marți, 23 iunie 2009

Sfintirea bisericii din Sinca Veche

Duminică am participat la sfinţirea bisericii din Şinca Veche. Am mai vorbit şi anul trecut despre sfinţirea unei biserici, dar revin asupra subiectului, pentru că acest moment este un eveniment unic şi deosebit de important în viaţa unei comunităţi. Anul acesta a venit rândul bisericii din Şinca Veche ("capitala" comunei noastre), eveniment pentru care sătenii s-au pregătit cu multă râvnă şi bucurie.
Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu a fost aşteptat în capul satului de călăreţi şi copii, iar apoi a fost condus la biserică, unde era aşteptat cu emoţii:


Iată apare şi alaiul:
Am intrat în biserică, unde a început pregătirea mesei Sfântului Altar pentru sfinţire:

ÎPS Laurenţiu ne-a explicat în câteva cuvinte ce înseamnă sfinţirea altarului unei biserici,

care devine:
  • mormântul lui Hristos (nişa unde se pun sfintele moaşte este închisă şi pecetluită, iar apoi Masa este îmbrăcată într-o pânză simbolizând giulgiul)
  • jertfelnic unde Hristos se aduce pe Sine Jertfă în fiecare Sf. Liturghie
  • tron al slavei Sale

Slujba de sfinţire a început afară:

Au fost sfinţite zidurile, înconjurându-se biserica:

şi citindu-se la fiecare latură o pericopă din Sf. Evanghelie:

La intrarea în biserică am îngenuncheat şi ne-am rugat pentru sfinţirea lăcaşului:

Intrarea s-a făcut ca la Înviere:

video

În biserică ne-am rugat din nou pentru ca Dumnezeu să primească acest lăcaş închinat Lui, care după sfinţire nu mai aparţine oamenilor, ci Domnului şi Bisericii Sale:

În nişa din piciorul Sfintei Mese au fost aşezate:
  • un tub de inox cu numele ctitorilor
  • un tub de inox cu hrisovul de sfinţire
  • sfinte moaşte
Peste acestea s-a turnat ceară:

Nişa a fost apoi închisă şi pecetluită, asemenea Mormântului Mântuitorului:

Peste piciorul Sfintei Mese s-a aşezat un blat de lemn, spălat de către preoţi cu apă şi săpun (închipuindu-se taina Botezului lui Hristos), apă de trandafiri (închipuind spălarea trupului lui Iisus după moarte):

frecat cu bureţi şi şters apoi cu prosoape, toate în număr de 7 (numărul deplinătăţii):

Masa a fost unsă cu Sfântul Mir, care este pecetea Duhului Sfânt:

Prin aceasta coboara Sfantul Duh in unire cu Tatal si cu Fiul, in urma jertfei aduse de Hristos pentru noi. Duhul Sfant ramane astfel in Sfanta Masa, lucrand din ea prin preot in toate Tainele si ierurgiile, dar mai ales realizand prefacerea euharistica. (Părintele D. Stăniloae)


La cele 4 colţuri s-au lipit cu ceară topită chipurile celor 4 Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan:
Sfânta Masă a fost îmbrăcată cu o pânză albă (giulgiul în care a fost înfăşurat Hristos):

legată în jurul piciorului:
cu sfoara pecetluită cu sigiliul Mitropoliei Ardealului:

După sfinţirea pereţilor împodobiţi cu pictură, am încheiat sflujba de sfinţire rugându-ne din nou în genunchi:

"Multumim Tie, Doamne, ca darul pe care l-ai varsat peste Apostolii Tai, l-ai varsat si peste noi, paca­tosii. Drept aceea ne rugam Tie, ca jertfele ce se aduc intr-insa sa se prefaca intru Prea Sfantul Tau Trup si Sange al Unuia Nascut Fiului Tau, spre mantuirea a toata lumea si a nevredniciei noastre".

Scopul unei biserici este deci slujirea Sfintei Liturghii, prin care Hristos vine la noi şi ni se dă drept Hrană în Sfânta Împărtăşanie:
Duhul Sfant nu se pogoara pentru ca Hristos ramane in cer, ci pentru a face ca Hristos sa vina cu Trupul si Sangele Sau pe Sfanta Masa sub chipul painii si vinului, ca sa se impartaseasca, pline de Duhul Sfant, credinciosilor. (Părintele Dumitru Stăniloae)


La finalul slujbei de sfinţire credincioşii au fost invitaţi să se închine şi să sărute Sfânta Masă, fiind singura zi din istoria unei bisericii când toţi credincioşii au voie să intre în altar. În rest nu au voie decât cei care au binecuvântare să îndeplinească acolo o ascultare.

Sf. Liturghie s-a săvârşit în curtea bisericii, un colţ de rai:

Pentru ostenelile şi jertfa sa, părintele Iosif, parohul bisericii, a fost hirotesit iconom stavrofor,

moment emoţionant până la lacrimi pentru enoriaşii săi, de care este foarte iubit:


O zi minunată pentru şincani, dar şi pentru noi, cei care am fost alături de ei în această zi istorică.
Natalia

sâmbătă, 20 iunie 2009

Pizza pentru zilele cu dezlegare la peste

În postul Sfinţilor Apostoli de anul acesta avem dezlegare la peşte sâmbăta, duminica şi pe 24 iunie, de Naşterea Sf. Ioan Botezătorul. Aşa că astăzi am pregătit o pizza, simplă şi rapidă.
Am folosit:
Pentru aluat
  • 400 g făină
  • 200 ml apă călduţă
  • 1 lgţ sare
  • 2 lg ulei de măsline
  • 1 lgţ şi jumătate drojdie uscată
Eu am încredinţat aluatul maşinii de făcut pâine, care mi l-a pregătit, frământat şi dospit foarte frumos.

Pentru umplutură:
  • suc de roşii
  • 1 ceapă medie
  • ciuperci
  • 1 conservă ton
  • 1 conservă sardele
  • 1 ardei
  • 2 roşii micuţe
  • condimente (cimbru, busuioc, măghiran, usturoi)
Am întins aluatul, am uns cu suc de roşii, am presărat ceapa tăiată mărunt şi ciupercile, apoi am dat la cuptor. Între timp am pregătit şi tăiat şi celelalte ingrediente. Când au fost gata am scos tava, am pus peştele (sardelele le-am mărunţit), roşiile, ardeiul şi condimentele şi am dat din nou la cuptor, până am crezut de cuviinţă că e gata:


La micul dejun am avut afine cu diverse cereale pe care le-am avut în casă şi miere:

Natalia

Sandvis de post pentru micul dejun


Ingrediente :
  • Felii de pâine integrală
  • Unt de alune
  • Banană
  • Miere de albine

Se prăjesc feliile de pâine, se ung cu untul de alune, se pun deasupra feliuţe de banană şi se ornează cu miere de albine. Două astfel de felii vă asigură un mic dejun foarte consistent şi delicios.

Natalia

joi, 18 iunie 2009

Gânduri despre post

Astăzi, savurând o tocăniţă de cartofi cu ardei copţi la umbra cortului din curte, am cugetat preţ de câteva clipe la… cât de minunat este postul! Văd de multe ori cum oamenii şi-au pierdut gustul, înnebunindu-şi papilele gustative cu mâncăruri cât mai… şi cât mai… Cel care nu posteşte se întreabă adesea: ce să mai mănânc? Parcă nimic nu mai e bun, nimic nu mă mai satisface, parcă aş vrea şi altceva, ceva mai… şi mai…
Postul ne ajută să revenim la normalitate, să simţim gusturile mâncărurilor simple. Ce bun este un cartof fiert! Ce minunăţie stă într-o căpşună, sau o pară! Cât de gustoasă este o pâine integrală simplă, făcută în casă!
Ce comoară nepreţuită este postul, din păcate o comoară adânc ascunsă… Ce păcat că nu ne dăm seama ce izvor de sănătate trupească şi sufletească ascunde ea… Prin post avem ocazia să ne întâlnim cu noi înşine, să ne surprindem dependenţele; să ne exersăm voinţa, pentru a ieşi din robia lucrurilor materiale care ne stăpânesc; să descoperim darurile minunate – declaraţii de iubire – pe care ni le pune Dumnezeu în alimentele oferite direct de El, neprelucrate prea mult de egoistul interes uman; să ne ocupăm mai mult de lucrurile cu adevărat importante.
Câtă bucurie oferă postul!
Natalia

P.S. Un articol din Apostolat de anul trecut despre postul în care ne aflăm:
Să postim cu Sfinţii Apostoli: jertfa de vară

Mic dejun de post cu fulgi de hrisca

Hrişca este bogată în vitamine (B1 , B2 , B3 , B5 , E, P), minerale (Mg, K , Ca , Fe) şi fibre. Este o cereală energizantă şi hrănitoare, fiind un aliment nutritiv cu un conţinut scăzut de calorii.
Eu am găsit la naturişti fulgi de hrişcă, din care am făcut un mic dejun.

Ingrediente:
  • 100 g fulgi de hrişcă
  • fructe (eu am folosit căpşuni, dar merg foarte bine şi merele rase)
  • miere
  • 1 zahăr vanilat
  • 4 linguri musli cu fructe
  • mentă
  • scorţişoară

Fulgii de hrişcă au avantajul că nu se fierb, ci doar se înmoaie în lichid fierbinte. Aşadar am pus apă la fiert (puteţi folosi lapte – de soia, orez sau cocos), apoi am pus fulgii la înmuiat:


timp de 3 minute:


I-am scurs în sită:


Am zdrobit căpşunile amestecate cu miere (după gust) şi un pliculeţ de zahăr vanilat:


Şi le-am amestecat cu fulgii de hrişcă înmuiaţi, 4 linguri de musli cu fructe (mie îmi plac aceştia),
adăugând puţină mentă proaspătă tăiată mărunt şi scorţişoară:


Rezultatul: un mic dejun bun şi sănătos pentru dimineţile de post:


Natalia



P.S. Alte reţete cu hrişcă:

joi, 11 iunie 2009

Apostolat in Tara Fagarasului nr 29


Editorial: „Mânca-te-ar Bucuria!“ - despre puterea cuvintelor

În numele libertăţii (adept sau ucenic al lui Hristos?) - despre minciuna sloganului 'libertate'

O ofertă ispititoare: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea…” - despre o boală de care nu suntem feriţi niciodată.

Cuvinte veşnice: Doamne, să văd! - de Părintele Nicolae Steinhardt

Cum suntem păcăliţi prin intermediul presei - un semnal de alarmă: nu credeţi tot ce vedeţi sau vi se spune!

Rubrica pentru tineri:
Pas în doi (taina căsătoriei)

Educaţie creştină:
„Ne numim creştini dar nu trăim creştineşte” - un interviu cu părintele Daniel Dogariu

David şi Goliat - poveste biblică pentru copii, cu planşă de colorat şi alte activităţi practice

Soloveţki - mănăstire şi gulag - un documentard despre istoria acestui bastion al Ortodoxiei, în text şi imagini

Cum ne spovedim? - despre pregătirea pentru întâlnirea cu Domnul în Taina Spovedaniei

Şi rubrica 'Cu Dumnezeu în casă':

Toate articolele le puteţi găsi aici, iar varianta pentru tipar aici.
Natalia

Ce înseamnă să fii ucenic?

"Ce înseamnă să fii ucenic? Să te pleci cu mintea, spune Teofi Părăian de la Sâmbăta. Nu eşti tu mai deştept decât Avva. Nu ştii tu mai multe decât Mai Mult Ştiitorul. Eşti Neştiutorul. Eşti prost. Nu ca şi cum, ci pur şi simplu, în sensul înalt al sărăciei cu duhul. Adică fericit. Îţi goleşti mintea de prostia inteligenţei orgolioase. Accepţi porunca, răspunsul ferm al Celuilalt. Asemeni lui Petru la pescuirea minunată."
Părintele Ioan Pintea –
Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt