vineri, 31 octombrie 2008

Sentinta: repunere pe rol

Tocmai am primit vestea: procesul se va repune pe rol, deoarece judecatorii nu au putut ajunge la o hotarare si vor lamuriri suplimentare.
Va rugam deci sa ne pomeniti in continuare in rugaciunile voastre, avem mare nevoie!
Domnul sa va rasplateasca!
Natalia

Maica Siluana la Brasov


Marţi am avut marea bucurie de a o revedea şi asculta pe Maica Siluana, la Braşov. Am şi înregistrat, este insa prea mare şi nu o pot pune pe net. Daca se pricepe cineva la prelucrare audio, eu ofer inregistrarea pentru a ne putea bucura cat mai multi de ea.
Natalia

joi, 30 octombrie 2008

Ai curajul sa te opui?


Maine este ziua in care se sărbătoreşte cu mare zel în şcolile şi grădiniţele noastre, în general la iniţiativa profesorilor de engleză (am prins şi eu, pe vremea când lucram în învăţământ, acest elan al lor care venea din dorinţa de a-i atrage pe copii), Halloweenul - mai corect HELLoween, cum bine zice cineva.
Eu cred ca părinţii crestini ar trebui să ia atitudine si sa nu accepte participarea copiilor lor la astfel de manifestari, asa ca m-au bucurat câteva luări de poziţii:
Natalia

miercuri, 29 octombrie 2008

Miercurea fara cuvinte (Irina)

Asteptand sentinta, care ar trebui sa vina vineri, 31 octombrie...


Natalia

Cum poti sa dai ce nu ai?

Zilele trecute m-a intrebat Angela care este semnificatia motto-ului blogului: „Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, incredere, nadejde - le vei dobandi si tu.“ Autorul fragmentului este Henri Michaux, pe care il citeaza parintele Nicolae Steinhardt in articolul sau „Daruind vei dobandi“. Iata si cateva fragmente din acest articol, care explica ceea ce rupt din context poate parea de neinteles:

Orb, neghiob si stramt la minte am fost. Si ferecat in chingile bunului simt celui mai lamentabil. Cum de mi-am putut inchipui ca Hristos-Dumnezeul care a primit sa Se intrupeze si sa moara pe cruce aidoma celui mai nefericit si mai ticalos dintre muritori, ne va cere sa dam din prisosul ori putinul avutului nostru ori chiar avutul acesta intreg? Cum de ne-ar fi chemat la actiuni atat de simple, de apartinatoare lumii acesteia, de posibile adica?! Paul Claudel nu ni-l definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grairea: De ce va temeti? Sunt imposibilul care va priveste.

Hristos, asadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul: să dăm ce nu avem.

Dar sa-l ascultam pe Michaux: in manastirea unde ar dori sa fie primit se prezinta un candidat la calugarie. Ii marturiseste staretului: sa stiti, Parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici esenta nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor, iar altora cu atat mai putin; nimic nu am.

Firesc ar fi fost sa fie de indata respins. Nu asa insa. Ci staretul (abatele, zice poetul francez) ii raspunde: Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te: chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta.

Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, incredere, nadejde - le vei dobandi si tu.

“Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai.” “Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc.”

“Cu ceea ce crezi ca nu ai, dar care este, care va fi in tine.

Mai adanc decat adancul sinei tale. Mai tainuit, mai infasurat, mai limpede izvor navalnic care circula fara oprire, chemand, imbiind la partasie.”

Da, numai asa putea vorbi un slujitor al lui Hristos, al Celui tainic: paradoxal (precum intotdeauna ne-a invatat: de vrei sa carmuiesti, slujeste; de vrei sa fii inaltat, smereste-te; de vrei sa mantuiesti sufletul, pierde-l pentru Mine; de vrei sa-ti recastigi nevinovatia, recunoaste-te vinovat) si uluitor (de vei da ce nu ai, vei dobandi si tu ceea ce ai dat altora).

Desigur. Nici nu se putea altminteri! Cum oare am putut gandi macar o clipa - necum ani de zile - ca Hristos doreste sa dam din ce avem: prisosul, putinul, totul! Mare isprava, destoinica scofala! prea omeneasca, sarmana, jalnica treaba. Altceva ni se cere: ce pare a fi cu neputinta. Altceva ni se fagaduieste: ceea ce nu-i de conceput si de necrezut!

In adevar, dand peste fire, luam har peste har. Cel slab, prin urmare, sa rosteasca: da-mi, Doamne, cand sunt descumpanit si gol, vointa si nerusinare ca sa pot da din ceea ce nu am. Tu fa ca darul acesta al meu - paradoxal, absurd si indraznet - sa se intoarca asupra-mi prin mila Ta care socoteste intelepciunea oamenilor drept nebunie si adagiul “Nemo dat quod non habet” arama sunatoare si chimval zanganitor. Tu care ceri numai imposibilul si faptuiesti numai ce mintea omeneasca nu poate sa priceapa.
Din Nicolae Steinhardt, "Daruind vei dobandi"

Nu este greu, este imposibil! insa la Dumnezeu imposibilul devine posibil.
Natalia

duminică, 26 octombrie 2008

O gura de aer la Cernica

Săptămâna trecută am avut drum în Bucureşti, iar pentru a adăuga o mireasmă duhovnicească drumului pe care îl aveam de făcut, dar şi pentru a cere ajutor în încercarea prin care trecem, am trecut pe la Cernica. După o oră de trafic infernal pe şoseaua de centură am intrat în paradisul Sfântului Gheorghe de la Cernica şi al Sfântului Calinic.

Sfinţii primeau în audienţă pe tot sufletul cel necăjit şi întristat...
Pentru a nu uita de moarte, am făcut o plimbare prin cimitir, unde am regăsit multe nume cunoscute şi necunoscute...
Unul dintre cele mai dragi: Părintele Dumitru Stăniloae.
Părintele profesor Ion Bria, pe care părintele meu l-a avut profesor la Sibiu:
O cruce care ne-a atras atenţia:O întoarcere la realitate: nu ştim ziua şi ceasul când vom muri...
Natalia

Vegeta de casa

Acum câteva zile am terminat şi eu vegeta făcută în casă. Reţeta, oferită de Niko, a apărut în Apostolat, în cadrul noii rubrici "Cu Dumnezeu în casă". M-am bucurat mult de această alternativă la ucigătoarea (la propriu) vegeta din comerţ. Mi-a luat o vreme până am uscat toate ingredientele, însă am terminat-o într-un final şi sunt f.mulţumită, am probat-o deja la o supă.
Nu am poze din toate etapele, ci doar de când mi-am adus aminte...
Morcovii pregătiţi de uscare:
Ardeiul capia şi verdeaţa (eu am pus şi ceva frunze de ţelină):Uscarea am făcut-o pe sobă:Şi produsul final:pe care l-am pus în borcane:Atât mi-a ieşit o porţie:Niko, mulţumesc încă o dată, e excelentă!
Natalia

vineri, 24 octombrie 2008

Calea Sfintilor

Sfantul Apostol Pavel este la Bucuresti, o mare bucurie pentru cei care pot merge sa se inchine! Astazi crestinortodox.ro ne bucura cu imagini de la procesiunea Calea Sfintilor.



Alte bucurii duhovnicesti:
Biserica Sfântului Dimitrie de la Tesalonic
Mănăstirea Sf. Dimitrie Basarabov
Cântări la slujba Acatistului Sfântului Dimitrie Basarabov
Pentru rugăciunile sfinţilor Săi, Dumnezeu să ne miluiască!
Natalia

si din nou amanare

Tocmai am aflat: Curtea de apel a amanat din nou decizia... pe 31 octombrie. Am primit deci inca o saptamana ragaz de rugaciune, post si implorarea a milei Domnului.
Multumim din suflet tutoror celor care v-ati rugat si va rugam sa ne pomeniti in continuare!
Natalia

luni, 20 octombrie 2008

Amanare

E târziu, abia acum am venit de la servici, dar gândul şi rugăciunea mi-e la Sfinţii ardeleni, aşa că nu pot să nu vorbesc despre ei. Sentinţa la proces nu a fost dată astăzi, aşa cum era anunţat, ci s-a amânat pe vineri. Nădejdea şi lacrimile noastre se îndreaptă astfel spre Sfinţii noştri ardeleni sărbătoriţi mâine, care au primit cununa muceniciei tocmai pentru că nu au vrut să primească "păcăleala" greco-catolică ca şi credinţă, deşi stăpânirea catolică o făcuse extrem de avantajoasă.
Viaţa lor pe scurt a apărut în ultimul număr din Apostolat, găsiţi articolul aici.
Vă mulţumim pentru rugăciuni şi vă rugăm să ne pomeniţi în continuare, chemându-i în ajutor şi pe Sfinţii care au izbândit deja.
Natalia

duminică, 19 octombrie 2008

Din nou apel la rugaciune...

V-am mai spus aici despre situatia noastra, iar acum nu mai am cuvinte, va trimit aici sa vedeti despre ce este vorba.
Rugati-va pentru dreapta credinta stramoseasca, pentru dreptate, pentru ca Dumnezeu sa nu ne lase prada raului din cauza neputintelor si neiubirii noastre, ci sa ne miluiasca in ciuda nevredniciei...
Natalia

vineri, 17 octombrie 2008

A aparut nr. 21 din Apostolat in Tara Fagarasului

Am reuşit abia acum să pun şi pe net Apostolatul, deşi l-am terminat de vinerea trecută.
Selectez câteva titluri din acest ultim număr:

„Părăsiţi păcatul şi veţi avea bucurie, părăsiţi păcatul şi veţi avea sănătate.” - un interviu cu Părintele Matei Bilauca, stareţul schitului de la Şinca Veche, unde se află o părticică din moaştele Sfântului Nectarie şi despre care am mai vorbit aici.

Tu ştii ce sărbătoreşti de Halloween?

Despre familia creştină - un nou fragment din conferinţa ţinută de Maica Siluana la Drobeta Turnu Severin.

Organizarea familiei cu mai mulţi copii (1)

Copiii noştri sunt cobai? - despre vaccinul Gardasil

Ce trebuie să ştim despre: Transplantul de organe (II)

Mâini slujitoare - o activitate practică pentru copii

Cu Dumnezeu în casă - o nouă rubrică, dedicată gospodăririi creştine, la care vă aştept să contribuiţi!
Pentru început avem 2 reţete:
Mai multe articole din acest număr, ca şi linkul spre varianta de tipar, găsiţi aici.
Natalia

marți, 14 octombrie 2008

Cuvioasa

Azi e ziua Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea familiei noastre. Deşi de obiceiul de a-ţi alege la Cununie un sfânt protector al familiei am auzit abia de curând, avem şi noi această binecuvântare, dar nu pentru că am fi ales noi, ci pentru că Sfânta ne-a luat sub acoperământul ei pe noi, nevrednicii... De ce spun asta? Pentru că data de la care am pornit noi amândoi împreună pe acelaşi drum este 14 octombrie 1997. Întâmplător, nu? :) În afară de asta, momentul acesta se datorează şi rugăciunilor ei, cu care am pus începutul relaţiei noastre pe drumul mântuirii. Am trecut prin multe de atunci, dar am simţit întotdeauna cum Cuvioasa ne ocroteşte familia.
Mă doare sufletul că nu am ajuns anul acesta la Iaşi, dar nădăjduim că anul viitor ne va ajuta Sfânta să mai trăim o dată bucuria de nedescris în cuvinte pe care o primesc cei care se ostenesc să îi fie pelerini.


Byzantion - Troparul Sf. Cuv. Parascheva

Un articol apărut în Apostolat:
Cuvioasa Parascheva, ocrotitoare neobosită
Natalia

duminică, 12 octombrie 2008

Pomeneste Doamne, pe InaltPreaSfintitul nostru Laurentiu în pace, întreg, cinstit, sanatos, îndelungat în zile, drept învatând cuvântul adevarului Tau


Astăzi Părintele nostru mitropolit, Laurenţiu Streza, a împlinit 61 de ani. O viaţă cu multe încercări, dar întotdeauna sub ocrotirea lui Dumnezeu, pe care am cunoscut-o îndeaproape şi despre care am scris acum trei ani (la alegerea ca mitropolit al Ardealului) un articol în Bună Ziua Făgăraş. Redau o parte din el:

Un destin aparte
Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza s-a născut în ziua de 12 octombrie 1947 în localitatea Sâmbăta de Sus şi a primit la botez numele de Liviu. Familia sa a fost foarte apropiată de Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, părinţii săi fiind ucenici ai marelui duhovnic Serafim Popescu. Vocaţia viitorului preot era vizibilă încă de la o vârstă fragedă. Rudele povestesc cum băiatul de doar 2-3 anişori îşi făcea singur o cădelniţă dintr-o ulcică legată de o sfoară, iar căditul era jocul lui preferat. Când era întrebat de ce face aşa, răspundea: „Eu mă fac părinte!“.
Anii de linişte nu au fost însă prea mulţi pentru tânăra familie Streza. Tatăl a suferit un grav accident de muncă şi a murit lăsând în urmă trei copii orfani: Liviu, de 13 ani, Maria, de 8 ani, şi Elena, care avea doar 6 anişori. Stâlpul familiei a rămas mama, Viorica, o femeie deosebită. Vremurile grele i-au adus mamei de 30 de ani multe îndemnuri de a se recăsători pentru a-şi putea întreţine cei trei copii, dar şi pe cei trei bătrâni care făceau parte din familie.
Femeia a rămas surdă la îndemnurile oamenilor, dar şi-a ascultat cu sfinţenie duhovnicul, părintele Serafim Popescu, care a sprijinit-o în dorinţa ei de a rămâne văduvă până la moarte. Credinţa puternică a mamei şi rugăciunile ei au marcat şi viaţa copiilor.

Preot şi cadru universitar
La absolvirea liceului „Radu Negru“ din Făgăraş, în 1965, Liviu Streza dă curs chemării sale lăuntrice şi îşi continuă studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. La terminarea facultăţii se căsătoreşte cu Eugenia Stanciu din Olteţ, asistentă medicală, şi este hirotonit preot în parohia Lisa. Pe lângă grija pentru parohie şi pentru familie, urmează în acelaşi timp şi cursurile de doctorat la Bucureşti. În 1976 pleacă la Sibiu, unde intră în învăţământul universitar. Obţine titlul de Doctor în Teologie după ce urmează şi cursuri post universitare în Elveţia. Din 1986 este titularul catedrei de liturgică la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Chemarea lui Dumnezeu
În anul 1992, o nouă grea încercare îi marchează familia: soţia, Eugenia, trece la cele veşnice. Dumnezeu părea greu de înţeles pentru oameni când a chemat-o la El pe preoteasa model, mamă a cinci copii, dintre care o fetiţă de doar 3 ani. Înalt Prea Sfinţitul Serafim Joantă prevestea însă în cuvântarea sa de la înmormântare destinul special al acestei familii.
Cei cinci copii au rămas în grija tatălui şi a bunicii, însă nu pentru mult timp. În 1996, datorită activităţii desfăşurate în Biserică, văduv fiind, Colegiul Electoral al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales şi chemat la episcopat. Câteva zile mai târziu a fost călugărit cu numele de Laurenţiu la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. În luna august a aceluiaşi an a fost hirotonit şi instalat ca episcop al Episcopiei Caransebeşului.

Un episcop activ
Ca ierarh s-a remarcat printr-o activitate bogată: a dinamizat viaţa monahală, înfiinţând 18 noi mănăstiri şi schituri, a avut o puternică iniţiativă social-filantropică prin crearea multor centre de asistenţă socială a persoanelor defavorizate, s-a ocupat de învăţământul teologic dar şi de viaţa culturală a eparhiei.
După trecerea la cele veşnice a Înalt Prea Sfinţitului Antonie Plămădeală a fost propus de Sf.Sinod, alături de arhiepiscopul de Alba-Iulia, Andrei Andreicuţ, pentru candidatura la scaunul vacant al Mitropoliei Ardealului. A fost ales în această funcţie joi, 3 noiembrie 2005 de către Colegiul Electoral. Votul a fost validat a doua zi de către Sf.Sinod, deşi soarta Mitropoliei Ardealului, Crişanei şi Maramureşului este încă incertă, fiind foarte posibilă divizarea ei în două mitropolii mai mici.

„Om energic şi deschis“
Deşi s-a remarcat prin revitalizarea parohiilor şi mai ales prin atenţia deosebită acordată disciplinei clerului, noul ierarh este cunoscut ca o persoană caldă, deschisă şi comunicativă. Părintele Teofil de la Mănăstirea Brâncoveanu îl cunoaşte din copilărie: „Îl cunosc de multă vreme. Mă bucur că a ajuns Mitropolit al Ardealului. Eu sunt la Mănăstirea de la Sâmbăta din anul 1953, aşa că îl cunosc de când era copil - avea vreo 4-5 ani. Am cunoscut bine familia lui, o ştiu şi pe mama lui, care trăieşte încă. Am ţinut legătura atunci când era elev, apoi în liceu şi în vemea studenţiei. Mă bucur că i-a rânduit Dumnezeu calea aceasta şi cred că va face tot ce va putea pentru mărirea lui Dumnezeu şi binele oamenilor. Prea Sfinţitul Laurenţiu este un om energic, binevoitor, popular şi deschis către credincioşi.“
(Natalia CORLEAN)

Tot atunci i-am luat şi un scurt interviu:

„Preotul trebuie să se deosebeascã de ceilalţi oameni“

Înalt Prea Sfinţite, sunteţi noul mitropolit al Ardealului, dar şi noul arhiepiscop al Sibiului. Ce planuri aveţi pentru această eparhie şi în special pentru zona Făgăraşului?
Întâi vreau să cunosc situaţia reală din Mitropolie. După aceea voi încerca să continui activităţile începute de mitropolitul Antonie, dar şi să pun bazele altora noi. Perspective sunt multe. Sibiul va fi în 2007 capitala culturală europeană. Avem multe posibilităţi, dar şi obligaţii. În ceea ce priveşte zona Făgăraşului, activitatea mea se va centra în jurul mănăstirii Sâmbăta, şi de acolo înspre Făgăraş şi Braşov, oraşe pe care le voi avea în atenţie. Primele mele vizite canonice vor fi în aceste oraşe.

Ştim că Ţara Făgăraşului ocupă un loc deosebit în inima dumneavoastră, dar şi că sunteţi iubit de făgărăşeni, care s-au rugat mult zilele acestea. Ce le transmiteţi prin intermediul nostru?
Aşa cum m-am bucurat că m-am întors acasă, mă bucur că mă întâlnesc cu prietenii mei, cu consătenii mei, cu toţi cei dragi. Le mulţumesc că s-au rugat, dar împreună trebuie să mulţumim toţi lui Dumnezeu pentru că s-a împlinit voia Lui. Pentru că a fost într-adevăr o lucrare providenţială. Scrutinul a fost atât de strâns, numărul de voturi a fost atât de apropiat încât numai Dumnezeu a fost Cel care, la sfârşit, m-a ales; pentru că şi celălalt candidat avea aceleaşi merite, dacă putem vorbi de merite. Meritele sunt de la Dumnezeu, e mila Lui pentru o lucrare pe care ne-o încredinţează.

Protopopiatul Făgăraş are mulţi preoţi tineri, care şi-au dorit mult un ierarh care să îi asculte şi să îi sprijine în iniţiativele lor. Ce mesaj aveţi pentru ei?
Am un mesaj bun. Inima mi-e larg deschisă pentru toţi, nu doar pentru cei tineri, însă îndeosebi pentru cei tineri. Vreau să preiau obiceiul episcopilor greci de a avea în prima săptămâna o săptămână a porţilor deschise. Cine vrea să vină să comunice ceva episcopului poate să vină. După aceea voi aştepta cu drag să mă întâlnesc cu toţi preoţii la protopopiate. Eu am făcut o socoteală: în cei aproape 30 de ani de când predau la facultate am avut cam 3000 de studenţi, şi majoritatea dintre ei sunt acum preoţi. Aşa că am şi tineri şi mai puţin tineri. Pe toţi îi binecuvântez, pe toţi îi chem la o lucrare responsabilă şi sfântă, şi mai ales să fie pilde de urmat celorlalţi. Ei trebuie să se deosebească. Dacă un preot nu se deosebeşte de ceilalţi oameni, eu o să îl trec în rândul oamenilor de care nu se deosebeşte.

Ştim că Dumnezeu v-a încercat greu în viaţa aceasta, dar în acelaşi timp v-a dat şi puterea de a merge mai departe. Către cine aţi adresa un gând de mulţumire?
Gând de mulţumire lui Dumnezeu. Recunoştinţa şi preţuirea mea se îndreaptă către mama şi familia mea. Deşi eu mi-am lăsat familia în mâna lui Dumnezeu, am observat că a făcut Dumnezeu mai mult decât făceam eu şi mama pruncilor, şi El a avut grijă de toţi. Preţuirea cea mai mare, cum o are fiecare, o am şi eu faţă de mama mea. Să îi dea Dumnezeu sănătate şi să mai poată fi în mijlocul nostru. Aduc de asemenea mulţumire şi Prea Fericitului Părinte Patriarh şi tuturor membrilor Sfântului Sinod care au avut încredere în mine şi mi-au încredinţat Mitropolia Ardealului.
(Interviu realizat de Natalia CORLEAN)

Bunul Dumnezeu să îl păzească, aşa cum ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie, „în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învaţând cuvântul adevărului Tău".
Natalia

Prima paine la aparat

M-a convins Irina să îmi iau aparat de făcut pâine. Am aşteptat o bucată până am alocat fondurile necesare, dar iată că săptămâna trecută (deşi prinsă cu Apostolatul) am făcut prima pâine. Am sărit peste sfatul constructorilor de a-mi deprinde aptitudinile de folosire cu o "paine de baza" si am sarit direct la paine integrală. Iată cum face el, drăguţul, toată treaba: Excelentă! Gata cu afânătorii şi E-urile inerente pâinii de cumpărat!
Natalia

miercuri, 8 octombrie 2008

duminică, 5 octombrie 2008

Parintele Dumitru Staniloae

Ieri, 4 noiembrie, s-au împlinit 15 ani de la trecerea Părintelui Dumitru Stăniloae la Domnul. (am găsit data morţii variind de la 3 la 5 octombrie, pe crucea mormântului de la Cernica scrie însă 4 octombrie, aşa că am optat pentru această dată…)
Când spun Părintele Stăniloae eu mă gândesc automat la iubire, la adâncul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. De aceea mi-a plăcut mult cum îl descrie Olivier Clement:

"Cand l-am intalnit pe parintele Dumitru, nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc la Sfantul Ioan Evanghelistul, care la adanci batraneti, repeta mereu ca "Dumnezeu este iubire" si "Cel ce iubeste pe fratele sau se afla in lumina". Trebuie sa adaug aici si o impresie de forta. Oamenii din Transilvania sunt recunoscuti pentru vigoarea lor infaptuitoare, in lucrarea mintii ca si in cea a mainilor. Parintele Dumitru intrupeaza virtutile neamului sau: inalt, viguros iar imensitatea operei sale marturiseste o putere de munca putin obisnuita. Cand il incearca vreuna din neputintele varstei inaintate, el se vindeca asternandu-se la lucru. L-am vazut in mijlocul intelectualilor romani cu o inteligenta ascutita, ironica, pentru care este un martor al intelepciunii si al sensului. L-am vazut in mijlocul monahilor si monahiilor care traiesc din Filocalia sa. L-am ascultat improvizand fara nici o notita si vorbind pe larg despre gingasia lui Dumnezeu in fata unor ascultatori occidentali care au ramas impresionati de pacea si lumina sa. "

Vlădeni, satul în care s-a născut Părintele, este la vreo 25 de km de noi. Îl traversăm mereu în drum spre Braşov, însă anul trecut am avut ocazia să intrăm şi în biserica satului Părintelui Stăniloae, la instalarea ca preot paroh a unui bun prieten al nostru. Iată ce spune Părintele în ultimul său interviu:

"Dintre toţi oamenii care au stat în preajma dumneavoastră, cui datoraţi mai mult?
Părinţilor mei. Ei m-au învăţat să mă închin, să am viaţa curată, în smerenie, să nu judec pe alţii, mi-au trezit dragostea de a-L predica pe Hristos."

"De care loc vă simţiţi cel mai legat?
De satul meu, de Vlădeni. M-a influenţat foarte mult. Înţelegerea dintre oameni o văd cum era în satul meu natal. Natura o privesc prin prisma acelui loc binecuvântat."

Astăzi vlădărenii nu mai sunt ca în vremea copilăriei Părintelui, mulţi nici nu prea mai ştiu cine a fost consăteanul lor, biserica însă păstrează un colţişor închinat celui mai important fiu al satului, chiar lângă altar:
Închei cu un fragment din Mica dogmatică vorbită, care mi-a plăcut tare mult şi pe care l-am găsit zilele acestea pe blogul Ramonei:

“L-am căutat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu. Apoi in cărţi, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă sa-L întâlneşti pe Dumnezeu in mod real prin rugăciune. Si aici L-am auzit spunandu-mi: Îndrăzneşte să înţelegi că Eu, Dumnezeu, te iubesc! Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel am înţeles treptat că Dumnezeu este aproape, că mă iubeşte si că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. Am inteles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu si cu celalalt. Si că fara această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai, lumea, să trăiască in această iubire, si atunci ar cunoaşte viaţa veşnică“.

Să îndrăznim!
Natalia

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Duminica a 19-a: Iubirea vrajmasilor

Mâine este duminica în care se citeşte Evanghelia despre iubirea vrăjmaşilor. Mare poticneală pentru noi, cei care nu reuşim să îl iubim nici pe aproapele, darămite pe vrăjmaşi...

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi@ nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
(Luca 6, 31-36)

Când mă gândesc la iubirea vrăjmaşilor eu mă gândesc la iertare, şi cel mai bine despre iertare a vorbit sufletului meu Maica Siluana:


Vă recomand şi rugăciunea pentru vrăjmaşi a Mitropolitului Nicolae Velimirovici. Pentru unii pare cam dură, însă pentru mine e realitate: "vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău".

RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAŞI
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

O Duminică binecuvântată vă doresc, în care să urcăm încă o treaptă spre împlinirea poruncii de a ne iubi vrăjmaşii.
Natalia

vineri, 3 octombrie 2008

Sfânta Liturghie: Ectenia mare

După binecuvântarea de la începutul Sfintei Liturghii, care ne introduce în Împărăţia lui Dumnezeu, urmează o serie de scurte rugăciuni de cerere, care împreună poartă numele de ectenia mare. Mai multe despre ce este ectenia găsiţi aici.

Cu pace Domnului să ne rugăm!
Prin aceste cuvinte preotul (sau diaconul, acolo unde este) îi cheamă pe cei prezenţi la rugăciune.

Doamne miluieşte!
Această rugăciune scurtă este foarte concentrată. Părintele Stefanos Anagnostopoulos spune că ea „spune totul şi face minuni”. Prin ea noi participăm activ la Sfânta Liturghie şi Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca Cel ce ne dă toate cele de care avem nevoie. De aceea trebuie rostită de fiecare credincios în parte, ca răspuns la fiecare rugăciune pe care o rosteşte preotul în cadrul ecteniei. Ideal este să cântăm şi noi împreună cu cei de la strană. Acolo unde nu este posibil acest lucru, din cauza cântării interpretate „prea artistic”, să rostim măcar în gând această rugăciune minunată: Doamne miluieşte!

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Primul lucru pe care îl cerem este pacea, pentru că fără ea nu ne putem ruga. Nu este vorba doar de pacea DINTRE NOI, ci mai ales de pacea DIN NOI, fără de care rugăciunea nu are nici un folos. Un părinte spunea că atunci când avem ceva cu cineva, deci nu avem pace, oricâte ofrande aducem, oricâte lumânări aprindem, oricâte pomelnice dăm la biserică şi oricâte milostenii facem, nu folosesc la nimic…

Urmează apoi o serie de alte cereri, atât pentru cele spirituale, cât şi pentru cele materiale:
Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Sfinţii Părinţi spun că episcopul este „chipul şi locţiitorul lui Hristos”. Existenţa şi unitatea Bisericii depind de episcop, pentru că el este cel care păstrează neîntreruptă succesiunea preoţiei, el este cel care hirotoneşte preoţi.
De aceea este extrem de important să ne rugăm pentru ierarhii noştri, care sunt imaginea noastră şi a rugăciunilor noastre, ca şi întregul cler pentru care ne rugăm. Preoţii şi episcopii au mare nevoie de rugăciunile noastre, pentru că ispitele care sunt asupra lor sunt mult mai mari. Diavolul ştie foarte bine că dacă baţi păstorul risipeşti turma… Aşa că atunci când ne vin gânduri de judecată asupra unui preot sau episcop, să îl înlocuim mai bine cu un gând de rugăciune. Părintele Arsenie Boca spunea: „Vreţi preoţi sfinţi? Naşteţi-i!”. Clerul nu este decât imaginea noastră, a credincioşilor, aşa că dacă vrem preoţi şi episcopi vrednici să trăim cu adevărat această rugăciune pe care i-o adresăm Domnului pentru episcopul locului şi pentru toţi slujitorii Lui.

Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii tării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm.
Creştinul trăieşte în lume şi este dator să se roage şi pentru „stăpânire”, pentru ca Domnul să lucreze prin cei care conduc spre binele credincioşilor.

Pentru sfânt lăcaşul acesta, ţara aceasta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună-întocmirea văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Ca o concluzie a cererilor care se referă la condiţiile exterioare ale vieţii, ne rugăm să fim izbăviţi de toate necazurile, de mânia lui Dumnezeu, de primejdiile şi nevoile ce le atragem asupra noastră prin păcatele pe care le săvârşim.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Aceste cuvinte sunt sinteza ecteniei. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne apere de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, să ne mântuiască dăruindu-ne Împărăţia prin milostivirea Sa şi să ne păzească de tot răul.

Deşi cuprind sensul vieţii noastre, aceste rugăciuni sunt de multe ori ignorate de cei care doar asistă la Sf. Liturghie… Să facem tot posibilul să ajungem la biserică înainte să înceapă Sf. Liturghie, pentru că aceasta nu este o adunare de rugăciuni şi cântări puse la întâmplare, ci are o unitate şi o coerenţă de urcare a unor trepte spre momentul cel mai important al ei. Iar rugăciunile din cadrul primei ectenii, Ectenia mare, dacă le trăim cu inimă curată, ne pun în pace şi rânduială cu noi înşine, cu cei din jurul nostru şi cu Dumnezeu, condiţie fără de care nu putem înainta, nu putem urca treptele care urmează în Sfânta Liturghie.
Natalia

Tocanita de ciuperci cu mamaliguta

Astăzi am făcut tocăniţă de ciuperci. Am folosit
  • 500 g de ciuperci micuţe din comerţ, gen „champignon”
  • 1 ceapă
  • cam 200 ml suc de roşii
  • boia
  • sare, Picantil (un amestec de condimente 100% natural)
  • verdeaţă (eu am folosit un amestec de frunze de pătrunjel şi ţelină, pe care l-am pregătit pentru iarnă, pentru că am stricat grădina şi nu mai am verdeţuri proaspete)
Am pus într-o cratiţă ceapa tăiată mărunt cu puţin ulei, iar deasupra ciupercile tăiate şi am pus pe foc, fără apă pentru că ciupercile lasă destul de multă zeamă. Am lăsat vreo 10-15 min, apoi am adăugat sucul de roşii şi condimentele şi am mai lăsat puţin. Am servit cu mămăliguţă.

O mâncare excelentă şi rapidă în zilele de post.
Natalia

miercuri, 1 octombrie 2008

Miercurea fara cuvinte...

Provocarea vine de la Irina:
Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Biserica Mănăstirii Dejani, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului:
Natalia