duminică, 30 noiembrie 2008

Placinta cu germeni de grau si tarate

Germenii de grâu sunt o bună sursă de vitamina D, E, B, calciu sau magneziu… Împreună cu tărâţele sunt şi o importantă sursă de fibre care ajută la digestie şi combat constipaţia.

Am găsit o reţetă de plăcintă cu germeni de grâu şi tărâţe pe care am pus-o în practică.
Pentru 2 porţii de aluat am folosit:
  • 400 ml apă
  • 2,5 lg ulei de măsline
  • 2,5 lgţ sare
  • 650 g făină albă
  • 150 g germeni de grâu şi tărâţe (am folosit Complex forte)
  • 1 pliculeţ drojdie uscată
Eu le-am pus pe toate în maşina de pâine pe programul de frământat şi dospit, dar se poate face cu mâna. Mi-au ieşit 2 porţii: una am pus-o la congelator şi una am folosit-o.

Pentru o porţie de umplutură:
  • 1 roşie măricică tăiată cubuleţe
  • 1 ceapă tăiată mărunt
  • 3 căţei de usturoi
  • 1 ardei tăiat cubuleţe
  • o jumătate de cutie de tofu (125 g)
  • ciuperci
Pentru uns: ulei de măsline, suc de roşii, cimbru (oregano)

Am întins o foaie, am uns cu ulei de măsline şi suc de roşii şi am presărat cimbru.

Am pus deasupra umplutura. Plăcinta se rulează de fapt (şi atunci poţi să faci direct 2 porţii), eu însă am preferat să o las întinsă, pentru că iese mai crocantă.

Am dat la cuptor la foc potrivit până s-a rumenit (în jur de o jumătate de oră).

Natalia

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Salată cu macrou afumat

Încă de săptămâna trecută am ochit reţeta asta la Ginette, gândindu-mă să o fac cu maioneză de post. N-am putut însă până azi, pentru că la ţară nu am găsit macrou afumat :).

Ingrediente:
- 1 macrou afumat
- 4 cartofi potriviţi
- măsline
- ceapă
- gogoşar
- 2-3 linguri maioneză de post (în funcţie de preferinţă – eu am pus 2)
- pătrunjel
- sare şi piper

Cartofii se fierb în coajă şi se taie cubuleţe, macroul se curăţă de piele şi oase şi se taie bucăţele iar restul se taie mărunt, se adaugă maioneză, sare şi piper după gust.

Noi am „topit-o” la o singură masă, deşi era programată să mai fie servită şi seara… :)
Natalia

Pateu de conopida

Timp de 3 zile nu am avut net şi am rămas în urmă cu toate... Între timp însă m-am bucurat mult de mărturiile pe care le-aţi dat despre post aici. Cum zicea şi Raluca, de fapt ne-am folosit toţi, în primul rând scriind şi făcându-ne ordine în idei şi apoi ne-am îmbogăţit din trăirile celorlalţi. Vă mulţumesc încă o dată că aţi acceptat invitaţia mea, Domnul să ne ajute să călătorim cu bucurie şi folos în continuare!

Şi ca să mai recuperez ce am lucrat prin bucătărie săptămâna trecută, vă scriu despre pateul de conopidă:

  • o jumătate de conopidă fiartă
  • 3 lg ulei de măsline
  • 6 nuci pisate mărunt
  • ceapă tocată mărunt, după gust (eu am pus una mică)
  • sare, piper, mărar
Se pasează toate ingredientele, mai puţin mărarul şi ceapa, care se adaugă la sfârşit. Noi am servit pe pâine prăjită cu castraveciori muraţi.
Natalia

marți, 25 noiembrie 2008

Rugaminte pentru impreuna calatori (dar nu numai)

Dragele mele împreună călătoare în acest post, am primit într-un comentariu o rugăminte din partea Alexandrinei. Pentru că nu toata lumea ajunge să citeasca comentariile, m-am gandit sa fac o postare specială şi să vă rog să răspundeţi, în special cele care ne-am hotărât ca în acest post să ne sprijinim reciproc, dar şi toţi cei care vizitează acest blog... Iată rugămintea:

Stiu ca a inceput postul de mai bine de o saptamana, nu sunt foarte marcata de preocupari religioase, dar de data asta mi-am propus sa fiu un pic mai implicata. Nu am nimic de pierdut, din contra, cred ca uneori sunt mecanizata de taskuri, deadline-uri, uit sa fiu prezenta si sa gandesc crestineste.
Nu am tinut tot postul niciodata, am incercat de cateva ori, dar foamea persistenta mai mult m-a iritat. Nu am reusit pentru ca nu am privit postul ca altceva decat o dieta vegetariana colectiva. Ii lipsea spiritualitatea.
Nu mi-am propus nici de data asta sa tin postul, mai degraba sa ii inteleg rostul, sa ma autoeduc intr-ale postului. Vreau sa incep cu cateva intrebari saptamana asta, intrebari la care m-am tot gandit, dar nu am gasit un raspuns pana acum.
1. De ce sa tin post?
2. De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?
Mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ati scrie si voi care sunt motivele pentru care tineti post si, in principal, de la ce postiti. Vad ca Natalia a adunat o adevarata comunitate a celor care tin postul.
Cu multumiri crestinesti :)
http://egalitate-de-gen.blogspot.com


Aştept şi eu, împreună cu Alexandrina, răspunsurile voastre.
Natalia

[edit]

Revin şi cu răspunsul meu, după ce Irina a răspuns deja aici.

1. De ce ţin post?

În primul rând pentru că este una dintre poruncile Bisericii. Prima tentativă de post am avut-o în clasa a V-a şi era tot un Post al Crăciunului, când am reuşit să nu mănânc carne. Asta a fost prima mea motivaţie: aşa îmi spune Biserica, iar credincioşii autentici pe care îi cunoşteam şi îi admiram posteau.
Cu timpul am mai avut şi îndoieli şi revolte, întrebându-mă la ce îi foloseşte lui Dumnezeu că eu flămânzesc…:)
Ce pot să spun acum? Că mi-am dat seama că nu Dumnezeu are nevoie de postul meu, ci eu am nevoie de post, pentru că poruncile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu ne-au fost date ca să ne fie NOUĂ bine, iar respectându-le avem parte de o viaţă echilibrată, curată, sănătoasă şi scutită de multe suferinţe care sunt consecinţe ale nerespectării poruncilor. În ceea ce priveşte postul, dovada este că mulţi medici spun că perioadele de post sunt o sursă de sănătate pentru organism, căruia această detoxifiere îi este absolut necesară pentru a rămâne sănătos.

La ce mă ajută postul? Să îmi disciplinez trupul, care poate deveni dependent de mâncare (poţi ajunge la stadiul în care dacă nu îi îndeplineşti o „poftă” să ajungi la senzaţia fizică de sevraj, ca în orice dependenţă). Vorba „Trupul este o slugă bună dar un stăpân rău” este perfect adevărată. Dacă îţi înveţi trupul să nu primească întotdeauna ceea ce cere, te va sluji bine. Dacă însă îţi devine stăpân, pierzi foarte multă energie şi resurse ca să îi faci voile capricioase.
Postul mă face să mă simt mai uşoară fizic (digestia produselor de origine animală este mai anevoioasă şi consumă mai multă energie decât cea a produselor vegetale), să am mintea mai limpede şi să folosesc mai mult puterile sufleteşti. M-am confruntat şi eu cu foamea, dar mi-am dat seama că este tot o „poftă” a trupului, pentru că atunci când mă rugam, sau îmi mutam atenţia pe ceva duhovnicesc aceasta îmi dispărea. (Vorbesc de foamea aceea capricioasă, care îţi spune că vrei ceva care nu e de post ca să te saturi. Pentru că postul nu înseamnă înfometare, ci doar un echilibru alimentar.)

2. De la ce ţin post?
În afară de restricţiile alimentare şi abstinenţa în viaţa intimă, care sunt reguli clare, încerc să îmi pun nişte limite la lucruri care îmi fac plăcere, chiar dacă nu sunt neapărat rele, cum este statul pe messenger sau navigatul pe internet şi să le înlocuiesc cu alte activităţi. Această disciplină pe care mi-o impun (cu binecuvântarea duhovnicului) mă ajută să nu cad în dependenţă, să îmi întăresc voinţa şi să dedic mai mult timp sufletului.
În ceea ce priveşte „abţinerea de la păcate”, pe care unii o numesc o altă regulă a postului, pe lângă regimul alimentar, părerea mea este că aceasta nu are legătură cu postul, ci trebuie să ne fie o regulă şi o luptă în tot timpul anului, nu doar în post. Adică ce rost are de exemplu să nu bârfesc acum, că este post, iar după post să „recuperez” toate bârfele pe care să le fac şi mai suculente, pentru că 40 de zile m-am abţinut?

Cam atât, nu ştiu dacă ţi-a fost de vreun folos, însă cred şi eu, cum zicea Ioana în comentariu, că rugăciunea te va învăţa mai mult decât simplele noastre vorbe. Cu toate acestea aştept şi alte răspunsuri, pentru că îmi sunt şi mie de un real folos experienţele voastre.

Natalia

duminică, 23 noiembrie 2008

Salata de ton cu porumb


  • 2 cutii de ton mărunţit
  • 1 cutie porumb
  • 2 castraveciori muraţi tăiaţi mărunt
  • 2 linguri maioneză (de post)
Se amestecă toate şi… e gata!
Natalia

vineri, 21 noiembrie 2008

Ce bem, ce mancam?

O culegere de articole apărute în Jurnalul Naţional despre compoziţia unor produse aflate pe piaţa românească, analizate de Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, despre care am mai vorbit aici, dar şi de alţi specialişti.
Din cuprins:
  • Hame - nu e pasăre ca porcul
  • Knorr - o supă caldă cu 5 E-uri
  • Deli - topping de E-uri cu aromă de căpşuni
  • Măgura - două straturi pufoase umplute cu E-uri
  • Congelarea nu măreşte termenul de valabilitate
  • Sugus - aşa multe şi aşa rele! (produs interzis copiilor!)
  • Adria - o apă chioară, portocalie, îndulcită cu chimicale
  • Izvorul minunilor - apă în care nu ştim ce se "scaldă"
  • Wiesana - margarina 100% artificială
  • Brânza topită Hochland Mixtett - brânza care mănânca calciul
  • Orangina: sifon cu puţin suc de fructe
Nu vă speriaţi, există şi alimente recomandata consumului, vă las însă să le descoperiţi singuri! :)
Ca să vizualizaţi cu un scris mai mare apăsaţi pe dreptunghiul din colţul dreapta sus.

Ce mancam

Natalia

Din meniul de dezlegare la peste

Salată de icre:
Prefer să prepar icrele eu, pentru că salata de cumpărat are destul de multe E-uri. Iată reţeta după care le fac:
  • 100 g icre
  • miezul de la 2-3 felii de franzelă (sau pâine) înmuiat şi stors
  • 3 linguri griş fiert şi răcit
  • ulei
  • apă minerală
  • ceapă
  • lămâie
Pun icrele într-un castron:
Adaug apoi miezul de pâine înmuiat, stors şi fărâmiţat şi încep să mixez adăugând puţin ulei.
Pun apoi şi grişul (care mai ia din gustul puternic de sare pe care îl au icrele) şi continui să mixez punând alternativ ulei şi apă minerală, în funcţie de cum vreau să fie, mai tari sau mai moi.
La sfârşit adaug ceapa şi zeamă de lămâie (în funcţie de gust). Din cantităţile pe care vi le-am spus mi-au ieşit 3 castronaşe aşa:
În meniul acestor zile mai avem:
ciorbă de fasole:
file de peşte prăjit cu cartofi natur:
şi din nou chec (de data asta însă am pus şi nucă):
Natalia

joi, 20 noiembrie 2008

Sa ne bucuram de Domnul

De mâine în cântările de la strană se aud şi catavasiile Naşterii Domnului, prilej cu care vă pun la inimă două colinde bizantine:



VENIŢI CU TOŢII DIMPREUNĂ


Veniţi cu toţii dimpreună
Să ne facem voie bună,
Să ne bucurăm de Domnul
Şi să strigăm cu tot omul.


Că ne e Domn şi mîntuinţă
Şi să strigăm cu credinţă.
Lui din hotarele toate
I se-nchină ţări şi gloate;


Că marea cu valuri înalte
De-a Lui mînă sunt lucrate;
De El sunt făcuţi şi munţii
Şi brazii mari şi mărunţii.


El a făcut tot pămîntul
Singur, numai cu cuvîntul.
Şi nouă ne este Domnul
Împărat peste tot omul.


Iar câţi în el nu crezură
Ispitiră şi văzură
Părăsiţi de Domnul fură
Căzând din dreapta Lui mână.






SLAVĂ SĂ AIBĂ NESFÂRŞITĂ

Slavă să aibă nesfârşită
Dumnezeirea-ntreită
Unimea nedespărţită.

Tatăl Atotţiitorul
Şi Fiul Izbăvitorul
Şi Duhul Mângâietorul.

Unul fiind în trei feţe
S-a pogorât să ne-nveţe
Să ne-arate cu blândeţe.

Să pricepem să-nţelegem
Să cunoaştem să alegem
La iad în munci să nu mergem.

Că în cer sunt multe case
Împodobite frumoase
Tot cu raze luminoase,

Unde drepţii se adună
Cu toţi sfinţii împreună
Şi îşi fac tot voie bună.

Şi cântând c-o glăsuire
Dănţuiesc într-o unire
Dând lui Dumnezeu mărire.

Post cu bucurie şi folos!
Natalia

Sfintii inchisorilor

De mult îmi doream să postez despre campania „Din temniţe spre Sinaxare”, pe care o susţin din toată inima.
Între timp Anca a reuşit să creeze o pagină specială dedicată Sfinţilor închisorilor, cu foarte multă informaţie.
Vă recomand să citiţi şi răspunsul Părintelui Patriarh la întrebarea: Canonizăm sau nu martirii anticomunişti? – consemnat şi împărtăşit nouă de Ioana, aici. Şi mă bucur că iniţiatorii campaniei fac exact ceea ce a cerut patriarhul:
„Pentru a-i declara sfinti, cineva ar trebui sa ii studieze, sa le alcatuiasca rugaciuni, tropare, slujbe, icoane. Si apoi, ar trebui sa aiba raspunsuri pregatite pentru cei care vor intreba de ce l-ati sfintit pe cutare si pe cutare nu? Sau, mai ales, cum de l-ati sfintit pe cutare, despre care unii si altii... sunt de alte pareri.“
În acest sens, pe lângă publicarea unor studii despre cei care au murit în închisori ca mărturisitori ai credinţei, programul campaniei ne dezvaluie un alt obiectiv concret:
“Campania îl are ca patron pe Noul Mucenic Valeriu Gafencu, cunoscut ca „sfântul închisorilor”. El, părintele Ilarion Felea şi Ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor) vor fi propuşi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre canonizare.“

Una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite într-un dosar de canonizare este „evlavia populară”. De aceea consider că este necesar să punem la suflet vieţile şi credinţa acestor martiri contemporani şi să o transmitem mai departe, şi altora. Această campanie are deci nevoie de sprijinul nostru, al tuturor.
Natalia

miercuri, 19 noiembrie 2008

A doua seara filocalica - inregistrare audio

Ioana ne ţine la curent cu ce se întamplă la serile filocalice organizate de ASCOR la Bucureşti. Despre cea de-a doua seara ne-a povestit încă de aseară aici, iar astăzi iată că pe site-ul crestinortodox.ro a apărut înregistrarea conferinţei. Este vorba despre tema: Jertfirea pentru ceilalti ca masura a maturitatii duhovnicesti - Parintele Vasile Gavrila (de la Biserica Rusă). Puteţi asculta înregistrarea aici.

Ioana, mulţumim încă o dată de bucuriile duhovniceşti pe care ni le împărtăşeşti şi de această împreună călătorie!
Natalia

Izvorul Parintelui Arsenie de la Sambata

Acum vreo lună am ajuns din nou la izvorul Părintelui Arsenie Boca, aflat în apropierea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Iată ce spune unul din site-urile mănăstirii despre acest loc:

„La izvor se ajunge de la Academia Sambata urmând drumul forestier spre Viştişoara pe marginea padurii.
Peisajul este deosebit, apa are propietati tămăduitoare si linistea sufleteasca rasplateste osteneala turistului.
"Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu va mai inseta in veci, caci se va face in el izvor de apa curgatoare, pentru viata vesnica." Scrise pe o stanca, cuvintele Evangheliei te întâmpină de departe, de langa izvorul cel racoros, invelit in tacerea padurii de fagi si de brazi, nu departe de manastire: izvorul parintelui Arsenie Boca. Te inchini, bei din apa sfintita prin anii 40 de prezenta si harul parintelui si te asezi la masa cladita aici pentru pelerinii osteniti de drum; si poate si de viata.
Te lasi imbaiat de pacea tulburatoare a locului, incarcata cumva de o sfintenie nedefinita, plutind, si ea, printre brazi. Linişte iar, si pace racoroasa. Si, intr-un fel, pare ca nimic nu aminteste de parintele Boca, caci poiana larga de-alaturi, unde altadata se adunau credinciosii cu miile, veniti la el ca sa-i spovedeasca sau macar sa-i atinga, sa-i simta harul, poiana e acum goala, si pana si pe indicatorul din padure scrie sec: "Spre Izvor"...
(preluat de aici.)

Am simţit această „pace răcoroasă” de câte ori am ajuns acolo, iar apa izvorului este minunată. Mulţi oameni din împrejurimi consumă doar apă de aici. Vin, îşi fac provizii, iar când li se termină vin iar.


Natalia

marți, 18 noiembrie 2008

Recomandari

Astăzi am reuşit să pun pe blog articolele din nr. 5 din Apostolat. Vă recomand cu căldură:
Aştept şi comentarii dacă aveţi.
Natalia

Reportaj cu Maica Siluana

Am primit azi un link la o emisiune cu Maica Siluana. E mai veche, dar eu nu am mai văzut-o până acum de la cap la coadă (doar fragmentul de final) şi mi-a plăcut mult, aşa că m-am gândit să o pun şi aici:...

[edit] Din păcate între timp înregistrarea a fost ştearsă de pe trilulilu, ea se afla aici.
Natalia

Din meniu

Iată ce am mai gătit de când a început postul:

duminică, 16 noiembrie 2008

Ce mi-am propus pentru post

Mă bucur tare mult că atât de multe dintre voi aţi acceptat ideea mea de a călători împreună în acest post şi deja am aflat unele de la altele lucruri folositoare, ca să nu mai vorbim de bucuria împreună-călătoririi.

Pentru că fiecare post este pentru mine un nou început, marcat de dorinţa de a înainta pe Cale, de a fi mai bună, de a mai scăpa de „răutăţile zilei”, iată ce mi-am propus de data aceasta:
  • Să reiau programul cititului zilnic din Sf. Scriptură, de care în ultima vreme nu am reuşit să mă mai ţin…
  • Să reduc navigatul pe internet, limitându-mă la blogurile care s-au înscris în călătoria postului, pentru că doar asta mă mai interesează în această perioadă.
  • Să dau curs minunatei invitaţii a Ioanei de a ne şi ruga unul pentru altul, cei care călătorim în acest post. De aceea primul lucru pe care îl fac când deschid blogul este să mă rog pentru cei din lista împreună-călătorilor, aflată sus, pe coloana stângă.
  • Să consum doar mâncare gătită în casă, cu ingrediente cât mai naturale, reducând însă şi din cantitate.
  • Să călătoresc cu rugăciunea, rugându-mă pentru cei cu care mă întâlnesc, pentru că mi-am dat seama că o vorbă spusă Domnului lucrează mai repede decât cea spusă omului…

Pentru a avea mereu în minte şi în suflet perioada în care suntem, am pus în sufragerie icoana Naşterii, care mă umple de bucurie de câte ori o privesc. Ce Dumnezeu avem! Câtă dragoste pentru noi, nişte prostănaci! Ce lecţie ne dă acest Dumnezeu care vine şi se naşte în ieslea săracă pentru a ne arăta ce trebuie să facem ca să ne fie bine. Pentru că, aşa cum spune Maica Siluana, prin împlinirea Poruncilor Domnului noi nu îi facem vreun bine lui Dumnezeu, pentru că El nu are nevoie de asta, ci ne facem nouă bine, pentru că ele ne dăruiesc Bucuria cea adevărată pe care nimeni nu ne-o poate lua şi ne scapă de multe suferinţe şi dureri pe care ni le cauzăm chiar noi, prin nerespectarea lor.
O săptămână cu folos şi bucurie vă doresc!
Natalia

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

O alimentatie sanatoasa in post

Aseară, la emisiunea „Biserica azi” de pe Trinitas TV, a fost invitat în prima parte Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, care a vorbit despre alimentaţia sănătoasă în timpul postului. Mi-am notat câteva idei pe care vi le împărtăşesc şi vouă:
  • - astăzi nu mai există alimente nepoluate, pentru că întreaga planetă a fost murdărită de om. Ce putem face este să alegem între variante foarte rele şi mai puţin rele.
  • - postul are o foarte mare eficienţă pentru organismul omului, demonstrată ştiinţific. Perioadele de post au fost aşezate cu foarte mare înţelepciune, în fiecare sezon trupul având nevoie de o perioadă de detoxifiere şi adaptare la perioada următoare.
  • - eficienţa este valabilă însă numai dacă ţinem cont de anumite reguli în perioada postului, şi anume:
  • - să nu consumăm produse prelucrate numite „de post” care înlocuiesc carnea şi sunt foarte procesate şi drese cu multe E-uri (pateu, cârnaţi, salam etc.). Compoziţia acestora este cam aceeaşi: soia, polifosfaţi, agenţi de îngroşare, coloranţi (carminul de exemplu se extrage folosind aluminiul, iar prezenţa acestuia în organismul uman provoacă Alzheimer), conservanţi etc. etc.
  • - să nu cumpărăm alimente la care nu este prezentată lista ingredientelor, pt.ca de obicei acestea oferă „surprize”
  • - în ceea ce priveşte margarina nu este vorba de mai des sau mai rar, ci de… DELOC!
  • - uleiul de măsline este extraordinar, însă trebuie să avem mare grijă atunci când îl cumpărăm, pentru că este cel mai falsificat ulei din lume. Să citim întotdeauna eticheta (s-ar putea să nu fie ulei de măsline, ci de sâmburi de măsline)! Uleiul recomandat este cel extravirgin presat la rece.
  • - nu este recomandat să folosim uleiul de măsline la prăjit, pentru că îşi pierde toate valorile nutritive.
  • - există însă uleiuri „rezistente la prăjit”, cum este uleiul nehidrogenat de palmier (zicea că se găseşte şi la noi)
  • - nu sunt recomandate compoturile şi gemurile din cauza cantităţii mari de zahăr care se află în acestea. Sunt preferabile fructele ca atare, fie ele şi din supermarket! (e vorba iar de a alege răul mai mic).

Postul este în primul rând o perioadă de disciplinare spirituală, care trebuie însoţită însă de o alimentaţie sănătoasă:
  • - în post mai ales este recomandat să ne preparăm noi mâncarea, deşi găsim în comerţ tot felul de mâncăruri de post gata preparate, în fast-food-uri sau hipermarketuri. Alimentele procesate sunt extrem de gustoase, dar nu au valoare nutriţională. Astfel noi mâncăm fără să ne hrănim (în plus acumulăm şi tot felul de toxine) şi apoi ne îmbolnăvim.
  • - Nici un aliment nu este suficient pentru sănătate, de aceea este recomandată o dietă diversificată (leguminoasele – fasolea, soia boabe, mazărea, bobul, lintea – sunt o excelentă sursă de proteine; nuciferele (nuci, alune, seminţe de dovleac etc. neprăjite şi nesărate) conţin omega 3 şi alţi acizi graşi „buni”) Nucile se păstrează în coajă şi se desfac doar înainte de consumare, altfel se oxidează!!
  • - dieta noastră trebuie să conţină o cantitate foarte mare de legume şi fructe.

Cam atât, sper să vă fie de folos. Un post „curat” şi detoxifiant vă doresc, atât pe plan sufletesc cât şi trupesc!
Natalia

joi, 13 noiembrie 2008

Sa calatorim impreuna spre Betleem!


Mâine începe Postul Crăciunului, o călătorie spre Betleem, timp care ne-a fost acordat pentru a ne pregăti să Îl primim pe Pruncul Care se va naşte pentru noi. Să ne curăţim sufletul şi trupul prin post, pentru ca să facem din ieslea sufletului nostru un loc bun şi primitor pentru Hristos!

M-am gândit să facem această călătorie împreună, pentru că orice drum e mai uşor când îl străbaţi împreună cu oameni dragi. Să ne sprijinim, să ne împărtăşim unii altora impresii de călătorie, bucurii şi greutăţi, cuvinte de folos sau reţete pe care le gătim în această perioadă.

Vă invit deci să participaţi la această iniţiativă punând în bara blogului imaginea de mai sus şi în continuare o listă cu linkurile spre blogurile participante (cred că e mai util să fie chiar spre categoria în care veţi înscrie postările voastre). Dacă nu aveţi un blog, vă aştept să vă împărtăşiţi experienţa şi gândurile în comentarii la articole. Important este să călătorim împreună!
[edit] Împreună-călătoria înseamnă şi să ne punem unii pe alţii înaintea Domnului în rugăciune. Pomelnicul îl găsiţi pe coloana din stânga, la Împreună călători.



Pentru început, eu vă ofer spre lectură două articole la început de post:

Gânduri la început de post

„Ne stă înainte Betleemul. Să ne bucurăm, dar, şi să ne gătim să-i fim oaspeţi şi gazde deopotrivă, să facem din inima noastră peşteră şi iesle a rămânerii în noi a lui Hristos. La Naşterea Domnului fiecare din făpturile zidite de Dumnezeu aduce câte ceva: îngerii, cântarea, cerurile, steaua, magii, darurile, păstorii, minunarea, pământul, peştera, pustiul ieslea, iar tu, tu, cititorule, ce aduci?“



Mâncarea care ne dă bucurie

„Perioadele de post, precum este şi cea pe care o parcurgem acum, în postul Crăciunului, pot reprezenta, pentru cei care „se prind în joc”, o provocare neaşteptat de interesantă şi de asemenea, pentru cei care le parcurg cu sinceritate şi zel, o adevărată „transfuzie” de viaţă nouă care invadează cu intensitate vinele vieţii noastre duhovniceşti.“

Natalia

miercuri, 12 noiembrie 2008

Inregistrarea conferintei Maicii Siluana de la Brasov


Am primit ajutorul pe care l-am cerut in prelucrarea inregistrarii conferintei (multumesc, Raluca!), asa ca le-am postat pe neogen:
Prima parte:


Partea a doua (raspunsuri la intrebari):


Natalia

Apostolat in Tara Fagarasului nr. 22

A aparut al 22-lea numar din Apostolat. Din cuprins:
La rubrica Cu Dumnezeu în casă:

Sper să găsiţi câte ceva de folos!
Natalia


duminică, 9 noiembrie 2008

Sarbatoarea Sfantului Nectarie la Sinca

Am avut o săptămână foarte grea, în care însă am simţit ajutorul Sfântului Nectarie în fiecare clipă. Pe lângă Apostolat, căruia îi dedic în mod obişnuit tot timpul din ultima săptămână, am mai avut şi multe altele de făcut. Sfântul însă a fost minunat, ca de obicei. Am reuşit să le fac pe toate (fără să mă gândesc la asta, pt.că raţional vorbind părea imposibil) şi nici măcar nu am simţit oboseala acumulată...
Cel mai important eveniment de săptămâna asta a fost ziua Sfântului Nectarie, pe care am prăznuit-o la Şinca, un loc despre care v-am mai povestit aici şi pe care îl puteţi vizita virtual aici. Este locul unde se află o părticică din moaştele Sfântului, unde ne curăţăm noi sufletele (duhovnicul nostru este acolo), unde prindem puteri, locul de unde am primit şi noi o mică părticică din Sfântul Nectarie pe care o avem la biserică.

Pregătirile au început încă de vineri, când în curtea casei parohiale am făcut, împreună cu doamnele mele, pachetele pentru pelerini:
Prăznuirea a început aseară, cu o priveghere minunată, slujită de Prea Sfinţitul Andrei, episcopul nostru vicar, în cadrul căreia fratele Iulian, vieţuitor al schitului, a devenit... părintele Nectarie!

Azi dimineaţă, împreună cu credincioşii din sat ne-am dus din nou la mănăstire, pentru că "Sfântul nostru" (aşa cum numim icoana noastră în care avem o părticică mică din sfintele moaşte) era acolo încă de ieri.
Sfânta Liturghie a început destul de devreme şi, deşi era un frig care îţi intra în oase, rugăciunile Sfântului ne-au ţinut ţintuiţi acolo. Oameni cuminţi, fără du-te vino, atenţi la slujbă...
Prea Sfinţitul Andrei a fost din nou în mijlocul nostru.
Sărutarea păcii:
Crezul:Pelerini mulţi, cum nu cred că au fost niciodată de când s-a reînfiinţat mănăstirea:Cei care nu au încăput pe platoul din faţă s-au mulţumit să asculte slujba de mai jos:
Am suprins o fărâmă din atmosferă:
video

În cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit şi un ieromonah (preot călugăr):

La sfârşit au fost sfinţite clopotele:
care cântă aşa:
video

Am ascultat cuvântul Prea Sfinţitului
şi pe cel al Părintelui stareţ Matei, care ne-a adus aminte cât de minunat este Sfântul Nectarie. I-a îndemnat şi pe cei pe care i-a ajutat Sfântul să pună pe hârtie mărturiile lor, pentru că se află deja în pregătire o carte despre minunile care s-au întâmplat la Şinca.
Tot timpul Sfântul a vegheat asupra noastră cu înfăţişarea-i blândă şi iubitoare:
Iată-l şi pe "Sfântul nostru", care s-a întors după amiază acasă, în biserica noastră:

Să vă mai spun doar că în ultimul număr din Apostolat au apărut mai multe materiale despre Sfântul Nectarie:
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te în continuare pentru noi!
Natalia

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Astazi nu mai putem fi decat sfinti

Marţi am fost la o conferinţă cu Maica Siluana, în Braşov, iar zilele astea, în timp ce lucrez, ascult înregistrarea. Iată un scurt paragraf din ce zice Maica:

„După mine a venit vremea în care rostul omului trebuie declarat clar şi limpede. (…) Rostul este acela de a deveni sfânt. Astăzi nu mai putem să fim oameni de treabă, nu mai putem să fim decât sfinţi. Astăzi nimeni nu se mai poate apăra de ispitele şi de spaimele cu care se reped puterile întunericului la noi, numai prin sfinţenie. Şi a fi sfânt înseamnă a fi lipit de Dumnezeu, prin formele pe care ni le oferă Dumnezeu.“

M-am tot gândit şi eu la acest lucru chiar zilele acestea. Când dau drumul la televizor simt cum o groaza de energii negative intră în casă (nu o fac prea des, probabil de aceea am acest sentiment acut). Parcă ar fi o fereastră spre iad (aşa cum icoana este numită o fereastră spre cer). Şi îmi dau seama că ce se vede acolo este lumea în care trăieşte majoritatea covârşitoare, pentru că televizorul este DASCĂLUL lumii de azi. De la televizor înveţi de la cum să te speli pe dinţi sau ce să mănânci la cum să îţi tai vecinul cu drujba. (Doamne, miluieste-ne!)
Iar astăzi, după ce am văzut la ştiri cum a petrecut toată lumea bună, care se respectă, Halloweenul, am ajuns la această concluzie: vorba Maicii, nu mai putem fi doar "oameni de treabă", aşa cum spun mulţi: "Eu sunt credincios. Dar am credinţa mea..."
Cred că este vremea cernerii. Nu putem fi credincioşi autentici trăind în lume, în sensul de compromis. Adică fac ce face lumea, dar eu am credinţa mea. Ispitele sunt atât de mari şi atâât de subtile... Pentru a ne mântui nu mai putem decât să ne rupem cumva. Lucrăm în lume, avem colegi de serviciu păgâni, multe din rudele noastre se fac purtători de cuvânt ai filosofiei lumii de azi. Eu nu cred că putem rezista la acest tsunami al răului care vine peste noi decât dacă ne securizăm, ducându-L pe Dumnezeu mereu şi în fiecare clipă cu noi: la serviciu, în autobuz, pe stradă, în casă... Şi Îl putem duce (mai ales dacă Îl şi luăm de-a dreptul pe Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie, cât mai des...) oriunde, prin gândul mereu la El. Să îl chemăm mereu, în orice hotărâre şi în orice om întâlnit într-o zi, în tot ceea ce facem, prin simplul şi atât de profundul: Doamne, miluieşte!
Şi ducându-L pe Domnul mereu cu noi, Îl vor vedea şi cei din jurul nostru, pentru că toţi suntem chemaţi. Noi suntem mai degrabă obişnuiţi să Îl ducem pe Domnul celorlaţi în predici şi cuvântări, sau sfaturi moralizatoare, în loc să Îl ducem în sufletul nostru, în viaţa noastră, în iubirea faţă de cei ce ne vorbesc pe la spate şi ne fac rău.
Doar trăind mereu în prezenţa Lui putem trăi o viaţă bucuroasă, putem scăpa de fricile acestui veac, de suferinţele aducătoare de moarte, doar în El este Bucuria pe care nimeni nu o poate lua de la noi, încă de aici, din viaţa aceasta.
Natalia