miercuri, 29 aprilie 2009

Hristos voskrese!

Am auzit şi anul trecut această cântare, însă nu m-a impresionat în mod deosebit. Anul acesta, nu ştiu de ce, mi-a mers direct la inimă. Vorba unei prietene dragi, exprimă exact cum ar trebui să ne simţim în aceste zile de după Învierea Domnului nostru.
Azi am descoperit un filmuleţ din timpul înregistrărilor, dar şi versurile traduse în engleză, minunate, al căror autor este Sfântul Nicolae Velimirovici, pe care eu îl iubesc mult. Având în vedere toate acestea, am hotărât că postez şi eu cântecul sârbesc, cu mare bucurie:



Iată şi versurile:
Ljudi likujte, narodi čujte:
Hristos voskrse, radost donese!
Zvezde igrajte, gore pevajte,
Hristos voskrese, radost donese!
Šume šumite, vetri brujite,
Hristos voskrse, radost donese!
Mora gudite, zveri ričite,
Hristos voskrse, radost donese!
Pčele se rojte, a ptice pojte
Hristos voskrse, radost donese!

Anđeli stojte, pesmu utrojte,
Hristos voskrse, radost donese!
Nebo se snizi, zemlju uzvisi,
Hristos voskrse, radost donese!
Zvona zvonite, svima javite,
Hristos voskrse, radost donese!
Slava ti Bože, sve ti se može,
Hristos voskrse, radost donese!
Anđeli stojte, pesmu utrojte,
Hristos voskrse, radost donese!
Nebo se snizi, zemlju uzvisi,
Hristos voskrse, radost donese!
Zvona zvonite, svima javite,
Hristos voskrse, radost donese!
Slava ti Bože, sve ti se može,
Hristos voskrse, radost donese!

Sv. Vladika Nikolaj
şi traducerea în engleză:

People rejoice, all nations listen:
Christ God is risen! Let us rejoice!
Dance all ye stars and sing all ye mountains:
Christ God is risen! Let us rejoice!

Whisper ye woods and blow all ye winds:
Christ God is risen! Let us rejoice!
O seas proclaim and roar all ye beasts:
Christ God is risen! Let us rejoice!

Buzz all ye bees and sing all ye birds:
Christ God is risen! Let us rejoice!
O little lambs rejoice and be merry:
Christ God is risen! Let us rejoice!

Nightengales joyous, lending your song:
Christ God is risen! Let us rejoice!
Ring, O ye bells, let everyone hear:
Christ God is risen! Let us rejoice!

All angels join us, singing this song:
Christ God is risen! Let us rejoice!
Come down ye heavens, draw near the earth:
Christ God is risen! Let us rejoice!

Glory to Thee, God Almighty!
Christ God is risen! Let us rejoice!
Glory to Thee, God Almighty!
Christ God is risen! Let us rejoice!


Hristos a înviat!
Natalia

joi, 23 aprilie 2009

Concertul de cantari pascale

Asa cum am promis, iată şi înregistrarea. Concertul acesta a fost un gând pe care l-am avut încă de la Crăciun, împotriva căruia s-au pus sistematic tot felul de ispite. Domnul a rânduit însă să se împlinească, chiar dacă nu am reuşit să ne întâlnim pentru repetiţii decât o dată, iar formula de la Crăciun nu a fost completă... Până la urmă însă ne-am dat seama că toţi au contribuit cu câte ceva, cei care au lipsit fie participând la repetiţie, fie ajutându-ne la editarea înregistrării, aşa că am fost într-un singur gând, gând pe care vi-l transmitem mai departe şi vouă.
Audiţie plăcută deci, Domnul să pună în sufletele voastre măcar o mică parte din bucuria cu care am cântat noi:




Concert cantari pascale, Bucium 2009
»

Natalia

Invierea Domnului la noi

Anul acesta nu mi-am propus să scriu pe blog despre cum a fost Învierea Domnului la noi, aşa că am făcut foarte puţine poze. Vreau totuşi să vă împărtăşesc o mică parte din bucuria noastră, aşa că... o să încerc să mă descurc cu ce am.
Încep prin a vă spune că anul acesta narcisele au înflorit foarte devreme şi am fost f. îngrijorată, pt.că ele au fost în fiecare an baza cu care împodobeam Sf. Mormânt în Vinerea Mare şi îmi era teamă că nu vor rezista până atunci... În fiecare zi mă uitam la ele şi le rugam să fie viteze şi să reziste, ca să se bucure de această mare cinste pentru ele. Domnul mi-a ascultat rugăciunea şi au rezistat eroic vreo 3 săptămâni (în alt an minunea a avut loc invers, au înflorit pur şi simplu într-o zi, în Vinerea Mare, de parcă ar fi zis: Vrem la biserică!).
Iată-le deci şi anul acesta, nerăbdătoare să slujească Domnului:

Ceea ce au şi făcut, numai că împreună cu multe alte flori, aduse de inimi pline de dragoste. Au fost mai multe flori ca niciodată, de când suntem în parohie:

Aşa L-am prohodit deci pe Domnul în Vinerea Mare.

video

În noaptea de Înviere ne-am bucurat şi de faptul că cei care au răspuns invitaţiei de a-L întâmpina pe Domnul în cele mai frumoase haine, costumul popular, au fost destul de mulţi:

Prin mâna preotului au fost binecuvântate şi bucatele de dulce din care urma să gustăm:

Iar a doua zi, la Vecernia Învierii, biserica era parcă şi mai frumoasă, în straie albe şi înmiresmată de parfumul crinilor:

Din nou costume populare:

Iar seara, concertul de cântări pascale a venit să încununeze bucuria Învierii prin prezenţa în mijlocul nostru a unor oameni tare dragi, împreună cu care am transmis (sperăm) mai departe bucuria veştii că Hristos a înviat! (o să revin într-o postare separată cu înregistrarea concertului).

Iar a treia zi am plecat şi pe alte meleaguri pentru a vesti Învierea Domnului, la Olteţ:

şi la Victoria:


O Săptămână Luminată binecuvântată în continuare vă doresc!
Natalia

miercuri, 22 aprilie 2009

Final al împreună-călătoriei şi continuare

Dragii mei împreună-călători, pelerinajul nostru în acest Post s-a încheiat. Sper să vă fi fost de folos şi să fi împlinit măcar puţin din ceea ce v-aţi propus la începutul lui. Pentru mine a fost o mare bucurie şi întărire să ne rugăm împreună şi să postim împreună. De aceea vreau să vă propun ca rugăciunea noastră comună să continue, tot aşa, la orele 22. Chiar dacă nu ne vom mai pomeni cu numele, dacă spunem: „Pomeneşte, Doamne, şi pe toţi cei ce se roagă acum împreună cu noi” vom fi gând la gând cu bucurie, iar rugăciunea noastră va fi mai puternică în faţa Domnului.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat şi pun înaintea Domnului şi a voastră gândul de a prelungi roadele Postului şi în perioada care urmează; fie ca dorinţa de a fi mai buni, de a ne ruga mai mult, de a ieşi în întâmpinarea aproapelui, de a ierta şi a binecuvânta să se prelungească şi în restul zilelor noastre!
Cu bucurie, drag şi mulţumire pentru voi,
Natalia

luni, 20 aprilie 2009

Invitatie la concert

Pentru că anul trecut de Crăciun am "produs" multă bucurie prin "concertele" noastre, am încercat să facem acest lucru şi de Paşti, deşi iar nu am găsit timp de repetiţii... Ieri a avut loc concertul la noi, iar mâine vom merge la Olteţ şi la Victoria. Pentru că zilele acestea am aflat că blogul este urmărit de multe persoane din zonă, vă fac celor care vă este la îndemână invitaţia de a ne bucura împreună de Învierea Domnului nostru, în a treia zi de Paşti, marţi 21 aprilie:
  • în biserica din Olteţ - ora 18
  • în biserica "Sf. Ilie" din Victoria - ora 19.
După ziua de mâine sper că voi fi mai liberă şi revin cu înregistrarea şi altele...
Până atunci vă aşteptăm cu drag pe cei care puteţi veni, iar pe toţi ceilalţi vă îmbrăţişez cu bucuria Învierii, vă mulţumesc tare mult celor care aţi lăsat comentarii în aceste zile şi vă rog să îmi iertaţi întârzierea răspunsului.
Hristos a înviat!
Natalia

duminică, 12 aprilie 2009

Săptămâna Patimilor

Începând cu Denia din această seară intrăm în Săptămâna Patimilor, ultima dar şi cea mai intensă din Postul Mare. În fiecare zi din această săptămână Biserica ne pune în faţa ochilor inimii câte un subiect sau două de meditaţie, în funcţie de ce s-a întâmplat în aceste zile. Pentru că nu ştiu cum voi sta cu timpul, pun de pe acum trimiterile la consemnările pe care le-am făcut anul trecut la fiecare zi:

Duminică seara:
Luni seara:

Marţi seara:

Miercuri seara:

Joi seara:

Vineri seara:
Sâmbătă

Sf. Luca al Crimeei spunea că până nu vom înţelege durerea prin care a trecut Hristos în Săptămâna Patimilor Sale nu vom înţelege nici Învierea şi bucuria ei. Aşa că vă las cu un îndemn tot dintre textele liturgice atât de dragi mie:
"Mergand Domnul spre patima cea de bunavoie, a zis Apostolilor pe cale: Iata ne suim in Ierusalim, si se va da Fiul omului, precum scrie pentru Dansul. Să venim dar şi noi cu gânduri curate să mergem impreuna cu El si-mpreuna să ne răstignim si să murim pentru desfătările lumeşti, ca să viem împreună cu Dansul."
Denia de Duminică seara
Domnul să ne binecuvânteze această ultimă parte a împreună-călătoriei noastre cu El!
Natalia

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Domnul intră în Ierusalim, fără cai şi care măreţe, fără nici o strălucire exterioară

În timpul acestui post am citit din Sfântul Luca al Crimeei. Am găsit în predicile lui multe cuvinte care mi-au adus lacrimi în ochi, printre care şi cel la Duminica Floriilor, din care iată un fragment:

“Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim. În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni - învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să îl întâmpine sărbătoreşte.
Hristos Se ferise întotdeauna de cinstiri, poruncindu-le dracilor pe care îi scotea să nu dea de ştire că El este Fiul lui Dumnezeu, iar celor vindecaţi să nu povestească despre minunea vindecării lor. Acum însă venise vremea să descopere oamenilor vrednicia Sa de Mesia şi intrarea în Ierusalim avea drept scop tocmai lucrul acesta: să vestească tuturor că a venit Mesia.
Totuşi, El n-a venit ca să Se facă împărat pământesc ori să aşeze poporul israelit mai presus de toate celelalte popoare, deşi tocmai aceasta era aşteptarea iudeilor. Împărăţia lui Hristos nu este din această lume, şi slava Lui nu putea să aibă nimic în comun cu strălucirea de paradă a împăraţilor pământeşti.
El Se arată în Ierusalim cu o înfăţişare sărăcăcioasă şi smerită: fără cai şi care măreţe, fără nici o strălucire exterioară. Dar orice slavă pământească este nimicnică şi se risipeşte ca fumul. Este, totuşi, o altă slavă, nemăsurat mai înaltă: slava vitejeştii smerenii, a blândeţii, a virtuţii - fiindcă aceste mari calităţi duhovniceşti sunt nemăsurat mai înalte decât toate atributele exterioare ale puterii şi stăpânirii.


Împărăţia lui Hristos nu este din această lume şi slava Lui trebuia să fie de alt fel - mai presus de lume, dumnezeiască. Şi El a dobândit această slavă prin smerita Sa intrare în Ierusalim. Şedea pe asin ţinându-şi capul nu ridicat cu semeţie, ci adânc plecat, şi înrourând sfinţii Săi obraji cu râuri de lacrimi. El S-a descoperit poporului israelit ca Mesia smerit şi pătimitor, liniştit şi blând, Care trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge (Is. 42, 3).
Pentru ce plângea? Aflăm din propriile Lui cuvinte: Ierusalime, Ierusalime! Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi (Lc. 19, 41-42). O, dacă ai fi priceput că Eu sunt Mesia, Care a venit să te mântuiască, că Eu sunt împăratul tău - nu pământesc, ci ceresc! Domnul ştia ce va trebui să îndure poporul, care avea să se lepede de El. Ştia că vor veni oştile romane şi vor împresura Ierusalimul, că îl vor supune grozăviilor de nedescris ale asediului, că cetatea va fi nimicită, încât nu va mai rămâne din el piatră peste piatră, şi că templul va suferi aceeaşi soartă. O, dacă Ierusalimul ar fi ştiut că slujeşte mântuirii lui! Se întâmplă ca omul să meargă pe o cale greşită, iar milostivirea lui Dumnezeu să îl oprească printr-un cutremur adus de nenorocire sau boală, prin care îi spune: Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Cu fiecare dintre noi se întâmplă că Domnul stă la uşa inimii noastre şi bate încetişor, aşteptând să I se deschidă şi să I se dea drumul înăuntru, bate ca un sărac la uşa noastră.”


Iată cum Dumnezeu, Cel ce pe toate le poate, Cel ce pe toate le ştie, se lasă la cheremul omului. Ştie că urmează să Îl răstignim, că suntem făţarnici, că azi zicem şi noi, împreună cu evreii, Osana, iar peste câteva zile Îl punem pe cruce… Şi, cu toate acestea, NE IUBEŞTE. Şi ne arată că slava acestei lumi este trecătoare, în timp ce bucuria cea adevărată o găsim doar în Împărăţia lui Dumnezeu.
Să mergem mâine cu bucurie la Sfânta Liturghie. Iar pe lângă ramurile pe care le vom purta în mâini, să purtăm în sufletele noastre, cum spuneam aici, ramuri de virtuţi; puţine câte sunt, dar cu dorinţa de a le înmulţi. Să primim marea dragoste a Domnului pentru noi, să nu Îl lăsăm să bată ca un sărac la uşa noastră. Şi, din această nemărginită dragoste, să reflectăm şi noi o mică parte înspre aproapele nostru…
Natalia

P.S. Recomandarea de anul trecut, aici.

joi, 9 aprilie 2009

Nr. 27 din Apostolat






Am reuşit în sfârşit să pun pe net ultimul număr din Apostolat. Nu am timp să fac recomandări, aşa că vă las pe voi să îl răsfoiţi, aici.
Natalia

duminică, 5 aprilie 2009

Saptamana Floriilor

Din această seară suntem în Săptămâna Floriilor. În ultima parte a Postului atenţia noastră se mută de la păcatele şi patimile noastre, pe care le-am tratat cu Taina Spovedaniei, la Patimile Domnului, şi la ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
În această săptămână, în care ne pregătim să Îl întâmpinăm pe Domnul la intrarea în Ierusalim, în Duminica Floriilor, slujbele ne vorbesc mult despre „stâlpările” sau ramurile de care se bucură Dumnezeu. Ştim că evreii l-au întâmpinat pe Hristos cu ramuri verzi, însă la câteva zile după aceea strigau: Răstigneşte-L!
De aceea textele liturgice ne îndeamnă să aducem înaintea Domnului un alt fel de ramuri, „ramurile virtuţilor”: bunătatea, îndelungă-răbdarea, milostenia, smerenia, cumpătarea, cinstea, blândeţea… Cu acestea să Îl întâmpinăm pe Hristos înainte de intrarea Sa în Săptămâna Patimilor. Doar astfel El se va putea odihni în inima noastră…

Începând cu dragoste a şasea săptămână a cinstitului post, să cântăm, credincioşilor, laudă înaintea prăznuirii Stâlpărilor [Floriilor], Domnului Celui ce vine în slavă cu puterea Dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea. Pentru aceasta să gătim cu dreaptă credinţă semnele biruinţei, ramurile virtuţilor, strigând: Osana! Făcătorului tuturor.
Vecernia zilei de Luni, în Săptămâna Floriilor

Natalia

sâmbătă, 4 aprilie 2009

"Cat de frumoasa este vremea postului!"

Greu mai ajung la blog în ultima vreme ! Sunt în urmă cu toate, inclusiv cu somnul, dar mulţumesc Domnului că am reuşit să termin Apostolatul la timp, asta şi datorită rugăciunilor voastre.
Pentru mine acest post trece îngrozitor de repede, mi-aş dori mult să îi încetinesc puţin viteza, pentru că îl resimt ca pe o perioadă de bucurie, de viaţă adevărată, de comuniune cu voi, împreună-călătorii. Mi-au plăcut cuvintele unui anonim (pe care îl aşteptăm şi cu numele ca să călătorim împreună) într-un comentariu referitor la călătoria noastră: „Asa era Biserica primara, un duh de dragoste si de unitate, de apropiere, bunatate si speranta, de rugaciune si infranare, pace si curatie, toate in Duhul lui Hristos, Mantuitorul nostru.“
Domnul să ne ajute să trăim aşa!

Cât este e frumoasă vremea postului pe care ne-ai dat-o nouă, Doamne! Întru care milostiveşte-te spre sufletele noastre ca un bun, pentru rugăciunile sfinţilor mucenici, care au iubit Patimile Tale cele frumoase şi cinstite.
Denia de vineri seara în Săptămâna a 5-a din Post

Natalia

P.S. Despre Duminica de mâine, a Cuvioasei Maria Egipteanca, am scris anul trecut, aici.

miercuri, 1 aprilie 2009

Azi Canonul cel Mare

De mai multe zile sunt foarte prinsă şi reuşesc abia acum să vă amintesc că astăzi este Denie cu Canonul cel Mare, despre care am tot scris aici. Sper să ajungeţi, e o slujbă minunată!
Câteva informaţii despre Denii găsiţi la Valeriu, împreună călător cu noi, aici.
Vă îmbrăţişez cu drag, pomeniţi-mă şi pe mine, să reuşesc să termin Apostolatul la timp.
Natalia