:47:00.002+02:00

Pierd mult din trăirea sărbătorilor dacă nu îmi fac timp să citesc ceva, să hrănesc măcar puţin sufletul. Am găsit acum un cuvânt al Sfântului Ioan Maximovici, tare drag mie, din care vă împărtăşesc câteva fragmente:

„S-a deschis cerul şi S-a coborât Duhul Sfânt… în chip trupesc, ca un porumbel” peste Fiul lui Dumnezeu, Care stătea în Iordan. (…)

O, de s-ar deschide şi ochii noştri sufleteşti! O, de-ar putea urechile noastre să audă glăsuirile cereşti! Am vedea că cerurile sunt deschise deasupra noastră. L-am vedea pe Fiul lui Dumnezeu stând printre noi şi pe Duhul Sfânt plutind deasupra noastră şi am auzi glasul lui Dumnezeu vestind dumnezeirea Mântuitorului lumii. Am simţi cum Duhul Sfânt Se coboară deasupra apelor, cum le redă bunătatea pe care au avut-o la facerea lumii şi le dăruieşte puteri tămăduitoare, cu care să renască natura căzută. Noi înşine ne-am acoperi de lumină, gurile noastre s-ar umple de duh şi L-ar cânta cu bucurie pe Cel ce ne-a întărit pe noi pe piatra credinţei. Dar numai cei curaţi cu inima văd cele dumnezeieşti. Cei întunecaţi de păcat văzând nu văd şi auzind nu aud.

Oamenii au văzut cerul în timpul Botezului Domnului, dar numai Ioan Botezătorul a văzut că cerul era deschis. Mulţi L-au văzut pe Domnul Iisus Hristos când a venit la Iordan, dar Ioan a fost singurul care a simţit că El era Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar ceilalţi îl vedeau ca pe un om obişnuit, un dulgher şi un fiu de dulgher. (…) La fel şi astăzi, vedem norii acoperind cerul, dar nu vedem că cerul este deschis, inspirăm aerul, dar nu simţim Duhul Sfânt pogorât asupra noastră şi a apelor, auzim cuvintele cântărilor bisericeşti, dar nu le pricepem puterea dumnezeiască.

Sf. Ioan Maximovici (merită să citiţi textul întreg, de aici)

O astfel de cântare, minunată:

Am transcris şi versurile. Să ne ajute Domnul nu doar să le auzim, ci să le şi pricepem, cum zice Sf. Ioan Maximovici.

Aghiosul, aghios
Trecu Naşterea lui Hristos
Veniţi, fraţi, să alergăm,
La Iordan să ne-nchinăm,

Că Iordanu-i râu frumos
Acolo vine Hristos
Apele să le sfinţească
Pe noi să ne mântuiască.

Astăzi şi Sfântul Ioan
Vine către Iordan
Şi dacă s-apropia
Domnul Hristos îi grăia:

„Vino, Ioane,-acum, cutează
Şi pe Mine Mă botează.”
„Doamne, cum oi cuteza
Pe Tine-a Te boteza?

Eu sunt iarbă şi ţărână
Şi-mi tremură a mea mână,
Tu eşti foc ce mistuieşti
Tu şi munţii îi topeşti!”

Atunci Domnul mi-l privi
Lui Ioan îi porunci:
„Vino, Ioan, nu te-ndoi
Că Legea se va plini.”

Sfântul Ioan cuteză,
Pe Domnul mi-L boteză,
Duhul Sfânt de la Cer zboară,
Ca un porumbel coboară.

Atunci cerul s-a deschis
Glasul Tatălui a zis:
„Iată Fiul Meu iubit
În Care-am binevoit!”.

Praznic cu bucurie şi pricepere să ne dea Domnul!

Gând de anul nou...

2012-01-04T18:56:00.007+02:00

... de la duhovnic.

"Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte

Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.

Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce

De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.

Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:

Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.

Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,

O, Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!

Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,

M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.

Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:

Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.

(Monahia prof. Nicodema Stoica)

Doamne, ce minunăţie! Amin, amin, amin!

Domnului să ne rugăm, pentru anul care vine

2011-12-31T21:50:00.001+02:00

"Pentru ca să binecuvinteze începutul şi curgerea anului acestuia cu harul iubirii Sale de oameni şi să ne dăruiască vremuri cu pace şi bună linişte văzduhului şi viaţă fără de păcate, cu sănătate şi cu îmbelşugare, Domnului să ne rugăm.“

Doamne, miluieşte!

"Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului ce a sosit şi să potoleşti în noi toate vrăjmăşiile, neorânduielile şi luptele cele dinlăuntru şi să ne dăruieşti dragoste tare şi nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate, rugămu-Te, prea bunule Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte."

Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte!

(din Slujba de Te Deum la Anul Nou)

Sfânta Treime să ne ierte toate ale anului trecut şi să ne dea dragostea, înţelepciunea şi sporirea în cele bune în anul care vine!
La mulţi ani în Domnul, tuturor!

Domnul să ne ajute să primim Bucuria

2011-12-21T23:16:00.003+02:00

Bucuria e altceva decât veselia sau buna-dispoziţie. Naşterea Domnului e bucurie profundă, delicată, plină de sensibilitate.
Domnul să ne dea puterea şi înţelepciunea de a ne debarasa de grijile multe, chiar aparent bune, dar care nu ne mai lasă timp să facem puţin loc în suflet. Loc pentru o mică iesle. Atât.

Împreuna-călătorie se apropie de final. Mulţumesc, tot cu gând de rugăciune.

Şi în final fac loc colindelor – câteva care m-au sensibilizat în mod deosebit anul acesta.

Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâier
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Şi era o pace albă,
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,

Gângureşte Pruncul Sfânt.

Colind "Slava s-aiba nesfarsita" ASCOR Cluj

D-auzi gazdă, ori n-auzi
Toaca-n cer şi slujba-n rai.

Toaca-n cer cum o bătea,
Slujba-n rai cum o făcea.

Dumnezeu cum cuvânta,
Maica Sfântă se ruga.

Şi să stai să tot priveşti
Cum făcea slujbe cereşti.

Îngerii ţiind stâlpări
Cântau sfintele cântări.

Pentr-un Fiu ce S-a născut
Domnul nost’ fără-nceput.

Cum lumini Îl lumina
Cum cobuze răsuna.

Că S-a născut pe pământ
Fiul Tatălui Cel Sfânt.

Pe cerul cu flori frumoase
Florile dalbe. (*)
Grea turmă de oi se lasă
Florile dalbe, florile dalbe. (**)

Toată turmă se-ntorcea(*)
Numai baciu-ntârzia. (**)
Baciul stă, să înnoptă (*)
Pe creştini să-i adună. (**)
Pe creştini să-i adună (*)
Veste mare să le dă. (**)
Că astăzi pe-acest pământ (*)
S-a născut Pruncuţul Sfânt. (**)
Mândru şi frumos să crească (*)
Pe noi să ne mântuiască. (**)
Şi-acum gazdă dumneavoastră (*)
Să plătiţi colinda noastră .(**)
Să ne daţi colaci şi mere (*)
Să cântăm, s-avem putere. (**)
Să ne daţi colaci şi pâine (*)
Şi-om colinda până mâine. (**)
La mulţi cu sănătate (*)
Hristos să vă dea de toate. (**)

Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.

O stea din zări, veghind cărări
Spre departăre-arzând,
Conduce magi cu daruri dragi,
În albi desagi, ducând.

Şi-un Prunc plăpând cu chipul blând
Stă surâzând, tăcând.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.

Naşterea Domnului să vă fie de folos!

Iubesc România

2011-12-01T23:07:00.000+02:00

Nu dintotdeauna. Nu sunt adepta unei istorii idealizate, dar nici a uniformizării globaliste. Iubirea mea pentru ţara în care m-am născut a crescut treptat, de-a lungul timpului. Sunt multe de spus. După ani de zile în care am analizat acest subiect, simt că, în ciuda multor lucruri care se pot reproşa acestui popor, legătura care se creează între un om şi patria în care s-a născut e ceva aparte. Iar eu nu îmi pot dori să trăiesc în altă ţară, crucea exilului mi se pare a fi una din cele mai grele.
Deci, fără prea multe explicaţii, iubesc România. Pur şi simplu. Iar pentru a pune laolaltă oameni, lucruri şi locuri româneşti care îmi umplu sufletul de bucurie, am făcut o pagină specială pe blog. O voi completa în timp.

Voi iubiţi România?

28 noiembrie - Părintele Arsenie Boca

2011-11-28T22:45:00.000+02:00

"Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem."

Părintele Arsenie Boca

Seceta şi lipsa iubirii

2011-11-27T23:24:00.003+02:00

E secetă cumplită, drumul e prăfuit ca vara, valea e aproape secată, pământul e împietrit... Omul? Împietrit şi el în depărtarea sa de Dumnezeu, batjocoritor la adresa naturii şi a celui de lângă el.

"Dacă omul ar fi cine se crede, ar da ordin naturii şi ea ar trebui să îl asculte. Dar ea n-ascultă decât de Făcătorul ei. De aceea noi, cunoscându-L pe El stăpânul ei, noi ne rugăm, şi, deşi nevrednici, Dumnezeu ne ascultă rugăciunea.
Natura nu ascultă de autoritatea omului, ci ascultă de autoritatea lui morală, de sfinţenia lui. Ascultă de acea înrudire a omului cu Tatăl său şi făcătorul naturii. Natura nu se impresionează de frumuseţea omului, prea puţin de ştiinţa lui, şi deloc de autoritatea lui. Ascultă însă de smerenia lui." (Părintele Arsenie Boca)

N-am (ne)voie să mă smintesc

2011-11-24T22:44:00.002+02:00

Când am realizat importanţa nejudecării, mi s-a schimbat viaţa, pur şi simplu. De atunci rezonez foarte tare când citesc ceva despre asta şi aşa de mult mi-aş dori să ştie toată lumea cât de păgubos este acest păcat (şi cât de viclean, căci îi găsim la nesfârşit justificări, care mai de care mai fine...)...

Cum tocmai am citit ceva la Părintele Proclu Nicău, vă împărtăşesc şi vouă:
"Prin câte am trecut, am observat aşa: chiar dacă văd cele mai mari păcate, cele mai mari blestemăţii, pe la unele persoane, n-am voie să mă smintesc. N-am nevoie. Odată ce-am cunoscut puterea Duhului Sfânt. Şi totodată spune-aşa: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Asta este judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va judeca şi pe ei, şi pe noi. Nu îi treaba noastră cu judecatul. Şi-amu, am observat: de când m-am păzit a nu judeca, am mai multă dragoste de-aproapele, nu mă mai birui din mânie cum mă mai biruiam înainte. Eu, dacă-l judec pe cel desfrânat, îs călcător de lege, ca şi el. El o călcat o poruncă şi eu am călcat a doua. Şi amândoi suntem călcători de lege. Legea lui Dumnezeu nu dă voie, că Judecata a lui Dumnezeu este, El va judeca cum va şti el, nu noi"

Iată cum se comportă cei înţelepţi:
"Dar creştinii care sunt sporiţi nu se smintesc. El zice: „E fratele nostru. El a căzut amu, eu am căzut altă dată, dar el poate se mărturiseşte, poate plânge, poate pune început bun, şi eu rămân cu judecatul. Şi eu dacă judec, Duhul Sfânt mă lasă în părăsire şi eu nu mai pot spori pe calea duhovnicească.”"

Şi încă ceva: nimeni nu are nici un merit pentru necăderea sa:
"... chiar din acei duhovniceşti, care se biruie de judecat şi osândeşte, că nu face ca el, că nu ştiu ce, el nu-şi dă seama că e ajutat de Duhul Sfânt ca să nu cadă."

Post cu folos şi gânduri bune!
N.

Ciorbă tip „de burtă” (de post)

2011-11-18T17:34:00.003+02:00

De vreo două luni îmi doresc să fac ciorba Laurei „de burtă”. Nu am găsit însă nicicum ciuperci pleurotus, parcă dispăruseră de pe faţa pământului; iar cu champignon nu m-am îndurat să fac, mi s-a părut că se duce tot efectul :). Marţi însă, în proaspăt deschisul Kaufland din Făgăraş, ce găsesc? O ultimă caserolă rătăcită cu… pleurotuşi. La cât o căutasem, nu m-am îndurat să o las pe raft. Dar ce să mă fac? Căci ciorba era de dulce, şi tocmai începuse postul. Dar iată că, în stilu-mi specific care mai şi ratează uneori, m-am riscat la o invenţie: variantă de post. De data asta mi-a mers. Încă incredibil de bine.

Ingrediente:

500 g ciuperci pleurotus
4-5 morcovi potriviţi
2 cepe
ulei
2 bucăţi gogoşar murat
o căpăţână de usturoi
4-5 litri apă (atât are oala mea de ciorbă)
sare, piper, vegeta de casă (sau legume uscate)
oţet de mere (sau borş)
opţional – lapte de soia făcut în casă

Se căleşte ceapa cu morcovul în ulei, se adaugă apa şi se lasă să fiarbă. Între timp se taie ciupercile felii ca de burtă, gogoşarul bucăţele mici şi se adaugă şi ele. Se lasă să fiarbă cam 20-25 de minute, se acreşte cu oţet sau borş, după preferinţă, şi se adaugă usturoiul pisat şi restul condimentelor.

poze făcute la bec; în dreapta varianta cu lapte de soia

Pentru o masă festivă sau pentru a induce şi mai bine în eroare audienţa care nu agreează postul :), se adaugă şi lapte de soia făcut în casă (nu de cumpărat, căci are un gust specific). Eu am un aparat special, cu care fac şi pentru vecini :) (din 80 g iese peste 1 litru de lapte). Îl folosesc doar la anumite preparate, de obicei ca să fac maioneză.
Şi o remarcă: nu am mai postat reţete de aproape un an jumătate. Ce-o fi? :)
Post bucuros şi cu folos!

Merinde la început de drum

2011-11-17T23:39:00.002+02:00

Astăzi mi-am dat seama că e a treia zi de post şi eu în afară de regim alimentar nu simt, nu văd nimic nimic. Răceala care mi-a anulat întâlnirea cu copiii de sâmbătă mi-a permis un moment de respiro. A început Postul, unde ţi-e bucuria? Doamne, vreau să fiu cu Tine!
Lupta mea: timpul şi o ierarhizare a priorităţilor; altfel mor încet.

Hrană pentru suflet:

"Iată ce ne învaţă Iisus: mai întâi Însuşi a postit. Nu i-a trebuit, dar va zice cândva: „Pildă de viaţă v-am dat vouă!” Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne desprindem de aici.
Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul. Postul nu e, mai ales în creştinism, numai un regim al stomacului. Avea şi Sf. Pavel de aceştia, înguşti cu socoteala, cărora trebuia să le spună că: „nu stomacul sau mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu”. A face din post numai o chestiune de stomac însemnează a îngusta rostul cu care a postit Iisus; - ceea ce ar fi o ocară. (…)
Iată cum vede Domnul nevoinţa postului: tot ca o împlinire cu lucrul, o trăire a iubirii de oameni." (Părintele Arsenie Boca)

„Ce este postul? Postul, ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vietii biologice, este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia, cu biologia. E o taina in om, unde, imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale.” (Părintele Rafail Noica)

De mare ajutor: colindele.

Camarzani - Din cer senin

Asculta mai multe audio diverse

Manastirea Camarzani - 02. Colindam, colind

Asculta mai multe audio diverse

Împreuna-călătorie din Postul acesta…

2011-11-12T23:24:00.001+02:00

… va fi, ca şi anul trecut, în varianta eitainică.

Realizez acum că sfârşitul de an estepentru mine mai dificil, mai apăsător, aglomerat (parcă duc în cârcă restanţeleanului întreg), mai obosit… Spre deosebire de Postul Mare, când simt bucuria Învierii,iar slujbele lui speciale mă umplu de acea „tristeţe plină de nădejde,strălucitoare”, Postul Crăciunului mă interiorizează mai mult. Este, pentrumine, o perioadă nostalgică, de cugetări şi bilanţuri, de conştientizare anepregătirii sufletului meu pentru primirea Pruncului Ce Se va naşte. Şi oumilă încercare de a schimba această realitate…

Vă doresc tuturor un post cu folos. Dacădoriţi să ne rugăm împreună, rugăciunea de la ora 22 rămâne valabilă, iardetaliile le găsiţi tot aici.

Sfântul Ioan Gură de Aur, cel prăznuitastăzi, să ne insufle cugetarea cea înţeleaptă şi mântuitoare!

Ziua Sfântului Nectarie la Şinca Nouă

2011-11-11T22:43:00.001+02:00

O împărtăşire de suflet, în mod specialpentru cei care au fost doar la priveghere, dar ne-au însoţit în rugăciune şiîn ziua praznicului, de pe la serviciile lor.

Dar şi pentru cei care nu au ajuns deloc…

O săptămână cu sfinţii

2011-11-06T23:23:00.003+02:00

Programul de săptămâna aceasta:

marţi, 8 noiembrie - Sfinţii Arhangheli
- hramul bisericii din Perşani - ora 13 - Sf. Maslu

miercuri, 9 noiembrie - Sfântul Nectarie - hram la Mănăstirea Şinca Nouă

marţi seara, ora 20 - priveghere (Vecernie cu Litie şi Utrenie)
miercuri dimineaţa, ora 9 - sfinţirea apei, acatistul şi Sf. Liturghie

vineri - Sf. Mina - hramul bisericii din cartierul Noua, Braşov
joi şi vineri, zile cu un mare invitat:

O săptămână binecuvântată să aveţi!

Cu drag de duhovnic…

2011-11-05T20:28:00.000+02:00

Nu ştim să ne preţuim duhovnicul… (Presupunând,bineînţeles, că am înţeles ce înseamnă duhovnicia şi duhovnicul, şi l-amcăutat, şi l-am găsit, şi acum ne bazăm pe el ca parte obligatorie pe Cale.) Nue de mirare că avem tot mai puţini duhovnici buni. De meritat nu-i meritămoricum, dar măcar de i-am preţui. Să nu ajungem să îi preţuim doar atunci cândîi pierdem…

O seară minunată la Câmpina

2011-10-31T11:12:00.005+02:00

Parohia „Sfântul Nicolae”, un loc plin de har, cu care m-am întâlnit, pentru prima dată „faţă către faţă”, anul trecut.

Aseară, a doua oară. Întâlniri şi reîntâlniri mult îmbucurătoare.

Gazdă: părintele Petru Moga şi parohia Sfântul Nicolae.

Prilejul: un concert susţinut de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, Manuela Giosa, Corina Răducanu şi Eugen Dumitrescu.

Instrumente: pian şi vioară.

Prezent: George Enescu – în cuvinte şi muzică.

Tema: George Enescu. De la lumina tinereţii la drama exilului.

Concluzia: un mare MULŢUMESC.

Astăzi, noi (re)întâlniri cu Enescu:

George Enescu - Rapsodia romana nr. 1

George Enescu - Rapsodia Romana nr. 2

George Enescu - Ciocarlia

George ENESCU - Dans romanesc

Asculta mai multe audio diverse

George Enescu - Sonata nr. 3 pentru vioara si pian in La minor, op. 25 ''In caracter popular romanesc'' (Vioara George Enescu, pian Dinu Lipatti)

Asculta mai multe audio clasica

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.”

2011-10-25T23:24:00.001+03:00

Regele. 90 de ani. Demnitate,verticalitate, inteligenţă fină, modestie, educaţie, delicateţe, eleganţă, dragoste de ţară, autentică... Valori pe carenu le mai văd în societate decât incredibil de rar. Mi-au adus bucurie şinădejde.

Recomandări:

Întregul discurs de astăzi al MajestăţiiSale
Încoronarea: "Un bărbat de 90 de ani a dat o lecţie de modestie şi curaj unui întreg popor. Nu vreau să mă feresc de cuvinte mari. Astăzi e o zi în care cuvintele mari trebuie spuse: naţiune, credinţă, libertate, continuitate, independenţă. Spuneţi-le şi dumneavoastră, cu voce tare, să nu vă mai fie ruşine cu ele.
Regele ne-a arătat că istoria poate fi învinsă."
Răspunsul Majestăţii Sale de acum câteva zile, la jignirile preşedintelui - incredibila măreţie a simplităţii şi modestiei
Un interviu fabulos cu Regina Ana

Apostolat nr. 56

2011-10-12T21:27:00.000+03:00

Editorial:

Omul de la catedră

Actual:

Actualitatea religioasă:

După avort şi homosexualitate, Obama promovează pedofilia
Troiţă ortodoxă profanată în judeţul Harghita
Prinţul Charles ajută mănăstirile din Muntele Athos
Decizie istorică pentru bisericile din Turcia

Căsuţa copiilor:

Explicaţie despre Dumnezeu

Pas în doi, familie:

Sănătatea e legată de familie şi de prieteni

Alcoolism:

Alcoolismul, suferinţă a familiei

Jurnal de pelerin:

Pe cărările Athosului

Cu Dumnezeu în casă:

Vrem să investim în cultură

2011-09-17T15:30:00.000+03:00

De multăvreme ne dorim să avem în parohie un spaţiu care să ne ajute să îndeplinimcâteva obiective generale:

· ridicarea nivelului cultural allocalnicilor

· petrecerea timpului liber într-un modfolositor şi educativ

· întărirea comunităţii prin participarea laactivităţi şi discuţii comune

Argumentulnostru:

Într-o lume a deculturalizării, amanipulării mediatice, a pierderii valorilor culturale tradiţionale, adezinformării, considerăm că este absolut necesar să luăm atitudine şi săoferim alternative, în special tinerei generaţii, dar nu numai. În concepţiaconsumistă investiţiile se fac în primul rând în lucruri materiale vizibile,pentru a ne bucura de confort şi bunăstare. Totuşi, fără spirit, fără cultură,fără Dumnezeu, o civilizaţie aflată exclusiv în slujba confortului şi aplăcerilor imediate este sortită eşecului. De aceea, socotim că o investiţieconcretă în aceste valori este la momentul actual obligatorie.

Având din parteaPrimăriei promisiunea unui spaţiu, l-am ales ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie (carene ocroteşte şi satul, prin părticica din moaştele sale pe care o găzduim înbiserica noastră), am alcătuit proiectul şi bugetul necesar. Ne-a mai rămas sarcina dificilăa strângerii fondurilor de care avem nevoie.

Dacă puteţi şidoriţi să ne ajutaţi, datele parohiei noastre sunt:

Parohia Ortodoxă Bucium

C.I.F.: 7484560

COD IBAN:RO70RNCB0055007051800001

BCR – sucursala Făgăraş

cu menţiunea „pentru centrulcultural”

Mai multe amănunte despre ceea ce ne dorim să facem am scris aici:

Proiect Centrul Cultural Sf NectarieBucium

Piediciles-au ivit deja, dar ne dorim să mergem mai departe în ciuda lor, fie şi numaipentru marea dorinţă a copiilor de a avea acest centru. (Prima donaţie amprimit-o de la o fetiţă care şi-a oferit toate fondurile personale, o parte dinele primite în urma răscumpărării pantofului miresei de la o nuntă, acţiune întreprinsăspecial în acest scop.) Pomeniţi-ne, să reuşim să împlinim acest demers.

Vămulţumim pentru dragoste şi rugăciuni.

Natalia

Aşa ne-am pomenit (şi aşa vrem să murim?)

2011-09-14T15:50:00.003+03:00

La ţară. Zicala „Aşa ne-am pomenit” are aspectepozitive. Aşa, practic, s-a perpetuat credinţa, iar oamenii, neştiind neapăratde ce, au preluat ce i-au învăţat părinţii şi bunicii lor, intuind în adâncullor că aşa e bine.

Dar ce te faci când „aşa ne-am pomenit” sănu mergem de Ziua Crucii la biserică? De ce? Pentru că în ultimii ani (probabilvreo câteva zeci) nu se făcea slujbă, ci fiecare stătea acasă aşteptând preotul.Cu toate că de 6 ani se face Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în această zi demare praznic, noi tot "aşa ne-am pomenit": să stăm acasă, ieşind din când în cândîn uliţă, să vedem dacă "a plecat popa prin sat”.

Cât de greu se schimbă un obicei prost?Cât de greu se schimbă omul, mai ales când are o vârstă şi e „învechit în rele”?Întrebări pe care mi le pun câteodată. Retorice, desigur.

La Domnul toate sunt cu putinţă, însănimic nu încalcă libertatea omului. Dacă el nu vrea, nu vrea şi pace.

Apostolat nr. 55

2011-09-11T23:50:00.002+03:00

Editorial: Reţetă de viaţă veşnică

Actual:

Martiri în închisorile comuniste:

Partizanii făgărăşeni – o istorie puţin cunoscută

Educaţie:

Căsuţa copiilor:

Pas în doi:

Actualitatea religioasă

Cu Dumnezeu în casă:

Trecut şi prezent:

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Sâmbăta de Jos

Dacă vă doriţi să înţelegeţi România şi românii de azi...

2011-08-25T22:51:00.002+03:00

... vizitaţi Memorialul de la Sighet.
Pentru mine a fost o experienţă copleşitoare, grea, dureroasă, dar extrem, extrem de folositoare. Fără a cunoaşte acest episod al istoriei recente, nu ne putem înţelege, nu putem şti ce e de făcut.
Merită fiecare kilometru făcut până acolo, deşi pentru majoritatea dintre noi e destul de departe... Iar dacă ajungeţi, rezervaţi-i cel puţin câteva ore, dacă nu o zi întreagă.
Mai multe despre programul de vizitare şi alte date puteţi găsi pe site-ul Memorialului.

Apostolat nr. 54

2011-08-19T22:55:00.002+03:00

Actual

Editorial:

Ştirile în viaţa noastră

Jurnal de pelerin:

Eghina. Acasă la Sfântul Nectarie

Pas în doi:

Supunerea femeii faţă de soţ

Trup şi suflet:

Învierea şi prăjiturile

Slujbele Bisericii. Să trăim, să înţelegem:

Litia

Cu Dumnezeu în casă:

Supă-cremă de mazăre

Trecut şi prezent:

Bisericile din Ohaba

Maica Domnului

2011-08-14T23:18:00.004+03:00

Doamne, cât este de mare Maica Domnului... Cu bucurie şi emoţie, m-am întors de la Prohod.

33

2011-08-11T22:06:00.000+03:00

2011-08-07T22:46:00.002+03:00

Unul din proiectele care aşteaptă o continuare pe acest blog este "Să trăim Sfânta Liturghie". Nu am ajuns decât la "Fericiri" şi nu am mai scris de... 2 ani. M-am bucurat totuşi când am aflat că pentru unii dintre voi a fost un imbold pentru a căuta şi citi mai mult despre această Taină a Tainelor, baza vieţii în Domnul.
Nu, nu am nici o nădejde de a continua, pentru că timpul este nemilos cu mine. Am dat doar de câteva rânduri despre cât e de importantă Sfânta Liturghie, pe care vreau să vi le împărtăşesc:

„Sfânta Liturghie cere fiecăruia o pregătire deosebită. Trebuie să o înţelegi cu mintea înfiptă în credinţă şi să o cunoşti prin trăire. Ea este hrana spirituală a vieţii pentru fiecare dintre noi; te face să creşti în Dumnezeu şi Dumnezeu să crească în tine şi prin tine în omenire, în lume. Ea dăruieşte prin Sfânta Euharistie Pâinea cerească, Pâinea cea spre fiinţă, izvorul fără de care fiinţa noastră duhovnicească moare.”
Pr. Boris Răduleanu - Sfânta Liturghie şi Apocalipsa

Domnul să ne ajute să creştem în înţelegere şi trăire!

PS. Pentru cei care doriţi mai multe, reiau o bibliografie minimală la care puteţi apela:

Pr. Stefanos Anagnostopoulos – Explicarea Sfintei Liturghii
Părintele Dumitru Stăniloae – Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă
Pr. Florin Botezan – Sfânta Liturghie, Taina Tainelor
N. V. Gogol – Meditaţii la dumnezeiasca Liturghie
Sfânta Mănăstire Parklitu – Tâlcuirea Sfintei Liturghii

O familie care are nevoie de noi

2011-07-29T14:21:00.001+03:00

Gabriela Neamţu şi familia ei fac parte din comunitatea de la Biserica Rusă din Bucureşti, una din cele mai frumoase pe care le cunosc şi unde am mulţi prieteni. De curând i-a fost descoperit un cancer osos, care i-a afectat deja un picior. Mai multe detalii medicale şi despre cum o putem ajuta găsiţi pe blogul realizat de un grup de prieteni şi împreună-rugători, aici.
Dacă nu îi puteţi ajuta financiar, sprijinul prin rugăciune este la îndemâna oricui.
Veşti despre evoluţia stării Gabrielei primim pe blog.
Doamne, binecuvintează această familie şi îi păzeşte sub ocrotirea Ta, dăruindu-le toate cele de folos spre mântuire!

Apostolat nr. 53

2011-07-11T20:14:00.001+03:00

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 53 - iunie 2011

Din cuprins:
Actual:

Editorial: Mai ascultăm?

Viaţa în Hristos:

De ce evităm Rugăciunea lui Iisus?

Trup şi suflet:

Minunata alcătuire a fiinţei umane. Corpul uman şi activităţile fiziologice

Jurnal de pelerin:

Kefalonia, insula Maicii Domnului şi a Sfântului Gherasim - o secvenţă din pelerinajul în Grecia despre care v-am vorbit acum ceva vreme aici.

Fii tânăr cu Hristos:

Creştinismul înseamnă să-l trăieşti pe celălalt

Pas în doi:

Familia ortodoxă:

Infertilitatea. Cauze, soluţii şi false soluţii.

Poezie:

…Începuturi…

Sfinţirea paraclisului la Şinca Nouă

2011-06-29T19:07:00.002+03:00

Un moment mult aşteptat, reprogramat de pe 5 pe 25 iunie. După o zi caniculară, a fost o zi de toamnă. Incredibil de rece, cu ploaie necontenită. Pentru cei nehotărâţi - prilej să stea acasă, pentru iubitorii locului - prilej de încercare a răbdării şi dragostei. Acestea din urmă au biruit, pentru că poiana a fost plină, ultimii veniţi au trebuit să parcheze la 3-4 kilometri distanţă, ca să nu se blocheze drumul îngust, şi să meargă pe jos. Iar dragostea pentru Sfântul Nectarie şi Părintele Matei a adunat la un loc şi peste 40 de preoţi, în duh de comuniune şi rugăciune.

Din istoria aşezământului v-am mai spus aici:

Vesti de la Sinca Noua

Apostolat nr. 52

2011-06-06T19:45:00.001+03:00

Editorial: Îmbrâncirea, între spectacol şi responsabilitate

Actual:

Jurnal de pelerin:

“Împreună de sărbători!” în Maramureş

Catehism pe înţelesul tuturor:

Dragostea faţă de Dumnezeu şi manifestarea ei

Educaţie creştină:

Copiii la slujbele Bisericii

Căsuţa copiilor:

Cu Domnul, la Marea Tiberiadei

Cu Dumnezeu în casă:

Clipa...

O ţară binecuvântată

2011-05-27T22:49:00.002+03:00

Iubesc Grecia. E o ţară binecuvântată de Dumnezeu, ca orice ţară, dar binecuvântată şi de locuitorii ei, pe care patriotismul îi face să fie uniţi, să conlucreze pentru binele lor comun şi al ţării lor, şi să ţină la Ortodoxie, pentru că pentru ei a fi grec înseamnă a fi ortodox. Deşi adesea atitudinea aceasta cade în naţionalism, în sensul că Ortodoxia devine greacă şi cel care nu este grec în ochii lor nu prea este ortodox, admir mult felul lor de a fi, dintr-un motiv foarte simplu: nouă, românilor, ne lipseşte şi conlucrarea şi colaborarea, şi dragostea pentru Ortodoxie. Extrem, extrem de rar am văzut români care să o preţuiască şi să fie conştienţi de marea binecuvântare pe care o avem prin ea.
Păcat de ţara pe care o avem, la fel de binecuvântată, pentru că îi lipseşte binecuvântarea noastră, ceea ce anulează binecuvântarea lui Dumnezeu.

În imagini, un tablou virtual al pelerinajului în Grecia:

Un prieten drag

2011-05-26T12:38:00.002+03:00

Mâine este ziua Sfântului Ioan Rusul. Deşi ne întâlnim des, în rugăciune, de curând l-am vizitat. O mare bucurie, din care vă împărtăşesc câteva imagini:

Din prăznuirile de pe la noi:

- schitul Şinca Nouă - priveghere pentru Sf. Ioan în seara aceasta, de la ora 21
- Mănăstirea „Sf. Ioan Rusul' din localitatea Slobozia de Giurgiu

[editare ulterioară:]

- capela maternităţii Polizu

Un film grecesc despre viaţa Sfântului Ioan Rusul:

Iarba verde de acasă

2011-05-26T12:14:00.003+03:00

Am lipsit de acasă mai bine de o săptămână. O săptămână copleşitoare, plină de folos duhovnicesc şi de îmbogăţire spirituală şi culturală (meseria de călător ar fi una din preferatele mele :) ). Surpriza a venit însă la întoarcerea acasă, moment pe care îl anticipam cam deprimant, având în vedere schimbarea totală a peisajului şi lovirea frontală de muntele de sarcini de rezolvat, care a crescut vertiginos în lipsa mea.
Ce am primit în schimb? Multă emoţie şi bucurie neaşteptată: copii cu floricele în mână pândindu-mi nerăbdători plecarea la biserică (ne-am întors duminică dimineaţa, la 5); flori proaspete la icoane; îmbrăţişări calde sau strângeri puternice de mâini, chiar lacrimi în colţuri de ochi; multă căldură.
O primire emoţionantă, total neaşteptată, la fel de copleşitoare ca pelerinajul.

o săptămână lipsă = iarbă până la brâu :)

Împreună-călătorilor, cu bucurie

2011-04-28T15:24:00.001+03:00

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat la împreună-călătoria din Post şi transmit tuturor mulţumirile multora dintre voi. Unii dintre noi au avut mari probleme în această perioadă şi mi-au spus că au simţit efectiv puterea rugăciunii în comun. Mare este Dumnezeu, îndelung-milostiv şi grabnic-răspunzător la rugăciunile noastre lipsite de vrednicie…

Domnul să ne ţină credinţa şi nădejdea şi dincolo de Post!

Hristos a înviat!

N.

[editare ulterioară] Am uitat să menţionez că pe lângă cei care au fost pe pomelnic am mai avut împreună cu noi şi alţi împreună-călători, care fie au aflat prea târziu pentru a se mai înscrie, fie le-a plăcut aşa mult rugăciunea, încât şi-au dorit să călătorească cu noi şi cu Domnul, chiar dacă nu au mai fost pomeniţi cu numele. S-au rugat cu smerenie împreună cu noi, fiind pomeniţi la "toţi cei care călătoresc împreună cu noi în acest Post" şi "cei ce se roagă acum împreună cu noi". De dragul comuniunii, îi pomenesc acum pe cei de care ştiu:

Mihai cu fam.
Mihaela cu fam.
Ana-Maria
preoteasa Ileana cu fam.
Valer, Virginia şi Valeriu
Cristina

Să zicem cu toţii şi pentru aceştia: Doamne, miluieşte!

Hristos a înviat, ce bucurie!

2011-04-28T14:38:00.000+03:00

Zile pline şi minunate au fost şi încă nu s-au terminat, pentru că mi-am luat concediu fără plată şi pentru Săptămâna Luminată, să mă pot bucura din plin de Înviere.
Cel mai mare cadou pe care l-am primit: nădejdea. Iar pentru o persoană cu accese depresive nu există DAR mai mare. Nu ştiu ce va mai urma, dar atâta timp cât Îl simt pe Domnul şi am Nădejdea Lui, ştiu că totul va fi bine, oricât de greu ar fi…

Zile cu bucurie tuturor, în continuare. Săptămâna Luminată (o continuă Înviere) este abia la jumătate!
Din repertoriul pascal sârbilor ortodocşi, mult soare, flori şi bucuria Învierii (versurile sunt ale Sf. Nicolae Velimirovici):

Şi tot din aceeaşi serie:

Hristos a înviat, ce bucurie!
N.

Sâmbăta Mare: „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

2011-04-23T10:13:00.000+03:00

PROHODUL

Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
„Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

„Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma; acoperă piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea; doarme Viaţa, şi iadul se cutremură, şi Adam din legături se dezleagă. Slavă rânduielii Tale, prin care săvârşind toate, ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică, prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.”

Denia Prohodului

Vinerea Mare: Cu spini se încununează Dumnezeu, primeşte răni şi rabdă ocări

2011-04-22T00:39:00.002+03:00

Doamne, ce grozăvii am trăit în seara asta…

„Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape.
Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor.
Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu suliţa a fost împuns Fiul Fecioarei!
Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase.
Arată-ne nouă şi slăvită Învierea Ta.”

„Răstignitu-Te-ai pentru mine, ca să-mi izvorăşti mie iertare; împunsu-Te-ai în coastă, ca să-mi ţâşneşti pâraie de viaţă; cu piroane Te-ai pironit, ca prin adâncul patimilor Tale, crezând eu înălţimii puterii Tale, să-Ţi cânt: Dătătorule de viaţă, Hristoase, slavă şi Crucii Tale, şi Patimii Tale, Mântuitorule.“

„Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut ţie? Sau cu ce v-am supărat pe voi? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă cu oţet; în loc să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit.“

„Cu spini se încununează Dumnezeu, Care înfrumuseţează tot pământul cu flori; primeşte răni şi cu îndelungă răbdare rabdă ocări; poartă porfiră de ocară, şi toate le rabdă şi pătimeşte cu trupul, Dumnezeu fiind.”

„Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stat-a gol la judecată şi a primit palme peste obraz, din mâinile pe care le-a zidit. Şi poporul cel călcător de lege a răstignit pe Domnul slavei pe Cruce. Atunci s-a rupt catapeteasma Templului; soarele s-a întunecat, nesuferind să vadă batjocorit pe Dumnezeu, de care se cutremură toate.“

Denia celor 12 Evanghelii

Nu mă mai satur de aceste stihiri din Joia Mare… Oricât le-aş relua şi aş găsi şi altele, mintea mea rămâne blocată în faţa Îndelung-răbdării pline de Iubire pe care o are Domnul faţă de ura, scuipările, bătăile, batjocoririle sau, mai rău, indiferenţa noastră.
Şi cât de inconştienţi suntem că în voia noastră stă să-L slobozim sau să-L răstignim şi că atunci când ne dedăm la fărădelegi, trimitem pe Domnul la moarte.

Doamne, ajută-ne să nu-Ţi fim răstignire…

Şi, din nou, Costache Ioanid:

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce Se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...

Şi-acum Iisus cel condamnat,
azi, El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...

Joia Mare: Cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă

2011-04-20T23:11:00.001+03:00

Joia retrăim împreună cu Domnul patru lucruri. Toate sunt copleşitoare, însă, an de an, smerenia infinită pe care ne-a arătat-o Domnul prin spălarea picioarelor ucenicilor mă lasă fără cuvinte…

„Cel ce a făcut lacurile, izvoarele şi mările, învăţându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ştergar şi a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii, şi înălţându-ne pe noi din adâncurile răutăţii, Unul, Iubitorul de oameni.”

„Făcând cunoscători în cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi, i-ai învăţat, zicând:
O, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de mine vreo frică; că deşi pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteţi deci prieteni, faceţi ca Mine; cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii.”

Denia de Joi, în Săptămâna Patimilor (Miercuri seara)

Iar poezia lui Costache Ioanid, pe care o recitesc în fiecare an în această zi, mă impresionează mereu, până la lacrimi.
În sistemul societăţii în care trăim mândria este motorul care mişcă aproape totul. Şi atunci smerenia devine ceva tot mai de neînţeles, iar iubirea (care nu se „combină” cu mândria) e tot mai absentă. Ce rezultă de aici? Fără smerenie şi fără iubire suntem tot mai nesimţitori, murim încet, îngropaţi în propriile mizerii şi orgolii…
Doamne, ajută-ne să pricepem lecţia ştergarului!
N.

Miercuri: Ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule

2011-04-19T22:51:00.002+03:00

La Denia de marţi seara ne sunt puse în faţa ochilor inimii două chipuri: femeia cea păcătoasă şi Iuda.

„Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; dar cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşeli ca un Stăpân, mie celui ce zic: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.”

„Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob al vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi“

Denia de Miercuri, în Săptămâna Patimilor (Marţi seara)

O atenţionare pentru noi, cei care suntem în Biserică şi ne considerăm credincioşi: aceea (păcătoasă, blamată de toţi, bârfită) prin lacrimi şi dragoste a cunoscut pe Dumnezeu; iar acesta (ucenic, fizic aflându-se mai mereu în prezenţa Domnului) s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că a avut inimă împietrită şi nu avut pocăinţă. Dacă i-ar fi părut rău, ca lui Petru, ar fi fost primit în dragostea Domnului, ar fi fost iertat, chiar şi după trădare.

Eu? Eu unde mă aflu? Atunci când, cunoscând nespusa iubire a Domnului pentru noi şi bucuria copleşitoare pe care ţi-o dă harul Lui, şi totuşi uit de El, de prezenţa Lui, şi mă rispesc în griji aiurite, sau judec pe cineva, gonind harul de la mine, sau stau stană de piatră la Liturghie (care e cea mai mare actualizare a Iubirii pe care ne-o oferă Domnul azi), cu inimă nesimţită şi împietrită… În toate aceste cazuri şi altele asemănătoare, nu sunt eu oare mult, dar muult mai aproape de Iuda? Ba da.
Doamne, dă-mi lacrimile femeii păcătoase!

Marţi: Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare?

2011-04-18T23:24:00.002+03:00

La Denia de luni seara auzim despre pilda celor zece fecioare şi despre pilda talanţilor:

„Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, şi ne vom despărţi de la acestea de aici. Până când ai vreme, trezeşte-te, grăind: Greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică: Să nu rămân afară din cămara lui Hristos.”

„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”

Denia de Marţi, în Săptămâna Patimilor (Luni seara)

"Lucrurile trecătoare" sunt specialitatea noastră, a oamenilor în general şi a mea în special. Mintea noastră macină neîncetat gânduri, gânduri: ce fac mâine, cum să fac să rezolv problema cutare, ce mai fac de mâncare, azi m-am întâlnit cu cutare, uite ce mi-a zis, când să fac cutare etc. etc. etc. etc.
Cât efort facem să disciplinăm mintea? Cât din timpul unei zile ne gândim la Domnul? La cât de mare este mila Sa şi îngăduinţa pe care o are pentru toate răutăţile şi păcatele noastre, pentru multa noastră ne-simţire, la cât de mult ne poartă de grijă şi în cele mai mici lucruri (o, de am avea "ochi" să vedem!), la cât minunate sunt lucrurile Sale etc. etc. etc.

De mare ajutor: metanierul şi
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa...

Luni: Să mergem împreună cu Hristos şi împreună să ne răstignim

2011-04-18T09:35:00.001+03:00

La Denia de aseară:
"Ziua aceasta aduce luminat începuturile Patimilor Domnului; veniţi, dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări şi bătăi, judecat fiind de Pilat. Şi încă lovit fiind de rob cu palma peste cap, toate vrea să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta să zicem: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruieşte iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preacuratelor Tale Patimi."

"Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie, a zis apostolilor pe cale:
Iată, ne suim în Ierusalim şi se va da Fiul Omului precum scrie despre Dânsul.
Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim
şi să ne omorâm pentru Dânsul desfătările lumeşti;
ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul şi să-L auzim pe El zicând:
De acum, nu Mă voi mai sui în Ierusalimul cel pământesc, ca să pătimesc;
ci Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru
şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus, în împărăţia cerurilor."

Denia de luni în Săptămâna Patimilor (Duminică seara)

A început Săptămâna Patimilor. Domnul a intrat în Ierusalim şi se pregăteşte de Patimi, de ură, de scuipări, de batjocoriri, de înjurături, de bătăi... El, Care este Iubirea.

Şi noi? Unde suntem noi, ce facem noi în această Săptămână?

Anul acesta am putut să îmi iau liber în Săptămâna Patimilor. Nu îmi doresc decât să pot trăi aceste zile împreună cu Domnul... Şi tot ce fac să fie legat de semnificaţia acestei zile: Denii, curăţenia la biserică, întâlniri cu copiii, să povestim despre Patimi şi Înviere, hrană pentru suflet...

Curăţenia din casă nu îmi va ocupa prea mult timp (m-am bucurat să citesc la Irina - De ce nu fac curăţenie de Paşti şi Ecaterina - Pe curând, curăţenie! - argumentarea acestei atitudini pe care o am şi eu de câţiva ani). Pregătirea mâncărurilor - nici atât. Postul de săptămâna aceasta este oricum unul mai aspru, iar cu mâncărurile pentru Paşti mă gândesc la câteva lucruri simple şi uşoare (şi de făcut, şi de suportat pentru organismul obişnuit acum cu postul).

Dar, sigur, doar cu Domnul voi putea face aşa.

Săptămâna Patimilor - hrană pentru suflet şi împreună-trăire cu Domnul

2011-04-18T08:13:00.004+03:00

Denia de duminică seara

Denia de luni seara

Denia de marţi seara

Denia de miercuri seara

Denia de joi seara (cele 12 Evanghelii)

Denia de vineri seara (Prohodul)

Sâmbătă:

Sâmbăta Mare

Un rezumat al Săptămânii Patimilor, prin Cruce spre Înviere:

Copiii şi Floriile

2011-04-17T23:47:00.001+03:00

Anul acesta am avut parte de o bucurie copilărească de Florii. După ce am povestit la orele de la Hristos împărtăşit copiilor despre Intrarea Domnului în Ierusalim, astăzi, la ieşirea cu Sfintele Daruri, copiii cu ramuri de sălcii în mâini s-au aliniat de-a lungul drumului pe care trebuia să iasă părintele din altar. E pentru prima dată când, împreună cu ei şi datorită lor, am simţit bucuria pruncilor din Ierusalim.
O bucurie sinceră, copilărească, autentică.

Săptămâna Floriilor

2011-04-13T17:37:00.001+03:00

Suntem în Săptămâna Floriilor. Cu dor de Înviere, mă străduiesc să mă liberez de toate poverile vremelnice, pentru a putea trăi împreună cu Domnul zilele care vor urma.

Lazăr este mort, Domnul se îndreaptă spre Betania, pentru a aduce alinare durerii care i-a copleşit pe cei care l-au îngropat. Mai sunt câteva zile şi ne vom bucura împreună cu ei de învierea fratelui lor, apoi vom merge la Ierusalim, să fim împreună cu Hristos la începutul Pătimirilor.

Nu ne cere ramuri verzi, ci se bucură de „ramurile virtuţilor”: să ne vadă mai buni, mai milostivi, mai îndurători faţă de aproapele. Iar toate acestea nu le putem fără El. Cu rugăciunea numelui Lui nădăjduiesc să trăiesc cât mai mult în prezenţa Lui, iar Duhul să îmi cureţe inima de viclenii şi răutăţi.
O săptămână binecuvântată tuturor şi un crâmpei floral de pe la noi:

Adu-ţi aminte NUMAI de păcatele tale

2011-04-01T08:46:00.001+03:00

„De la Domnul, Cel ce S-a smerit pe Sine până la moarte prin Cruce pentru tine, învăţând, suflete al meu, din înălţare umilinţa şi din umilinţă înălţarea, nu te înălţa pentru virtuţile tale, nici nu te socoti pe tine drept să osândeşti pe aproapele tău, ca fariseul cel lăudăros; ci cu gând plecat aducându-ţi aminte numai de păcatele tale, ca vameşul strigă: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine, păcătosul, şi mă miluieşte.”

Vecernia zilei de vineri, în a patra săptămână a Postului (joi seara)

„Nu am nevoie de mâini şi de picioare, ci de aripile Duhului Sfânt”

2011-03-31T13:56:00.002+03:00

Nu am mai auzit de Nick Vujicic, dar am aflat azi, la recomandarea unui prieten drag. S-a născut în 1982, fără mâini şi picioare. Are doar un ciot de picior, pe care îl răsfaţă numindu-l „os de puişor”. Cum se descurcă? Puteţi vedea în filmuleţele de mai jos (ca să înţelegeţi mai bine trebuie să ştiţi engleza).

Salvat de la avort prin faptul că medicii nu şi-au dat seama decât la naştere că nu are membre, Nick a avut o viaţă depresivă, dorind chiar să se sinucidă, până când Dumnezeu i-a răspuns la întrebarea: „De ce?”. Atunci când a primit răspunsul a înţeles că, atunci când ai dragostea Domnului, nimic altceva nu este esenţial. Bucuria, nădejdea şi pacea, pe care le-a primit atunci când a înţeles rânduiala lui Dumnezeu şi a primit dragostea Lui, l-au transformat cu totul.

Duminica Sfintei Cruci şi începutul săptămânii a 4-a

2011-03-27T22:48:00.003+03:00

Am intrat în săptămâna a 4-a din Post, săptămâna de mijloc, marcată de Cruce, aşezată şi în biserică la închinare. La noi, însoţită de 2 aranjamente făcute cu multă dragoste.

„Doamne, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne să ne închinăm ei întru umilinţa inimii, luminându-ne bine cu postirile şi cu rugăciunile, cu înfrânarea şi cu facerea de bine, ca un bun şi de oameni iubitor.”

Vecernia zilei de luni, în a patra săptămână a Postului

„Înjumătăţind curgerea celor 40 de zile ale postului, veniţi să mergem cu dragoste împreună cu Hristos la dumnezeiasca Patimă. Ca împreună cu El răstignindu-ne, să ne facem părtaşi Învierii Lui.”

Utrenia zilei de luni, în a patra săptămână a Postului

O săptămână binecuvântată!

La mulţi ani, mămicilor!

2011-03-25T14:54:00.002+02:00

Te iubesc, dar prea puţin. Lepra păcatului acoperă sufletul meu

2011-03-24T16:25:00.015+02:00

Un dar copleşitor pentru mine: Daniel Turcea.

RUGĂCIUNE

I .

Rugaţi-vă

pentru mine, rugaţi-vă,

biruitorilor, fericiţilor.

rugaţi-vă în lumină

în har

şi în adevăr

să-ncep

eternitatea

ascultării lui Dumnezeu

a vieţii în Dumnezeu

a rugăciunii

iartă-mă,

Te-am căutat în petale, în chipul

cel mai frumos, am crezut

că erai

în clipa cea scrisă

Te iubesc dar prea puţin,

Dă-mi să Te iubesc

cu întreaga-mi

fiinţă!

II.

Tu

Cel care, întreg

locuieşti în mine, acum

străin mie,

lasă doar

razele Tale

să strălucească în inima mea.

învie sufletul meu

cel pustiit

cum din piatră ai izvorât apa cea vie.

Doamne,

eu sunt orbul, deschide

ochi cei din taină ai inimii,

sunt cel mai ticălos dintre oameni

-lepra păcatului acoperă sufletul meu-

Curăţeşte-mă!

Ajută necredinţei mele…

(Daniel Turcea)

Mai multe despre Daniel Turcea:

Nu trageţi concluzii în urma reportajelor TV

2011-03-23T23:21:00.002+02:00

E un gând pe care mă simt cumva datoare să îl împărtăşesc, aşa cum m-am simţit datoare să scriu, cândva, un articol: Cum suntem păcăliţi prin intermediul presei.

Am lucrat mai bine de 6 ani într-o televiziune, iar concluzia mea în urma acestei experienţe este că orice vezi la televizor poate să fie aşa, dar poate foarte bine să nu fie. Totul este marcat de subiectivismul realizatorului, care din imagini tăiate din context şi comentarii poate schimba toată povestea.
Iar în cazul subiectelor religioase, dacă realizatorul nu face parte din Biserică (decât eventual cu numele), poate fi chiar bine intenţionat, dar nu are cum să prezinte în mod autentic anumite lucruri, pentru că, netrăindu-le, nu le înţelege.
Lupta împotriva Bisericii este tot mai subtilă, mai perversă, se poate ascunde chiar sub aparenţe pozitive, de „a scoate adevărul la iveală” şi mituri de acest gen, care, cel puţin în presa românească, rămân mituri.

Nu uitaţi că Domnul ne-a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” Şi nu uitaţi că, dacă postim, degeaba postim de mâncare dacă nu postim de gândurile rele. Asta ne spune Triodul chiar în ziua de azi:

„Să postim, fraţilor, de gânduri urâte şi de fapte rele; să ne curăţim inimile, să ne ridicăm ca pe nişte aripi prin dumnezeieştile virtuţi, să ne ferim de pornirile răutăţii râvnitoare de cele de jos; ca fiind purtători de lumină, să vedem Paştile cele mari.”

Utrenia zilei de miercuri, în a III-a săptămână din Post

A început săptămâna a 3-a

2011-03-21T00:10:00.001+02:00

Am avut parte de o Vecernie minunată. Începând de la prochimen se sting becurilor, părăsim fastul şi strălucirea Duminicii şi intrăm din nou în atmosfera postului, continuând la lumina lumânărilor. Săptămâna a 3-a a început:

„Pe mine cel rătăcit în munţii relelor neascultări caută-mă, Cuvinte, şi la Tine mă cheamă alungând departe năravurile cele rele ale gândului meu. Şi fiind mort înviază-mă iarăşi, şi cu postul mă curăţeşte pe mine, cel ce strig cu plângere neîncetat: Stăpâne Hristoase, milostiveşte-Te spre mine, pentru mare şi bogată mila Ta.”

„Începând postul săptămânii a treia, pe cinstita Treime să O lăudăm credincioşii, săvârşind cu bucurie cealaltă vreme a lui; şi patimile trupeşti slăbindu-le, să culegem din sufletele noastre flori dumnezeieşti, ca să împletim cununi stăpânei zilelor. Ca toţi purtând cununi, să lăudăm pe Hristos ca un biruitor.”

Tot din Triod, Vecernia zilei de luni (duminică seara), în a III-a săptămână din Post

Limbă ţinută-n frâu, pocăinţă şi milostenie

2011-03-17T22:52:00.002+02:00

Triodul este cartea minunată care ajută la întreţinerea atmosferei Postului. La sfatul unei verişoare dragi, în timpul facultăţii îl împrumutam de la bibliotecă şi îl foloseam ca bază pentru canonul meu de rugăciune din această perioadă. Cu prima ocazie când l-am găsit, l-am cumpărat. Aşa că şi acum îl folosesc la rugăciune în timpul Postului. Pentru că textele sunt minunate, încerc să vă mai împărtăşesc, când pot, din bogăţia lor.

„Postul cel duhovnicesc primindu-l, fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedicare fratelui spre sminteală; ci cu pocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos: Iartă-ne nouă greşelile noastre, ca un iubitor de oameni.”

„Vreme de pocăinţă şi pricinuitoare de viaţă veşnică este nouă nevoinţa postului, numai de vom întinde mâinile spre facerea de bine; că nimic nu mântuieşte sufletul aşa ca darea la cei lipsiţi, că milostenia unită cu postul izbăvesc pe om din moarte. Pe aceasta să o îmbrăţişăm, că acesteia nimic nu este asemenea. Că puternică este să miluiască sufletele noastre.”
Utrenia zilei de joi, în a doua săptămână a Postului

Învăţătura mea pentru ziua de azi:

- mai multă grijă la ce vorbesc, căci limba otrăvită mult rău poate face; iar vorbirea aiurea mă distrage de la lucrurile cu adevărat importante;
- pocăinţa curăţă sufletul de mândrie şi dorinţa de a obţine părerea bună a celorlalţi;
- milostenia (trupească sau sufletească) trebuie neapărat că completeze neapărat abţinerea de la mâncăruri.

Despre post

2011-03-09T23:44:00.000+02:00

Editorial: Postul Mare - o sinteză a gândurilor mele referitoare la împreună-călătoria noastră prin Postul Mare (dar nu numai)

Să călătorim împreună spre Înviere! - o trecere în revistă a duminicilor pregătitoare şi a celor din Postul Mare (nu eu i-am sugerat părintelui autor ideea :) )

Săptămâna mea e binecuvântată. Spre deosebire de nebunia ultimelor multe luni, zilele astea timpul parcă se dilată. Deşi lucrez în timpul zilei, parcă trăiesc pentru slujba Canonului de seara, iar aşteptarea lungeşte ziua, ceea ce mă încântă nespus. Mă întristez însă la gândul că mâine seară e ultima, deocamdată...
Despre cum puteţi asculta Canonul cel Mare, am adăugat detalii aici.

Rugăciunea Mitropolitului Antonie de Suroj

2011-03-09T13:40:00.001+02:00

este de fapt o rugăciune a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei, care i-a plăcut atât de mult Mitropolitului Antonie încât a consemnat-o, fără însă a menţiona autorul (cum a făcut şi Sf. Ioan Iacob cu poezia lui Traian Dorz). Uitasem acest lucru, dar l-am redescoperit căutând de fapt o traducere mai bună. Dacă vă deranjează, deci, traducerea, aşa cum m-a deranjat pe mine, am refăcut documentul, punând direct sursa, care a fost tradusă mai bine.
http://dl.transfer.ro/transfer_ro-09mar-419eca084e27b.zip

Am profitat de ocazie şi am adăugat două împreună-călătoare care s-au rugat împreună cu noi, însă din cauză că au anunţat prea târziu, nu au fost trecute cu numele în pomelnic, Ana-Maria şi Mihaela.
Ne întâlnim, cu drag, deseară. O săptămână binecuvântată împreună cu Domnul!
N.

De mâine, Canonul cel mare

2011-03-06T23:55:00.003+02:00

De mâine (luni) până joi, avem posibilitatea de a intra în atmosfera Postului prin Canonul cel mare. O slujbă minunată, despre care am tot vorbit anii trecuţi. De ce? Pentru că eu cred că fără ea nu poţi să simţi atmosfera Postului Mare. Aşa că vă îndemn din tot sufletul să participaţi...
Dacă nu găsiţi o biserică unde să se facă (din păcate, trebuie să spun, cu mare durere, că există oraşe unde nu se face Canonul cel mare la nici o biserică), ascultaţi măcar pe internet. Găsiţi aici o parte.

[later edit] 1. Pe Trinitas (tv şi radio), slujba este transmisă în direct, începând cu ora 16. Pe internet puteţi asculta în direct aici.
2. La Radio Renaşterea, în fiecare seară (de luni până joi în prima săptămână a Postului) de la ora 18. Live puteţi asculta pe internet aici.

Şi o lectură de folos: Postul cel Mare - părintele Alexander Schmemann.
N.

Pomelnicul împreună-călătorilor

2011-03-06T22:20:00.004+02:00

Îl puteţi descărca (timp de 10 zile) de aici:
http://dl.transfer.ro/transfer_ro-09mar-419eca084e27b.zip
Sau de aici:
pomelnic impreuna calatori Postul Mare 2011

Pe lângă rugăciunile suplimentare obişnuite, pe care le-am avut şi anul trecut (pentru bolnavi, pentru cei adormiţi), am adăugat anul acesta şi Rugăciunea zilnică a Sfântului Filaret al Moscovei, care mie îmi este foarte dragă. Sigur, este opţională.

Plecăm deci la drum, nu înainte de a vă cere iertare tuturor. Ultimul an a fost unul foarte greu pentru mine şi e posibil ca, fără să vreau, să vă fi pricinuit şi vouă supărări prin intermediul blogului... Vă rog să mă iertaţi, am multe neputinţe, dar nădăjduiesc în mila lui Dumnezeu.

Iar acest Post sper să ne fie tuturor spre schimbarea vieţii, spre apropierea (cu încă ceva paşi) de Domnul.
Împreună-călătorie cu folos, ne întâlnim la rugăciune!
Natalia

În pregătire

2011-03-06T21:24:00.000+02:00

Nu de mult am ajuns de la Vecernia iertării. Am fost întâmpinată la deschiderea mailului şi de o mulţime de împreună-călători veniţi în ultimul moment. Aşa că... lucrez la document.
Revin

Criteriul Judecăţii

2011-02-26T22:24:00.004+02:00

Pregătirea pentru intrarea în Postul Mare ne conduce mâine la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. Ce spune Părintele Schmemann (lectura mea de căpătâi în această perioadă), mi se pare esenţial:

„Când Hristos va veni să ne judece, care va fi criteriul judecăţii Lui? Parabola ne răspunde: iubirea – nu numai o simplă preocupare umanitară pentru o justiţie abstractă si pentru “săracii” anonimi, ci iubirea concretă şi personală pentru cel de lângă mine, oricine ar fi, pe care Dumnezeu a făcut să-l întâlnesc în viaţa mea.”

Criteriul este, deci, iubirea. Şi cred că ar trebui să ne îngrijorăm (cel puţin), pentru că iubirea e ceva ce ne lipseşte. Deşi Dumnezeul nostru e Dumnezeul Iubirii, noi, creştinii, avem de toate… până la iubire. Încercăm să plinim o seamă de rânduieli, diverse numere (3, 7, 12, 40…) de… (lumânări, pomelnice, acatiste, masluri etc.), dar când e vorba să îl iubim pe cel care se împinge la o coadă, sau ne calcă pe picior în autobuz, sau se uită urât, sau e, pur şi simplu, necredincios, nu putem! Desconsiderăm tot ce nu este după „criteriile” noastre. Iar acestea sunt absolut lucruri mărunte, de aceea nici nu mă gândesc mai departe, la a-i iubi pe cei care ne fac rău (căci şi pentru asta avem poruncă…).
Ce ne vom face, deci? Căci nu vom fi întrebaţi câte lumânări am aprins, nici câtă carne am mâncat (postul ne ajută pe noi, nu Îi foloseşte lui Dumnezeu), ci cât am iubit…
Şi cât am iubit? Mă uit la mine şi răspund…: puţin spre deloc.

Natalia

PS Nu uitaţi de împreuna călătorie. Peste o săptămână pornim la drum. Să ne ajute Domnul ca prin punerea în comun a efortului şi rugăciunii să reuşim să dobândim, cât de puţin, iubire.

Întoarcerea Acasă şi pregătirea pentru împreună-călătorie

2011-02-19T22:26:00.003+02:00

De când am înţeles puţin din minunăţia Postului Mare (ca împreună-călătorie cu Domnul), începutul Triodului mă emoţionează.
Suntem deja în Duminica Fiului risipitor, iar anul acesta, parcă mai mult ca oricând, după un an greu şi plin de încercări, simt nevoia şi dorul de „dezintoxicarea” anuală a sufletului prin Postul Mare. Perioada asta este pentru mine ceva copleşitor, ceva dumnezeiesc (dacă se îndură Domnul să trimită harul Său peste dorinţa mea de a trăi împreună cu El…). Nu e doar regim alimentar, e o atmosferă şi o stare.

În celelalte posturi parcă nu prea reuşesc în afară de alimentaţie să schimb mare lucru, dar în Postul Mare slujbele speciale mă ajută enorm.

Având în vedere cele de mai sus, eu mă regăsesc perfect în cuvintele Utreniei acestei Duminici:

„Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la Tine, dar nu mă părăsi, nici nu mă arăta netrebnic împărăţiei Tale. Vrăjmaşul cel cu totul viclean m-a dezbrăcat şi mi-a luat bogăţia; darurile cele sufleteşti le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă şi întorcându-mă către Tine strig: Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Cel ce pentru mine Ţi-ai întins pe cruce preacuratele Tale mâini; ca să mă scoţi de la fiara cea cumplită şi cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un singur mult-Milostiv.“

Împreună-călători

Da, îmi doresc mult să reluăm şi împreuna-călătorie (programul meu s-a decongestionat puţin). Cum pregătirea pentru Post a început deja, deschid şi eu lista pomelnicului împreună-călătorilor. Astfel va putea fi definitivat până în Duminica Iertării, când pornim la drum.

Principiile rămân aceleaşi ca în anii trecuţi:
• - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
• - să înmulţim programul zilnic de rugăciune
• - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, iar pomelnicul îl voi posta când va fi gata)
• - să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
• - să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
• - să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
• - să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

Dintre acestea, obligatorii sunt tot cele 2:

1. să ţinem postul

2. să ne întâlnim în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (ora României).

În Duminica Iertării – 6 martie – (sau seara de dinainte) voi posta canonul de rugăciune cu pomelnicul împreună-călătorilor.

Ce înseamnă să fii împreună-călător? Să ţii cele două principii de mai sus (de aceea vă rog să nu treceţi pe pomelnic decât pe cei care sunt de acord să călătorească împreună cu noi, adică să postească şi să se roage cu noi).

Dacă doriţi să împreună-călătorim, vă aştept cu mare, mare drag şi DOR (cu un comentariu sau un mail).

Natalia

PS. Cartea “Postul Mare” a Părintelui Al. Schmemann este o carte de căpătâi în această perioadă. Cuvântul la Duminica Fiului risipitor îl găsiţi aici:

Intoarcerea Acasa

Un fragment:
"Este usor, într-adevãr, sã mã spovedesc cã nu am postit în zilele rânduite, cã nu mi-am fãcut rugãciunile sau cã m-am mâniat. Este un lucru diferit, totusi, acela de a realiza dintr-o datã cã am pângãrit si cã mi-am pierdut frumusetea sufleteascã, cã sunt departe de adevãrata mea viatã, de adevãrata mea casã, si cã ceva pretios, frumos si curat a fost rupt fãrã sperantã în structura intimã a existentei mele. Aceasta si numai aceasta este pocãinta, dorinta adâncã de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recãpãta cãminul pierdut."

Apostolat nr. 48

2011-02-08T19:21:00.002+02:00

Editorial:

2011

Actual:

Dialoguri:
„Portretul luptătorului la tinereţe”- între rigoare şi regie (I) - Dincolo de aspectele artistice şi regizorale, pentru făgărăşeni este importantă nu doar existenţa acestui film, ci şi veridicitatea evenimentelor şi a personajelor.

Martiri în închisorile comuniste:

Cinstirea martirilor, datorie de suflet a creştinilor. Memorialul durerii de la Aiud

Pas în doi:

Un bărbat puternic este acela care îşi controlează impulsurile

Educaţie creştină:

Copiii şi treburile casnice

Căsuţa copiilor:

Nu fi supărăcios, învaţă să ierţi

Fii tânăr cu Hristos:

De pe treptele unei discoteci

Slujbele Bisericii. Să trăim. Să înţelegem.

Vecernia

La gura sobei:

Aşa-i Vorba!

Cu Dumnezeu în casă:

Natalia

Femeile şi "florile rupte şi dăruite"

2011-02-04T20:38:00.001+02:00

Bunica mea, atunci când primea flori, le întorcea celui de la care le primea, cu o rugăminte: "Duceţi-le la Maica Domnului!". Având în vedere că locuieşte lângă o catedrală deschisă zilnic, ofertantul nu avea ce face decât să îi împlinească rugămintea şi să ducă buchetul la icoana Maicii Domnului.

Astăzi am întâlnit acest subiect al „iubirii” femeilor pentru flori la Părintele Nicolae Tănase. În stilul ironic specific, părintele vorbeşte despre această tânjire contemporană a femeii ca soţul să îi aducă flori în termenii următori:

„Ce nu facem noi, bărbaţii, pentru femei, este ştiut. Ce ar trebui să facem, de asemenea este ştiut. Nu ştiu din ce motiv, nu am găsit încă explicaţia. Femeile (când spun femei mă refer la sex în sine, adică de la fetiţe până la cea mai deplină femeie), de la o vreme (nici asta nu ştiu de când, probabil de 100 de ani, de aceea nu ştiu de când), iubesc foarte mult florile. Dar nu le iubesc în chip obişnuit, ca noi toţi; şi noi, bărbaţii, iubim florile, în sensul că ne plac florile; nu există cineva care să spună: vai, nu vreau să văd o floare sau nu pot suporta să privesc la o floare. Dar femeile le iubesc într-un chip anume, adică: rupte şi dăruite. Ele nu iubesc florile acolo unde sunt, ele iubesc florile la ele. De aceea florile trebuiesc rupte şi dăruite. Cum şi de ce se întâmplă asta? Repetăm: nu ştim. La începutul secolului al treilea, un sfânt părinte – Sfântul Clement Alexandrinul – făcea afirmaţia că florile se cuvin morţilor. Dar a trecut aşa de mult din secolul al treilea până în secolul XX… şi sensul s-a schimbat. Şi dacă s-a schimbat, îl luăm aşa cum e. Şi am modificat: ducem flori şi morţilor, dar ducem cu soţ. Şi, pentru a face o distincţie, ducem femeilor fără soţ.”

Fragment din volumul despre căsătorie şi familie, în curs de apariţie la Editura Agaton.

Voi cum staţi cu florile? :)

Raclă pentru Sf. Ioan Rusul

2011-02-04T20:02:00.000+02:00

Maria ne pune în atenţie, într-un comentariu la postarea mea despre Sf. Ioan Rusul, rugămintea obştii Mănăstirii Sf. Ioan Rusul din comuna Slobozia, judeţul Giurgiu, de a contribui la realizarea unei racle pentru părticica din moaştele Sfântului pe care o au acolo. Apelul şi datele de contact le găsiţi pe site-ul mănăstirii.

... fără cuvinte...

2011-02-03T17:29:00.000+02:00

Alchimia din alimente

2011-02-01T12:48:00.001+02:00

Un documentar de a cărui existenţă m-am bucurat.

"Te lingi pe buze dupa o portie de paste la plic facuta in cateva minute. Chips-urile - nu te mai poti satura, supa n-are gust daca nu punem in ea traditionala lingura de condiment, friptura e fada daca n-o garnism cu aromele din plicuri. Supele crema, la minut - gustoase, foc! La fel si ciorba facuta cu bors din plic! Iubim gustul suncii, al muschiului tiganesc, al cremvurstilor si al salamului. Mancam cu placere la fast-food, cu maioneza si ketchup - din belsug. Cine mai face icre sau pate de ficat acasa?"

Mai multe despre dumnezeul din stomac şi substanţele care uşurează supunerea noastră faţă de el, în materialul:

Natalia

Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie

2011-01-27T15:15:00.004+02:00

Este o campanie care m-a bucurat mult, încă de la început, pentru că foloasele păstrării curăţiei ca bază pentru o căsnicie sănătoasă, trăită în Dumnezeu, nu pot fi exprimate în cuvinte. De aceea, nădăjduiesc ca mărturiile tinerilor să fie un bun sprijin pentru cei care sub presiunea batjocoritoare a celorlalţi şi li se pare că sunt singuri şi chiar "nebuni".
Iată obiectivele prietenilor de la Ortodoxia tinerilor, care au pornit această campanie:

- Sa demontam zvonul generalizat conform caruia astăzi toţi tinerii ar intreţine relaţii intime înainte de căsătorie. Acest zvon il consideram foarte nociv atat pentru parintii care se complac cu starea de concubinaj a propriilor copii, dar este nociv mai ales pentru marea majoritate a tinerilor care se lasa usor influientati de vocea "lumii", cazand in pacatul desfranarii si intr-o viata de compromis.
- Sa aratam gravitatea relatiilor sexuale inainte de casatorie asupra propriei vieti, cat si asupra intergii societati si sa evidentiem efectele atat pe termen scurt cat si pe termen lung, astfel incat sa trezim cat mai multe constiinte adormite.
Sa-i incurajam la rabdare si rezistenta pe toti tinerii feciorelnici care deznadajduiesc si se simt puternic constransi de presiunea celor din jur prin indemnuri de genul "fa-o si tu ca asa e normal";
Sa-i incurajam pe toti tinerii cazuti in pacatul desfranarii, ca sa se ridice si sa puna un inceput bun de indreptare.

În acest sens au strans cateva zeci de marturii, pe care le-au publicat ca bază de pornire. Pentru a avea susţinere argumentată teologic/medical/psihologic despre acest subiect, însoţesc această campanie de un pachet de articole dedicate subiectului "sexualitate".

Domnul să facă această lucrare de folos, spre întărire!

Părintele Petru Moga şi Parohia Sf. Nicolae din Câmpina

2011-01-11T23:43:00.001+02:00

Am auzit de mai multă vreme de dânsul. De la prieteni apropiaţi, dar şi de la Nicoleta sau Anca.
În noiembrie însă, chiar de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, am avut marea, marea bucurie de a participa la Sf. Liturghie în această parohie şi de a-l cunoaşte pe părintele Petru.
Cuvintele nu pot descrie această parohie de vis, zidită în mod real, timp de 20 de ani, cu trudă, multă dragoste şi inspiraţie dumnezeiască.

M-a bucurat deci enorm ediţia emisiunii Profesioniştii care l-a avut ca invitat. O puteţi vedea, pe bucăţi, la Dana:

O emisiune profesionista despre fericire

Imagini şi lucruri minunate puteţi vedea chiar pe site-ul parohiei:
http://www.parohiasfnicolae.ro/

Iar povestea locului şi un interviu cu părintele găsiţi aici:

Părintele Petru Moga din Câmpina a transformat parohia într-o mare familie

Apostolat nr. 47

2011-01-11T08:40:00.000+02:00

Acum am văzut că este prima postare pe anul acesta, aşa că vă urez tuturor celor care poposiţi pe aici:

La mulţi ani în Domnul, cu mult spor în toate cele bune!

Pentru mine anul trecut a fost un an greu (îmi vine să spun că cel mai greu de până acum, dar probabil pentru că încercările sunt mai recente şi durerea mai "proaspătă"). Am avut multe, multe lecţii de învăţat, iar prin durere se pare că noi, oamenii, învăţăm cel mai repede :).
Pentru anul ce vine nu îmi doresc decât să rămânem în Domnul, în voia Lui, cât mai adânc, cât mai profund... Şi să ne fie toate spre înaintare duhovnicească, nu spre slavă omenească...

Să revin însă la subiectul postării: recomandările din ultimul număr al Apostolatului, pe care nu le-am putut posta până acum:

Editorial:

Copilul cu ochii senini

Actual:

Naşterea Domnului:

Trup şi suflet:

Trup şi suflet - în viziunea părinţilor filocalici

Pas în doi:

Gelozia este o atitudine creştină?

Educaţie creştină:

Către o femeie însărcinată: Mai întâi uşuraţi-vă de păcate

Căsuţa copiilor:

O poveste despre primul brad

Catehism pe înţelesul tuturor:

Sf. Liturghie, Taina tainelor: Liturghia credincioşilor

Cu Dumnezeu în casă:

Unde puteţi găsi cartea de colorat

2010-12-29T11:21:00.000+02:00

Domnul Hristos - carte de colorat cu texte explicative, despre care vă spuneam acum ceva timp, se găseşte acum şi la Librăria Sophia, precum şi la alte librării şi pangare care colaborează cu reţeaua de distribuţie Supergraph.

Două cărţi minunate...

2010-12-29T10:26:00.003+02:00

pe care le-am cumpărat acum câteva săptămâni, pentru a le citi din ele copiilor mei cu care lucrez la Hristos împărtăşit copiilor. Mi-au plăcut mult şi ilustraţiile, şi textul. Iată descrierea lor, făcută de editori:

Povestea Sfântului Ierarh Nectarie, Făcătorul de minuni

Micul Anastasie era un copil cuminte şi însetat de înţelepciune. Ca tânăr, s-a hotărât să slujească lui Dumnezeu într-o mânăstire, aşa că a devenit călugăr. Pentru dragostea şi ascultarea lui a primit o mulţime de daruri dumnezeieşti, printre care şi cel al facerii de minuni. Viaţa lui curată l-a arătat oamenilor ca un mare Sfânt al Bisericii, ocrotitor al copiilor şi tămăduitor al bolilor de tot felul.

Textul simplu şi grăitor şi ilustraţiile luminoase în acuarelă poartă sufletul pe alt tărâm, ca un îndemn de a descoperi mireasma sfinţeniei, de care se poate împărtăşi orice copil.

Cântarea lui Nicolae: povestea Imnului Trisaghion

Nicolae Vorbăreţul era un băiat obişnuit care îşi iubea casa din Constantinopol aproape la fel de mult pe cât îi plăcea să vorbească. Aceasta până în ziua în care îngerii l-au luat din mijlocul unui cutremur şi l-au învăţat să cânte. De atunci a devenit Nicolae Cântăreţul. Cântarea sa a izbăvit cetatea de cutremure şi a pătruns pentru totdeauna în viaţa liturgică a Bisericii ca Imnul Trisaghion.

Textul poetic şi minunatele ilustraţii în acuarelă aduc la viaţă Bizanţul secolului al cincilea, arătând copiilor de pretutindeni că şi ei pot fi aleşi de Dumnezeu pentru a aduce binecuvântări omenirii.

Detalii şi câteva pagini din cuprins găsiţi pe blogul Editurii Iona.

Natalia

Din chimvale să sunăm...

2010-12-23T22:32:00.000+02:00

"Din chimvale să sunăm, cu cântări de bucurie să strigăm, arătarea lui Hristos s-a ivit, propovăduirea proorocilor a luat sfârşit. Acela despre Care s-a zis că Se va arăta oamenilor în trup Se naşte în peştera cea sfântă şi Se culcă în iesle, ca un sărac, şi cu scutece Se înfaşă, ca un prunc."

Vecernia zilei de 24 decembrie

De profundis, Catavasia Nasterii Domnului

Asculta mai multe audio diverse

Cu bucurie vă împărtăşesc nişte daruri minunate primite zilele acestea:

Pe împreună-călătorii de-a lungul postului vă îmbrăţişez cu drag, mulţumire şi nădejdea că aţi avut folos;
iar tuturor vă doresc tuturor ca Naşterea Domnului nostru să vă fie de folos!

Domnul Hristos – carte de colorat cu texte explicative

2010-12-14T21:40:00.014+02:00

Am marea bucurie să vă prezint prima noastră carte. (Noi însemnând Editura Teofilia, adică un grup de prieteni cu mai multe proiecte în suflet, pe care sperăm să le vedem împlinite prin asociaţia cu acelaşi nume, pe care am înfiinţat-o anul acesta.)

Primul nostru proiect, la care lucrăm de câteva luni, tocmai s-a „întrupat”, adică de astăzi există şi fizic, pe hârtie. Este o carte de colorat cu texte explicative, prima din seria „Evanghelia în culori”. Un dar pentru cei mici, destul de nedreptăţiţi în oferta de carte ortodoxă de la noi.

Detalii:
Cartea are 40 de pagini şi conţine 32 de planşe de colorat despre Domnul Hristos, pornind de la izgonirea din Rai (momentul în care este anunţată venirea Mântuitorului) şi mergând până la Înălţarea Domnului. Fiecare planşă este însoţită de:

- un text despre evenimentele ilustrate
- rubrica „Ce pot să învăţ de aici?”, care face mesajul Evangheliei actual în viaţa cotidiană a copilului, prin diverse problematizări sau activităţi practice.

Opinia unei cititoare

Comenzi:

Cartea ortodoxă prin poştă.

Librăria Sophia, alte librării şi pangare acoperite de reţeaua de difuzare Supergraph şi nu numai.

cu bucurie şi nădejde de folos pentru frumuseţea sufletelor de copii,

Natalia

Apostolat nr. 46

2010-12-11T23:24:00.001+02:00

Editorial:

Falsa răbdare şi falsa nădejde

Dialoguri:

„La ţară a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea” - Interviu cu Părintele Vasile Onciu, Parohia Făgăraş - Combinat

Actual:

Pas în doi:

Educaţie creştină:

Independenţa, cel mai frumos dar pe care îl poţi face copilului

Trup şi suflet:

Eutanasia - oare chiar putem înşela moartea?

Căsuţa copiilor:

Căsuţa copiilor: Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României

Catehism pe înţelesul tuturor:

Sf. Liturghie, Taina Tainelor. Liturghia celor chemaţi

Slujbele Bisericii. Să trăim, să înţelegem:

Necesitatea slujbelor

Cu Dumnezeu în casă:

La gura sobei: Veşmântul părintelui Arsenie

Trecut şi prezent:

Biserica „Sf. Tedor Tiron” din Sâmbăta de Sus

Portretul luptătorului la tinereţe

2010-12-03T15:30:00.001+02:00

Primul film despre rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraşului. Eroii principali au trăit aici, în Ţara Făgăraşului. Cred că fiecare făgărăşean are cel puţin o cunoştinţă fie dintre ei, fie dintre rudele lor.
Un film cu multe neajunsuri. Dar un film care există, şi merită văzut. Mai ales de către cei care nu ştiu. Poate fi un început în a şti.

Natalia

La Făgăraş a avut loc o proiecţie de gală, la care au participat rudele partizanilor, regizorul şi actorii. A fost prezent şi Ion Ilioiu, singurul supravieţuitor al grupului Ogoranu. Istorie vie. M-a impresionat mult întâlnirea dintre unul din actori şi acest Om, surprinsă în imagini de către cei de la Monitorul de Făgăraş, organizatorii evenimentului:

Cumplită e libertatea - Portretul luptătorului la tinereţe

O împreună-călătorie mai smerită…

2010-11-13T21:10:00.005+02:00

… este varianta la care m-am gândit, ca să fim totuşi împreună şi în acest Post al Naşterii Domnului, pentru că avem cu toţii nevoie.
M-am bucurat să văd că prietenele dragi adunate on line în comunitatea de femei ortodoxe pe care o găsiţi aici (şi unde vă puteţi înscrie) duc mai departe ideea împreună-călătoriei cu un pomelnic comun, adăugând citirea zilnică a Paraclisului Maicii Domnului.

Pentru toţi cei care, din diverse motive, nu putem participa acolo, m-am gândit la o variantă mai simplă:

1. principiile împreună-călătoriei rămân aceleaşi.
2. rugăciunea va fi în fiecare seară la ora 22, pomenindu-i pe „toţi cei care călătoresc împreună cu noi în acest post”.
3. ca rugăciune călăuzitoare m-am gândit la Rugăciunea pentru lume a Sf. Siluan, care cuprinde cu multă dragoste toată durerea lumii.

impreuna calatoria craciun 2010

Urmând punctele de mai sus vom fi în comuniune cu toţii şi ne vom pomeni reciproc, chiar dacă nu nominal.

Domnul nostru să ne ajute să postim cu folos, să Îl putem primi în ieslea sufletelor noastre. Avem de dobândit: dragoste şi smerenie.

Cu mult drag şi cu rugămintea de a mă ierta pentru neputinţe,

Natalia

Apostolat nr. 45

2010-11-12T20:13:00.001+02:00

Editorial: Moda jelitului

100 de ani de la naşterea Părintelui Arsenie Boca:

100 de ani de la naşterea Părintelui Arsenie
Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastră - o predică a Părintelui Arsenie Boca, ţinută la Mănăstirea Sâmbăta
Viaţa Părintelui Arsenie Boca, povestită de Părintele Teofil

Actual:

Trup şi suflet:

Întunericul şi nebunia vieţii fără Dumnezeu. Între depresie şi sinucidere

Fii tânăr cu Hristos:

Pas în doi:

Educaţie creştină:

Cum să ne protejăm copiii de anturaj?

Căsuţa copiilor:

Samarineanul milostiv

Catehism:

Cu Dumnezeu în casă:

Trecut şi prezent:

Bisericile din Toarcla

Împreuna-călătorie, predarea ştafetei

2010-11-07T21:20:00.001+02:00

Mai este o săptămână şi începe Postul Crăciunului. În ultimii doi ani am împreună-călătorit în acest post cu mulţi dintre voi, după câteva principii . Călătorii minunate ne-a dat Domnul multora dintre noi!

Din păcate, anul acesta nu mă mai pot ocupa de organizarea "pelerinajului". După cum ştiţi mulţi dintre voi, ajung foarte rar pe blog, viaţa mea s-a schimbat destul de mult...

Cum ştiu că sunt printre voi persoane care abia aşteaptă să plecăm din nou la drum, trebuie să vă spun că anul acesta eu nu vă pot propune decât o rugăciune comună la ora 22, cu simpla pomenire a împreună-călătorilor.
Dacă cineva poate să facă mai mult, eu predau cu drag ştafeta organizării oricui ar vrea şi putea să o preia.
Cu nădejdea că Domnul primeşte osteneala postitorilor, vă rog să mă pomeniţi şi pe mine în rugăciunile voastre...

Natalia

Binecuvânarea schitului de la Şinca Nouă

2010-11-01T18:51:00.002+02:00

a avut loc ieri, 31 octombrie, la doar 2 zile după sărbătorirea ocrotitoarei paraclisului, Sfânta Anastasia Romana.
Imagini de la colegii mei:

cu menţiunea că ocrotitorii paraclisului sunt Sfânta Anastasia Romana şi Sf. Nectarie (aici se află şi o părticică din sfintele sale moaşte), iar hramul Schitului este Duminica Sfinţilor români.
Şi încă o veste importantă: Părintele Matei va sluji timp de 40 de zile Sf. Liturghie în fiecare zi. La ora 9 este Paraclisul, iar în continuare Sf. Liturghie.

Natalia

Priveghere pentru Sf. Anastasia Romana

2010-10-28T17:48:00.001+03:00

Mănăstirea care se construieşte la Şinca Nouă are şi hramul Sf. Anastasia Romana, prăznuită mâine, 29 octombrie. Privegherea în cinstea sfintei se va ţine în noaptea aceasta, începând cu ora 22, în biserica mare din sat.
Despre viaţa sfintei puteţi citi aici.

Natalia

Decizia nr. 5579:

2010-10-28T10:07:00.001+03:00

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta PAROHIA GRECO CATOLICĂ BUCIUM împotriva deciziei nr.167 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi. Irevocabilă.

(http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000218869&pg=1&cauta)

Doamne, mare este puterea şi harul lui Dumnezeu!
Vă mulţumim pentru rugăciuni, Domnul să vă răsplătească dragostea!

Natalia

Din nou proces

2010-10-26T21:10:00.000+03:00

Mâine, de prăznuirea Sfântului Dimitrie din Basarabi, procesul nostru pentru biserică se judecă la Înalta Curte, la Bucureşti. Cei care cunoaşteţi problema aceasta mai veche, puneţi-o, vă rog, înaintea lui Dumnezeu, în rugăciunile voastre.
mulţumesc

Natalia

Apostolat nr. 44

2010-10-11T13:34:00.001+03:00

Editorial: Biserica suntem toţi

Actual:

Dialoguri:

"Eu recomand o stare de veselie interioară"

Familia ortodoxă:

Familie numeroasă sau nebunie curată?

Fii tânăr cu Hristos:

Mereu mă simt obosit şi fără chef de a face nimic

Pas în doi:

Educaţie creştină:

Căsuţa copiilor:

Pescuirea minunată

Catehism:

Liturghia înseamnă Jertfă pentru toţi cei care participă la ea

Cu Dumnezeu în casă:

Natalia

Târgul de carte religioasă de la Sibiu

2010-10-05T10:58:00.001+03:00

După cum vă anunţam, timpul meu pe blog s-a redus considerabil. La rugămintea unora dintre voi, încerc ca, măcar din când în când, să mai dau câte un semn de viaţă. :)
De câteva săptămâni lucrez şi la o editură, iar săptămâna aceasta vom participa la târgul de carte religioasă de la Sibiu. În fiecare an mi-aş fi dorit să merg, dar nu am ajuns niciodată de când am plecat din Sibiu, adică de vreo 8 ani. Este deci, pentru mine, o mare bucurie.
Pentru cei care puteţi să ajungeţi, iată şi programul complet, prezentat pe site:

Târgul Naţional de Carte şi Revistă Religioasă

-ediţia a XI -a ( 7 - 10 octombrie 2010, Biblioteca ASTRA Sibiu, corp B)-

Programul manifestărilor

JOI, 7 OCTOMBRIE 2010

-13,00 – DESCHIDEREA OFICIALĂ A TÂRGULUI

-18,00 – Prezentarea CD-ului „Segundo” şi a volumului biografic „Costel Busuioc”(Ed. Agnos, Sibiu)

Invitat: Costel Busuioc

-19,00 – Prezentarea volumului „Dicţionar de cunoştinţe religioase” de pr.prof. Ene Branişte şi prof.

Ecaterina Branişte (Ed. Andreiana, Sibiu, 2010); Lansarea cărţilor: „Adevăratul şi falsul ecumenism” de pr. Aurel Pavel şi Ciprian Iulian Toroczkai (Ed. Andreiana, Sibiu, 2010), „Înţelesuri ortodoxe” de pr. Cristian Muntean (Ed. Andreiana, Sibiu, 2010) şi „Configuraţia istorică şi bisericească a Braşovului (sec.XIII-XX)” de pr. Vasile Oltean (Ed. Andreiana, Sibiu, 2010)

Invitat: ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

VINERI, 8 OCTOMBRIE 2010

-16,00 – Lansarea volumului „Cartea neagră a Revoluţiei Franceze” (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2010)

– Vizionarea documentarelor „Poporul pierdut” şi „Vânătorul de securişti”

Invitaţi: istoricul Marius Oprea, prof. Ioan Danciu, Gabriel Cojocaru-director Editura Grinta Cluj-Napoca

-17,00 – Lansarea cărţilor: „Iubirea care ne urneşte” de pr. Constantin Necula (Ed. Agnos, Sibiu, 2010),

„Recurs la Evanghelie” de Florian Bichir –jurnalist Libertatea (Ed. Agnos, Sibiu, 2010), „Dumnezeiasca Euharistie” de Stelian Gomboş (Ed. Agnos, Sibiu, 2010)

-18,00 – Lansarea cărţii „Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veac” de ÎPS Prof.Univ.Dr. Irineu

(Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2010)

Invitat: ÎPS Prof.Univ.Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

-18,30 – Lansarea volumelor „Nicolae Cabasila. Cuvântările teologice” (Ed. Deisis, Sibiu, 2010) şi

„Nichifor Crainic. Cursurile de mistică” (Ed. Deisis, Sibiu, 2010)

Prezintă: Arhid.prof.dr. Ioan Ică jr.

SÂMBĂTĂ, 9 OCTOMBRIE 2010

-11,00 – Vernisajul expoziţiei de lucrări cu tematică religioasă şi vizionarea scenetei „Aripi spre cer”

realizate de copiii grupei pregătitoare A de la Grădiniţa nr.38 din Sibiu îndrumaţi de educatoarele Remete Ana şi Marinescu Mihaela Laura

– Lansarea cărţii „Viaţa Maicii Domnului” (Ed. Cristimpuri, Ploieşti, 2010)

Invitaţi: Cristian şi Claudia Şerban

–Vizionarea filmului de animaţie „Secretul Împărăţiei de Sus” inspirat din Filocalia Sfinţilor Părinţi

-16,30 – Lansarea cărţii „Evanghelia în versiunea Hollywood” de Ierom.dr. Teofan Mada (Ed. Vremi)

Prezintă: pr.dr. Mihai Petian

-17,00 – Lansarea cărţilor: «Crucea reeducării. O istorie a „reeducărilor” în temniţele comuniste din

România (1948-1964)» de prof. Constantin Stan (Ed. Christiana, Bucureşti, 2010), „Introducere în omiletica Părintelui Gheorghe Calciu” de Lucian Popescu (Ed. Christiana, Bucureşti, 2010)

Invitat: Răzvan Codrescu

-18,00 – Lansarea cărţii „De ce sunt ortodox” de Klaus Kenneth (Ed. Agnos, Sibiu, 2010)

Invitaţi: Klaus Kenneth, pr.Constantin Necula

-19,00 – Recital de poezie Zorica Laţcu interpretat de actriţa Manuela Golescu

-19,30 – Concert coral susţinut de Corul de Cameră „Caedonia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu

(dirijor: prof. Florin Soare)

DUMINICĂ, 10 OCTOMBRIE 2010

-17,00 - FESTIVITATEA DE ÎNCHIDERE A TÂRGULUI ŞI DE PREMIERE A EDITURILOR

PROGRAM ZILNIC DE VIZITARE:

Joi: 10,00 – 20,00

Vineri: 10,00 – 20,00

Sâmbătă: 10,00 – 20,00

Duminică: 10,00 – 19,00 INTRAREA LIBERĂ

Sursa: www.targdecartereligioasa.ro

Sper să mă întâlnesc cel puţin cu 2 dintre sibiencele pe care am avut bucuria să le întâlnesc prin intermediul blogului, şi Dumnezeu a rânduit să ne cunoaştem şi personal.
Binecuvântare şi bucurie de la Hristos Domnul nostru să aveţi, cu toţii!

Natalia

Despre SUGAR FREE

2010-09-09T14:04:00.002+03:00

Încă de la începutul răspândirii produselor tip "light" la noi, am simţit că în gustul lor ceva nu e în regulă. Acum, după regimul de dezintoxicare pe care îl ţinem şi curăţirea gusturilor, mi se pare că au un gust de-a dreptul îngrozitor, ceva de genul unei combinaţii între detergent şi medicamente.
Tocmai am primit pe mail o recomandare privitoare la aspartam, care mi-a plăcut. Începe aşa:

"Numele meu este Aspartam şi sînt dulce, dulce, dulce.

Cine sînt eu de fapt? Am o poveste frumoasă, romantică, dar şi plină de suspans şi de succes. Sînt produsul ştiinţei. Dacă nu era ea, eu nu mă năşteam… Ce minunat!

Totul a început de la o bacterie periculoasă pentru oameni. Această bacterie frumoasă a fost după aceea modificată genetic. Bacteria, care este mama mea, a fost hrănită apoi cu deşeuri toxice foarte gustoase."

Continuarea o găsiţi aici.

Tot pe aceeaşi temă:
Drumul către iad este pavat cu aspartam

Reported Aspartame Toxic Effects

şi un articol despre mai mulţi îndulcitori, din numărul viitor al Apostolatului, aflat în lucru:

Înlocuitorii zahărului şi faţa lor ascunsă

Natalia

Pelerini în locuri sfinte...

2010-09-06T22:00:00.001+03:00

Natalia

Apostolat nr. 43

2010-09-06T20:05:00.000+03:00

Criza nu e a lui Dumnezeu, nici a credinţei, ci a libertăţii conştiinţei oamenilor

Inchiziţia în fustă

Catedrale în vreme de criză

Organizatorii de minuni

Ce aş fi vrut să învăţ la şcoală

Întrebări încălţate cu bocanci (3) «Dar tu când mă chemi la nuntă?»

Fii tânăr cu Hristos:

Pas în doi:

Cum să ne alegem partenerul de viaţă? Paşi de urmat pentru a avea o viaţă frumoasă

Catehism:

Educaţie creştină:

Jurnal de pelerin:

În căutarea prietenilor lui Dumnezeu

Cu Dumnezeu în casă:

Mulţumesc

2010-08-27T12:33:00.004+03:00

Vă mulţumesc mult tuturor celor care mi-aţi scris de ziua Sfinţilor Adrian şi Natalia. Am lipsit vreo 10 zile, iar acum nu mai pot să răspund fiecăruia în parte...
În ultima vreme prezenţa mea pe blog s-a redus foarte mult, iar de acum încolo... se va reduce şi mai mult! Am avut o perioadă foarte aglomerată, iar în curând voi mai avea încă un serviciu, aşa că timpul pentru blog va fi practic inexistent.
Pomeniţi-mă şi pe mine, Domnul să ne dea tuturor cele de folos spre mântuire, dar şi puterea şi înţelepciunea de a vedea folosul greutăţilor.
Natalia

Concert psaltic pentru Siluan, în Braşov

2010-08-08T12:32:00.003+03:00

Azi, Siluan are 6 luni. Mulţi ani să îi dea Domnul, cu mijlocirea Maicii Sale şi a Sfântului Siluan!

Mulţumesc tuturor celor care aţi răspuns apelului până acum, Domnul să vă răsplătească dragostea!
Puteţi vedea situaţia financiară din 6 august aici.

Natalia

Stringere de fonduri la OTV

2010-08-05T19:46:00.002+03:00

În aceasta seara, dupa ora 21:00, parintele George Bota, tatăl micuţului Siluan, despre care v-am spus aici, o sa fie invitatul lui Dan Diaconescu la OTV. Parintele merge acolo pentru a prezenta cazul bebelusului Siluan, pentru a-l face cunoscut si pentru a stringe fonduri.

Apostolat nr. 42

2010-08-02T23:00:00.002+03:00

Din cuprins:

Editorial: De partea cui suntem?

Îi certăm mereu pe politicieni, dar ei sunt chipul nostru

Cuvântul care loveşte e mai tare ca pumnul

Problema şi Rezolvarea: Nu mai căutaţi „portiţele”, căutaţi „Uşa”

Întrebări încălţate cu bocanci (2)

Sfinţii români, ocrotitori ai schitului de la Şinca Nouă

Jurnal de pelerin:

Pelerini la Mărcuş

Catehism: Rugăciunea obştească

Fii tânăr cu Hristos:

Psihoterapie ortodoxă:

Frica, între virtute şi patimă (2) Vindecarea fricii. Redarea rostului ei adevărat

Pas în doi:

Pas în doi: Privirea celuilalt

Educaţie creştină:

Căsuţa copiilor: Un cadou pentru Maica Domnului

Cu Dumnezeu în casă:

Natalia

Bebe Siluan are nevoie de dragostea noastra!

2010-07-31T17:01:00.005+03:00

Matuşka Eufemia este prietena mea, iar Siluan este nepoţelul ei, al treilea copil al surorii ei, tot preoteasă... Iată rugămintea Eufemiei pentru noi:

"Bebe Siluan este nepotelul meu. Are 5 luni si este al treilea copil al unei familii de preot ortodox. La Clinica din Salzburg a fost diagnosticat cu ciroza si hipoplazie a cailor biliare. Ficatul lui il mai ajuta sa traiasca o luna de zile. Deci, are nevoie urgenta de transplant de ficat. Donatorii vor fi parintii lui, in functie de rezultatul analizalor de compatibilitate. Operatia costa 100.000 de euro si se va face la Clinica din Innsbruck. Rugamintea mea de dragoste si comuniune crestina se adreseaza tuturor celor care il pot ajuta cu rugaciune si financiar.
Pentru aceasta, puteti face donatii la:

Unicredit Tiriac Bank

Sucursala Brasov Muresenilor

Titular: Bota George Laurentiu

Swift BACXROBU

Cont EURO: RO74BACX0000005005204320

Cont RON: RO81BACX0000005005204000

Va multumesc pentru dragoste si ajutor in Domnul nostru Iisus Hristos,

matuska Eufemia"

Detalii despre starea lui Siluan (vor fi postate în curând şi actele medicale), precum şi cum puteţi ajuta, găsiţi pe blogul creat special pentru micuţul care are nevoie de noi.

Natalia

Sprijin pt Centrul de formare şi consiliere din Iaşi

2010-07-28T23:12:00.003+03:00

Maica Siluana şi obştea care slujeşte în Centrul de formare şi consiliere Sfinţii Arhangheli din Iaşi, spre mare, mare, mare folos, ne cere ajutorul:

Avem nevoie de sprijinul vostru

Natalia

... fără cuvinte...

2010-07-22T12:46:00.001+03:00

Paste cremoase

2010-07-22T12:36:00.004+03:00

De când am aflat de ele le-am făcut de mai multe ori, pentru că sunt incredibil de bune. Am folosit reţeta îndeosebi pentru musafirii care nu ţin vreun regim, pentru că sunt ok şi pentru gusturi mai… carnivore :). Pentru cei cu regim sunt leşinant de bune, iar reţeta o postez la cerere, cu dedicaţie specială finilor noştri (şi cei din Suedia, şi cei din America :) )
Inspiraţia e aici, dar eu am modificat cantităţile şi am umblat şi la ingrediente:

- 400 g paste (prefer tipul spirală, pentru că sosul intră foarte bine prin spaţiul liber)
- 2,5 căni lapte de soia (eu folosesc făcut în casă, are un gust simplu şi natural)
- 5-6 linguri sos de soia
- 1-1,5 cană fulgi de drojdie
- 4-5 căţei de usturoi (sau mai mulţi)
- 200 g tofu
- 150 ml ulei
- 2 lgţ muştar
- sare

Se fierb pastele şi se clătesc. Restul ingredientelor se amestecă bine cu blenderul sau gheara de pasat, apoi se pun peste paste şi se dau la cuptor până se rumenesc puţin deasupra (20-30 min).
Le-am încercat şi cu
Drob de nucă sau Conopidă pane
şi simple. Foarte, foarte bune, toate variantele!

PS Pozele sunt din ture diferite, iar cremozitatea sosului depinde de tipul de tofu folosit.

Cremă pentru ciorbe

2010-07-22T12:11:00.002+03:00

4-5 lg seminţe de floarea soarelui
4-5 linguri de apă
zeamă de lămâie
2-3 (mai mulţi sau mai puţini, în funcţie de gusturi) căţei de usturoi
sare, după gusturi şi (ne)voie

Seminţele se macină în râşniţa de cafea. Se amestecă apoi cu restul şi se omogenizează bine, cu gheara de pasat. Hrănitoare, dă un gust bun ciorbelor de legume şi un aspect super :).

Psalmul este liniştea sufletelor

2010-07-15T21:26:00.004+03:00

Am primit pe mail o invitaţie de a citi Psaltirea în continuu, cu o contribuţie personală de câte o oră, cu înscriere aici.
Un îndemn la rugăciune, atunci când se pierd multe ore zilnic judecând şi întorcând pe toate părţile diverse situaţii şi persoane, nu poate decât să mă bucure.

"Psalmul este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălagiei şi al valurilor gândurilor.
El face să slăbeasca mânia sufletului şi înfrânează pornirea către patimi; este tovarăşul prieteniei, apropierea celor care stau departe , ca unul care împacă pe cei ce-şi poartă vrăjmăşie. Căci cine oare mai poate fi socotit vrăjmaş al altuia atunci cand îşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă Lui Dumnezeu?"

(Sfântul Vasile cel Mare)

Concluzionez că veninul revărsat adesea cu multă dărnicie într-o mare parte a lumii virtuale este o lipsă a rugăciuni...

Un site cu tâlcuiri ale Părinţilor la psalmi, aici.

... fără cuvinte...

2010-07-07T13:01:00.003+03:00

Comori de sezon:

Nectarine şi coacăze. Plus miere, toate într-un super bol din bambus, primit într-un set de la finii noştri: "Că tot sunteţi cu salatele..." :).

Să ne rugăm...

2010-06-30T21:37:00.003+03:00

... pentru noi şi pentru fraţii noştri aflaţi în vreme de încercare în urma inundaţiilor.

Dacă vreţi să întărim rugăciunea prin rostirea în acelaşi timp, alăturaţi-vă rugăciunii de la ora 22 cu un gând special pentru această situaţie. Ca şi rugăciune specială, eu m-am oprit asupra rugăciunilor la necontenirea ploilor din Liturghier:

Rugăciuni la vreme de necontenire a ploilor

Pentru ca în mânia îngrozirii Sale să nu ne împuţineze pe noi pentru păcatele şi fărădelegile noastre, ci să-şi aducă aminte de mila şi îndurările Sale cele din veac şi să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea peste măsură şi negura să se risipească şi lumina soarelui să strălucească, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să cruţe poporul şi animalele şi tot pământul acesta şi să nu-l strice cu vărsarea ploilor celor peste măsură, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să nu se strice roadele şi seminţele pământului pentru păcatele noastre, cu vărsarea peste măsură a ploilor, ci, cu arătarea seninului, să le cruţe şi să le crească pentru nevrednicul Său popor, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să fie bine-primită rugăciunea noastră şi să ne izbăvească pe noi de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi şi de toată rana cea aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Natalia

Recomandare: Jurnal din Muntele Athos

2010-06-30T14:11:00.010+03:00

O serie de 7 articole, o surpriză deosebită pentru mine:

Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (prima zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a doua zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a treia zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a patra zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a cincea zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a şasea zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a şaptea zi)

"Se face priveghere, iar călugării se roagă pentru noi toţi. Sute de milioane de oameni care dorm sunt ţinuţi în viaţă de rugăciunile monahilor, care nu dorm. Aşa simt.
Abia acum încep să înţeleg. Ne-am trezi noi, oamenii lumii, în fiecare noapte, când e somnul mai dulce, să ne rugăm pentru semenii noştri? Să-i ţină Dumnezeu şi să-i ducă pe calea cea bună? Cât de des înălţăm slavă Preasfintei Fecioare? Nu ne-am ridica din pat noapte de noapte nici pentru o petrecere, darmite ca să priveghem, să ne rugăm, să batem mătănii…"

"L. îmi povesteşte că, odată, l-a întrebat pe părintele N. dacă l-a cunoscut pe un alt monah athonit. “Da, ne-am întâlnit de vreo două ori”, i-a zis. “Şi cum de-l mai ţineţi minte?”. “Păi îl pomenesc în rugăciunile mele. Îi pomenesc pe toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţă”.

Unde suntem noi faţă de aceşti oameni? Câtă prăpastie e între o minte care caută să se răzbune sau să întindă capcane şi un suflet care se roagă pentru toţi cei pe care i-a întâlnit vreodată?"

"Ideea că de la masă e bine să pleci înainte să te saturi e confirmată aici: nimeni nu începe să mănânce până nu bate stareţul cu ciocănelul într-un mic obiect care ţingăleşte şi până nu se spune o rugăciune, dar toţi trebuie să se ridice când acelaşi părinte stareţ ţingăleşte finalul. Dacă e prânzul, sunt două feluri, însă pe al doilea nu apuci să-l termini decât dacă mănânci foarte repede. Cred că totul durează 12-15 minute. Nu-i nimic, mai mănânci mâine."

"De fapt, ăsta e firescul: dacă te rogi, dacă nu te gândeşti la rele, dacă urmezi un ritm de viaţă aşezat – rugăciune, masă, odihnă, muncă, masă, odihnă, muncă, rugăciune, masă, odihnă – şi iar şi iarăşi, tot aşa, noapte de noapte şi zi după zi, dacă sari imediat în ajutorul celuilalt sau, şi mai bine, te oferi fără să ţi-l ceară, dacă eşti atent la gândurile tale şi nu te laşi purtat de vise diurne şi nici de fantasme care n-au legătură cu mântuirea, atunci, dacă toate acestea te străduieşti să le respecţi şi să devină parte din tine, atunci coincidenţele nu mai sunt coincidenţe, bucuriile sunt daruri obişnuite, te linişteşti şi vrei binele tuturor."

"A propos de zâmbet, am descoperit mirat ce oameni veseli şi glumeţi sunt monahii; te-ai aştepta la încrâncenări şi sobrietăţi importante şi, când colo, ei se poartă ca nişte copii puşi pe şotii, păstrând mereu măsura justă între ironie şi afecţiune, controlând şi controlându-se să nu supere şi nici să nu (se) smintească. Aceasta ar trebui să ne fie şi nouă linia – puterea smereniei în viaţa duhovnicească şi un optimism surâzător, fără urmă de batjocură, în raporturile cu ceilalţi."