duminică, 29 noiembrie 2009

Daca va intrebati de ce (sa) postiti...


Căutând ceva am regăsit răspunsurile împreună-călătorilor de anul trecut la întrebarea: De ce ţin post?, pusă nouă de Alexandrina.
Eu m-am bucurat să le recitesc şi m-am gândit că poate vor fi de folos cuiva, aşa că vi le recomand. Le găsiţi la postarea şi comentariile de aici.
Dacă nu aţi răspuns anul trecut şi vreţi să o faceţi acum, vă invit să cugetaţi şi să ne împărtăşiţi şi nouă concluziile, spre îmbogăţire şi întărire reciprocă.
Natalia

vineri, 27 noiembrie 2009

Postul este hrana sufletului

“Acolo e adevarata sărbătoare, acolo unde e mântuirea sufletelor, unde e pace şi inţelegere, unde e alungat orice gând lumesc, unde e izgonit strigătul, zgomotul, umbletele bucătarilor, tăierile de animale; unde în locul acelora sălăşluieste liniştea, pacea, dragostea, bucuria, bunătatea şi alte nenumărate bunătaţi … Postul este hrana sufletului; şi, după cum hrana trupească ingraşă trupul, tot aşa şi postul face mai puternic sufletul, îl face mai uşor, îi dă aripi, îl face să stea la înălţime, să se gândească la cele de sus şi să se ridice mai presus de plăcerile şi dulceţile acestei vieţi.”
Avva Pimen

miercuri, 25 noiembrie 2009

Recomandare: Rafail Noica - duhovnicul nevazut



Un articol care m-a prins pur şi simplu, mi-a ţintuit ochii în ecranul monitorului şi sufletul în Munţii Apuseni. Îl găsiţi aici.
Natalia

[edit] Eu nu citesc Formula AS. Am observat acum multă vreme că există un amestec bizar în paginile ei. În plus, articolele de "spiritualitate" purtau o mireasmă de exagerare, de care am fost şi mai conştientă când am citit despre mănăstiri din zona noastră lucruri de basm. Cu aceste premise am citit eu articolul de mai sus, înlăturând aura de basm şi figurile de stil jurnalistic, însă îmi dau seama că nu toţi au putut să facă acest lucru. Aşa că, pentru o imagine obiectivă, vă recomand să citiţi şi:
Duhovnicul cel “nevazut ” de Bogdan Lupescu - o replică a Părintelui Dionisie Ignat, de la Albac.
E o replică bine venită, la care am doar o singură obiecţie: pentru a scrie despre cineva nu ai nevoie de acordul persoanei respective. În rest, toate lămuririle sunt extrem de bine venite şi mă bucură de luarea de atitudine a Părintelui Dionisie. Multumesc, Andreea, pentru semnalarea ei!

marți, 24 noiembrie 2009

Stilul de viata in post

Postul nu este doar un regim alimentar, deşi îl presupune şi pe acesta. Este mult mai mult, este o atmosferă, un stil de viaţă. Am găsit despre acest aspect un text minunat la Părintele Schmemann şi am extras pentru voi câteva fragmente:

"Întregul stil al vietii familiale a fost radical schimbat de radio si televiziune. Aceste mijloace de "comunicare in masa" influenteaza astazi intreaga noastra viata. Nu este nevoie "sa iesim" pentru a "fi afara". Lumea intreaga este permanent aici, la indemana mea. Si, putin cate putin, experienta elementara a vietuirii intr-o lume interioara, a frumusetii acestei "interioritati" pur si simplu dispare din cultura noastra moderna; daca nu este televiziune este muzica. Muzica a incetat sa mai fie ceva pe care sa o asculti; ea devine rapid un fel de "fundal sonor" pentru conversatie, lectura, scris etc. De fapt, aceasta nevoie de muzica permanenta descopera incapacitatea omului modern de a se bucura de liniste, de a o intelege nu ca pe ceva negativ, ca pe o simpla absenta, ci tocmai ca pe o prezenta si ca pe o conditie pentru orice prezenta reala. Daca crestinul trecutului a trait in mare masura intr-o lume linistita, care-i oferea largi posibilitati pentru meditatie si viata interioara, crestinul de astazi trebuie sa faca un efort deosebit pentru a regasi acea esentiala dimensiune a linistii care ne poate pune in legatura cu realitatile cele mai inalte. Astfel, problema radioului si a televiziunii de-a lungul Postului nu este una marginala, ci in multe aspecte este o problema de viata sau de moarte duhovniceasca. Trebuie sa realizam faptul ca nu este posibil sa impartim, pur si simplu, viata noastra intre "tristetea stralucitoare" a Postului si "ultimul show" . Aceste doua experiente sunt incompatibile si, in cele din urma, una o va distruge pe cealalta. Totusi, este foarte probabil ca, fara sa faca un efort deosebit, "ultimul show" sa aiba o mai mare sansa in lupta cu "tristetea stralucitoare" decat invers."

"Deci, un prim "obicei" ce se sugereaza este acela al reducerii drastice a folosirii televiziunii si radioului in timpul Postului - transformarea omului intr-o "leguma" in fotoliu, lipit de ecran care accepta pasiv orice vine dinspre acesta. Cand eram copil (aceasta se intampla inaintea aparitiei televiziunii) mama obisnuia sa incuie pianul in timpul primei, celei de a patra si celei de a saptea saptamani din Post. Imi amintesc de aceasta mai intens decat de slujbele lungi ale Postului si chiar si astazi un radio in functiune in timpul Postului ma socheaza aproape ca o blasfemie. Aceasta amintire personala este numai o ilustrare a impactului pe care unele decizii exterioare le pot avea in sufletul unui copil. Nu este vorba aici de un simplu obicei sau de o randuiala izolata, ci de experienta Postului ca vreme aparte, ca ceva care este permanent prezent si care nu trebuie pierdut, mutilat sau distrus. Dar totusi, aici, ca si in cazul postirii, nu este suficienta doar o simpla abtinere sau abstinenta; aceasta trebuie sa-si aiba omologul sau pozitiv."

"Linistea creata prin absenta zgomotelor acestei lumi, oferite noua prin intermediul mijloacelor de comunicare in masa, va fi plinita cu continut pozitiv. Daca rugaciunea ne hraneste sufletul, intelectul nostru are nevoie de propria sa hrana, intrucat chiar intelectul omului este acela ce se distruge astazi prin "bombardarea" necontenita a televiziunii, a radioului, a ziarelor si a revistelor ilustrtare etc. Sugeram atunci pe langa efortul duhovnicesc si unul intelectual. Cate opere, cate roade minunate ale gandirii, imaginatiei si creativitatii omenesti le neglijam neincetat in viata noastra pentru ca, pur si simplu, este mult mai usor ca, intorcandu-ne acasa de la lucru, intr-o stare de oboseala fizica si mentala sa deschidem televizorul sau sa ne afundam in vidul perfect al unul magazin ilustrat?"

"…să cautam imbogatirea duhovniceasca si intelectuala a lumii noastre interioare, sa citim si sa meditam la acele lucruri ce ne vor ajuta sa redescoperim acea lume interioara si bucuria ei. Despre acea bucurie, despre adevarata vocatie a omului, despre cel ce se plineste inauntru si nu in afara, "lumea moderna" nu ne ofera nimic; fara aceasta intelegere a Postului ca si calatorie in adancul umanitatii noastre, Postul isi pierde sensul."
Fragmente din Părintele Alexander Schmemann – „Stilul de viaţă” al Postului

În ceea ce priveşte hrana de care are nevoie intelectul nostru, nu uitaţi de lectura noastră duhovnicească comună pentru împreuna-călătorie din acest post: Filocalia, volumul 5.
Natalia

Supa de conopida cu morcov


Un gust care mi-a plăcut tare, tare mult, simplu şi dulceag.

Ingrediente:
  • conopidă
  • morcovi
  • vegeta (de casă)
  • pătrunjel
  • sare
Am înfierbântat puţin un morcov ras pe răzătoarea măruntă în puţin ulei. Îi dă o culoare roşietică, frumoasă (estompată în cazul meu de verdele pătrunjelului :) ). Am adăugat apa, apoi morcovii tăiaţi bucăţele măricele, iar ceva mai târziu conopida spălată şi desfăcută bucheţele. La sfârşit vegeta de casă şi sare după gust, iar la servire pătrunjel.

Mâncarea de post îmi curăţă simţul gustului, mă învaţă să apreciez simplitatea şi bunătatea hranei dăruite de Dumnezeu, neprelucrată, nerafinată. Pur şi simplu.
Natalia

Tocanita de ciuperci cu paste integrale

În ultima vreme am încercat să evit cât se poate de mult pâinea albă, înlocuind-o cu cea integrală, făcută în casă. Iar săptămâna asta am încercat pentru prima dată şi pastele integrale, şi anume acestea:


(le-am găsit şi pe internet, aici)
Am ales o combinaţie cu o tocăniţă de ciuperci, cât se poate de simplă.

Natalia

Actualizarea pomelnicului


Pomelnicul la ora actuală este compus din ultima actualizare a documentului word pe care o găsiţi aici, la care trebuie să adăugaţi voi şi pe împreună-călătorii alăturaţi nouă între timp:
Domnul să ne dea post cu bucurie şi folos în continuare!
Natalia

duminică, 22 noiembrie 2009

Slujbele ne semnaleaza apropierea Nasterii Domnului

Începând de sâmbătă, de la Intrarea Maicii Domnului în Biserică, în slujba Utreniei se cântă Catavasiile Naşterii, care încep cu aceste cuvinte:
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.



De profundis, Catavasia Nasterii Domnului

Împreună-călători dragi, sper ca întâlnirile în rugăciune să vă dea bucuria pe care mi-o dau şi mie, şi o nădejde născută din sprijinul şi susţinerea reciprocă.
Natalia

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Recomandari despre Post

Din cuvântul IPS Teofan la început de post, despre asceză ca formă de rezistenţă la presiunile "societăţii de consum":

Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate.

Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan.

Întregul cuvânt îl găsiţi aici.


"A inceput Postul Craciunului, o vreme de uitare a durerilor din noi, o vreme de curatire interioara, de luare de atitudine fata de omul rau inradacinat in coardele inefabile ale strafundului fiintei, o vreme de dezapezire a gandurilor si-a nazuintelor albe din inimile noastre."
"Postind, suntem mai lucizi de misiunea noastra in lume, suntem mai dornici de celalalt, nu ne mai plictisim de-atata tevatura de zi cu zi, nu ne mai enervam la culme in trafic, nu ne mai simtim stingheri in lumea celorlalti, nu mai exageram cu nimic. Caci Dumnezeu ne-a pus gand bun pentru Craciun, tuturor: si celor buni si celor rai, si celor mici si celor mari, si celor cuminti si celor nazdravani. Lumii intregi, cu tot efectivul ei de marsavii si frumuseti.

gânduri din A început Postul Crăciunului - un articol care mi-a plăcut

Natalia

joi, 19 noiembrie 2009

Un nou numar din Apostolat

Am hotărât ca în acest post să nu public decât lucruri legate de post. Fac însă o excepţie, pentru că nu pot să nu vă prezint ultimul număr din Apostolat, pe care l-am terminat destul de greu şi cu întârziere...
Este un număr dedicat în mare parte Părintelui Teofil, care pentru noi, cei din această zonă, a însemnat enorm. Pentru noi, cei născuţi în Ţara Făgăraşului, prototipul mănăstirii este Sâmbăta, iar al duhovnicului este Părintele Teofil. Spre deosebire de alte zone, noi nu am avut de ales între mănăstiri. Prigoana lui Buccow a ras tot ce era viaţă monahală aici, adică aproape 40 de mănăstiri. Sâmbăta este singura care a fost refăcută înainte de '89, deci singura cu care ne-am pomenit. Dumnezeu însă a rânduit să fie aici mereu câte un duhovnic care ne-a purtat pe toţi cu rugăciunea. Mai întâi Părintele Arsenie Boca, apoi Părintele Serafim Popesc, iar apoi Părintele Teofil. Acum însă... a rămas un gol imens, cum spune si Înaltul nostru aici.

Iată o parte din titlurile acestui număr:


Alte subiecte:
Rubrica Cu Dumnezeu în casă ne vorbeşte despre post din punct de vedere duhovnicesc:
dar şi medical:
Avem şi două reţete:

cu drag
Natalia

O actualizare a documentului word

Pentru cei cărora le este mai uşor să tipărească decât să completeze pomelnicul si pentru cei care s-au alăturat nouă mai târziu şi abia acum îl tipăresc, am făcut o actualizare a documentului word, unde am adăugat şi rugăciunea pentru cei adormiţi.

Rugaciune Impreuna Calatori Betleem 2009 Actualizat19 Nov

Natalia

Alimentatia in post – fragmente de conferinta

Dana (Daniela-Gina-Adela din pomelnicul nostru) a răspuns la rugămintea mea de a ne sintetiza câteva idei din conferinţa „Alimentaţia în post”, ţinută la Constanţa de Dr. Floarea Damaschin.
Sfaturile doamnei doctor şi un model de meniu pentru o săptămână le găsiţi aici.
Mulţumim tare mult, Dana, Domnul să îţi răsplătească efortul şi dragostea pentru împreună-călători!
Natalia

Noi impreuna-calatori

După cum vedeţi, împreună-călătorii nu încetează să ni se alăture, aşa că din când în când fac câte o actualizare şi printr-o postare (pomelnicul de pe coloană îl actualizez de îndată ce primesc comentariul de înscriere).
Iată-i şi pe ultimii (dar nu cei din urmă) împreună-călători, cu rugămintea de a vă completa pomelnicele cu numele lor.
Mă bucur că ne-am strâns aşa de mulţi, Domnul să ne asculte rugăciunile!
Natalia

miercuri, 18 noiembrie 2009

Două noi propuneri pentru împreună călători:

În afară de postire, rugăciunea comună de la ora 22 şi principiile enunţate, am mai primit două propuneri, pe care eu le-am pus deja în aplicare şi mi-au fost spre bucurie şi folos:
  • 1. să avem o lectură duhovnicească comună, iar cartea propusă este Filocalia, volumul 5 (dacă nu o aveţi o puteţi comanda aici, sau o puteţi descărca direct de aici)
  • 2. să ne rugăm şi pentru cei adormiţi. M-am gândit în acest sens să adăugăm la rugăciune pomenirea care se face în Psaltire:
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care au adormit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice: părinţi şi fraţi ai noştri şi dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni; sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi acolo unde străluceşte lumina feţei Tale, iar pe noi ne miluieşte ca un bun şi de oameni iubitor.
Dăruieşte, Doamne, iertare de păcate tuturor părinţilor şi fraţilor noştri, care mai înainte de noi s-au mutat, întru buna credinţă şi întru nădejdea învierii, şi le fă lor veşnică pomenire.

Natalia

De la impreuna-calatori

Alina – ne oferă două cuvinte depre post

Irina – ne oferă detalii despre coroniţa numită „de advent” (eu i-aş da alt nume, pentru că acesta poate duce la interpretări greşite; ideea este într-adevăr preluată, însă este practicată într-un mod ortodox. Poate aveţi şi voi idei de un nume; eu m-am gândit de exemplu la „coroniţa aşteptării Domnului”, dar mai multe capete sunt mai eficiente:)).
Ideea este într-adevăr minunată pentru familiile cu copii, ajutând mult la o pregătire eficientă pentru Naşterea Domnului.

Monica-Daniela ne oferă rugăciunea de la începutul postului, pe care o preiau şi eu aici, deşi au trecut deja câteva zile:
Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


Domnul să ne ajute să împreună-călătorim în continuare cu folos!
Natalia

luni, 16 noiembrie 2009

Pomelnicul actualizat

Am reuşit în sfârşit să actualizez pomelnicul, bucurându-mă de fiecare împreună-călător.

Rugaciune Impreuna Calatori Betleem 2009 Actualizat 16 Nov

Cei care l-aţi preluat deja ieri şi vreţi doar să îl completaţi, iată ultimii împreună-călători care s-au adăugat listei:
Iertaţi întârzierea, sunt încă la serviciu. Dau repede publicare, că se face ora 22.
Natalia

Actualizarea pomelnicului

Continuăm să primim noi împreună-călători, aşa că deseară mai târziu o să fac o actualizare a lui.
Pentru cei care aţi preluat încă de ieri, o să adaug numele celor care s-au mai înscris între timp, ca să completaţi.
Natalia

duminică, 15 noiembrie 2009

Pomelnicul impreuna-calatorilor (incomplet)

În primul rând îmi cer iertare pentru întârziere, dar vă asigur că e spre bucuria noastră. La împreună călătoria noastră s-au adăugat mai mulţi părinţi, printre care şi Părintele Matei cu obştea, cu ale căror rugăciuni folosul ne va fi mai mare. Iată şi pomelnicul (la cei care s-au înscris altfel decât prin intermediul internetului am pus link la blogul meu):


Cei care vreţi să îl scoateţi la imprimantă, am făcut un document unde l-am încadrat exact în rugăciunea pe care ne-am propus-o:

Rugaciune Impreuna Calatori Betleem 2009

Am şi o mare rugăminte: să nu îi excludem pe cei care nu au aflat încă de împreună-călătoria noastră. Dacă vor mai fi doritori, eu îi voi adăuga în postări speciale, separate, ca îi găsiţi uşor, şi vă rog să îi adăugaţi la pomelnicul vostru.
Ne întâlnim deci la ora 22 (ora României). Sărut mâna cu mare bucurie mâinile părinţilor care ne călăuzesc, vă îmbrăţişez cu drag pe fiecare în parte şi mă rog Domnului pentru o călătorie cu folos!
Natalia

vineri, 13 noiembrie 2009

Principiile împreună-călătoririi


Am schiţat şi câteva principii orientative pentru această perioadă în care ne va uni în primul rând postul şi rugăciunea:

  • - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul
Pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, puteţi renunţa de exemplu în această perioadă la ceva care vă place foarte mult. Există multe alte feluri de a posti, vorbiţi cu duhovnicul şi stabiliţi împreună un canon.

  • - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii găsiţi pe coloana din dreapta, sus. În varianta de printat o găsiţi aici), iar la pomelnicul personal să adăugăm pe cei care ne-am hotărât să postim împreună. Numele vor fi afişate pe coloana din stânga.

  • - să reducem navigatul pe internet
Să nu cădem în „ispita lucrului folositor” risipindu-ne pe site-uri care ni se par (şi sunt) folositoare, dar care oferind atât de multă informaţie într-un timp scurt nu prea ne lasă nimic consistent în suflet. Măcar pe perioada postului, să citim mai mult din cărţi, se aşează mai bine în suflet…

  • - să zâmbim mult, să dăruim bucurie, să iertăm.

  • - să ne rugăm pentru „tot sufletul necăjit şi întristat” şi să ieşim în întâmpinarea lui cu ce putem. Un lucru, ceva de mâncare, sau măcar un zâmbet, o rugăciune şi o vorbă bună – asta putem face indiferent cât de săraci am fi.
  • - să nu răspundem la rău cu rău, ci cu tăcere şi binecuvântare a persoanei respective.
  • - să îi binecuvântăm mai des pe cei pe care îi întâlnim în fiecare zi, să mulţumim Domnului pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră.
  • - Să ne curăţăm sufletul prin Spovedanie şi să îl împodobim cu gânduri bune, pentru a oferi căldură Celui Care va bate la uşa lui, pentru a Se naşte.


Pe lângă aceste principii, aş mai vrea să adaug ceva… Rugăciunea făcută împreună, în acelaşi timp, este mai puternică. De aceea cred că e important să nu ne rugăm doar unii pentru alţii şi pentru binele personal, ci şi pentru Biserică. Iată o scurtă rugăciune:
Adu-Ţi aminte, Doamne, de soborniceasca şi apostolica Ta Biserică, pe care ai agonisit-o cu scump sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei le potoleşte.
Pomeneşte Doamne, pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi de pretutindeni, în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Aştept în continuare înscrierile voastre, printr-un comentariu.
Natalia

Pregatiri pentru impreuna calatorire spre Betleem

Duminică începe Postul Naşterii Domnului. Într-o lume tot mai nebună, cred că e vital să strângem rândurile, să ne sprijinim, să ne mângâiem, să ne rugăm împreună şi unii pentru alţii. Adică să postim împreună, pentru că Postul le cuprinde pe toate acestea, şi încă ceva: o auto-disciplinare care ne dăruieşte libertate. Libertatea de a putea face şi altfel decât „cum îţi vine”, o libertate de care avem mare nevoie.

Anul trecut vă făceam invitaţia de a face acest lucru împreună. Mie mi-a fost de mare folos, aşa că vă invit şi anul acesta să călătorim împreună spre Betleem, locul unde Se naşte Hristos. În ciuda nesimţirii noastre, a batjocurilor, a cuielor pe care le înfigem zilnic în Iubirea Sa nesfârşită, El Se naşte din nou, şi în acest an, pentru noi. Ce putem face? Să ne curăţăm peştera sufletului rece şi să aşezăm acolo măcar câteva paie, să încălzim ieslea. Curăţenia nu se face aşa uşor şi repede, aşa că avem înaintea noastră Postul, tocmai pentru acest lucru.
Ce ziceţi, pornim din nou împreună duminică?
Natalia

marți, 10 noiembrie 2009

Sarbatorirea Sfantului Nectarie la Sinca Noua (2)

Noi l-am sărbătorit pe Sfântul Nectarie la Şinca Nouă. Nu cred că am explicat până acum de ce nu îl prăznuim acasă, deşi avem o părticică din sfintele sale moaşte, aşa că o să fac acest lucru acum. La primirea ei, l-am întrebat pe Părintele Matei, cel care ne-a dăruit-o, dacă să punem şi noi hramul bisericii tot Sfântul Nectarie. Părintele ne-a spus atunci că nu, pentru că fiind atât de aproape de Şinca Veche, unde era atunci, să nu sărbătorim separat, ci noi să mergem de hram acolo, să fim împreună. Aşa că de Sfântul Nectarie noi nu suntem acasă :). Iar anul acesta am fost la Şinca Nouă, pentru că acolo se află acum Părintele şi Sfântul.
După cum am spus, la schit nu se poate încă locui şi sluji, dar am fost găzduiţi cu multă dragoste de comunitatea din sat, în biserica mare. Prăznuirea a început duminică seara, cu priveghere la lumină de candelă şi lumânare. E pentru prima dată când mi-am dorit un aparat mai bun, mai ales că ştiam că mulţi dintre voi v-aţi fi dorit să fiţi acolo şi aşteptaţi frânturi de bucurie. Sfântul Nectarie este însă mai presus de neputinţa aparatului meu foto, aşa că... mă rog să vă transmită el bucuria.
Icoana mare, împreună cu moaştele Sfântului (părticica mai mare, a obştii - în icoana orizontală de pe masă, cu coroniţă, împreună cu cea mai mică, a noastră, aflată în icoana mică) au fost aşezate în mijlocul bisericii (de mărimi impresionante - la interior 10 m înălţime, 25 lungime şi 11 lăţime):

Privegherea a început cu Vecernia:

video

cu Litie:
a continuat cu Utrenia şi Paraclisul Sfântului:

şi apoi dezlegările care se citesc de hram.
A durat până după miezul nopţii, însă eu cel puţin nu am simţit nici o osteneală. Au fost şi copii care au rezistat destul de mult, unii până ce au adormit pe jos. :)

Luni, la lumina zilei, am putut să surprind şi biserica din exterior (un interviu cu părintele paroh despre comunitatea satului, istoria ei şi a lăcaşului acesta impresionant găsiţi aici):

Slujba a început la ora 9, cu Acatistul Sfântului:

video
şi a continuat cu Sfânta Liturghie, în care au slujit 20 de preoţi şi un diacon (90% sub 35 de ani) într-o comuniune pe care eu, din biserică, am resimţit-o profundă, iar părintele meu, din altar, mi-a confirmat acest lucru:

A urmat sfinţirea apei:
şi cuvântul de mulţumire al Părintelui Matei, pentru dragostea oamenilor din Şinca Nouă, a primarului şi a preotului lor, a părinţilor slujitori. Cum spunea însă Părintele Cornel, care a ţinut cuvântul de învăţătură, dragostea oamenilor pentru Părintele Matei este doar un răspuns la dragostea sfinţiei sale. El este cel care ne-a iubit mai întâi:

şi răspunsul cred că se vede din mulţimea preoţilor slujitori care l-au urmat pe Părintele şi aici, la Şinca Nouă:

Iată şi corul bisericii, în frunte cu primarul lor:


Nu pot să închei fără să vă împărtăşesc şi un alt dar al Sfântului pentru mine. Mi-a fost tare greu să plec, în ciuda datoriei care mă chema deja de ore bune la serviciu. Aşa că am plecat târziu, foarte târziu, cu gândul că asta este, o să rămân până noaptea la 11, la 12, la 1... ca să îmi termin treaba (slavă Domnului că serviciul meu e flexibil şi îmi permite asta), dar nu pot să mă rup aşa uşor...
Şi, când colo, seara la ora 22 eram deja în maşină, plecată de la serviciu, ceea ce mi se întâmplă foarte rar, pentru că de obicei termin după această oră. :)
Mare este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, numai noi să avem ochi de văzut şi inimă de primit bucurii de negrăit...
Natalia

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Priveghere pentru Sf. Nectarie la Sinca Noua


Privegherea în cinstea Sfântului Nectarie se va ţine în biserica mare din satul Şinca Nouă, pentru că, după cum vă spuneam aici, noul schit nu este încă gata.
Sărbătorirea Sfântului va începe mâine seară, la ora 19, cu Vecernie, Utrenie, Paraclisul Sfântului şi toate dezlegările, care se fac de hram.
Se va continua luni dimineaţa, de la ora 9, cu Acatistul Sfântului şi Sf. Liturghie.

Vom fi şi noi acolo, împreună cu părticica din moaştele Sfântului care se află la noi în biserică.
Natalia

vineri, 6 noiembrie 2009

Vesti de la Sinca Noua

Ultima dată v-am povestit de noua mănăstire de la Şinca Nouă aici. Pentru că multă lume se întreabă cum mai stau lucrările, Părintele Matei mi-a permis să vă prezint o actualizare. Astăzi părintele meu a ajuns pe acolo, aşa că... am cu ce :):

Interiorul paraclisului care va adăposti moaştele Sfântului Nectarie şi îi va avea ca ocrotitori pe Sfântul Nectarie şi pe Sfânta Anastasia Romana:

trapeza şi chiliile:

Iată şi ruinele vechii bisericuţe de piatră, acum protejate de intemperii:

Iată şi fragmente din pictura care o împodobea:

După cum vedeţi, deşi s-a avansat destul de mult, călugării nu se vor putea muta anul acesta în noul aşezământ. Rugaţi-vă în continuare pentru finalizarea lucrărilor, iar dacă vreţi să fiţi parte din ctitorie, numărul de cont îl găsiţi aici.
Natalia